3,501 matches
-
pentru liniștea sufletului său. Într-un alt plan, mai departe de Sorin Șaguna, era fratele său geamăn, Adrian Șaguna. Cu ochelari negri, Adrian Șaguna încerca să-și ascundă tristețea din suflet. Mâhnirea pe care o simțea îi era dovedită de îmbrățișarea caldă pe care ți-o dădea fără să spună prea multe cuvinte. Îl împăca doar ideea că a venit multă lume să-și ia rămas bun de la fratele său, "dovadă că Sorin Șaguna a însemnat ceva". Și va însemna întotdeauna
Sorin Șaguna, culisele unui spectacol nedrept regizat de Dumnezeu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37005_a_38330]
-
muzical și artistic. Te îmbrățișează, Șuly P.S. Adresa mea - Ș. Gheorghiu, B[ulevar]d[ul] Principesa Ileana, nr. 25, Constanța. [Domnului Pericle Martinescu, Calea Victoriei, nr. 168, București]. * C[onstaț]a, 21 martie [1936] Dragă Pericle, Te salut cu o largă îmbrățișare marină și te felicit pentru Adolescenții tăi. În sfârșit visul rău s-a terminat și au ieșit la lumina zilei. Nu uita de promisiunea ce mi-ai făcut-o în toamna umflată de febre care trecu, și trimite-mi autograful
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
și în ciuda instrumentelor clasice de care dispun, lasă, totuși, impresia unei teologii de ghetou. Eu, pleonastic vorbind, am încercat ceva, dar nu sunt foarte convins de o asemenea calificare. Cred, însă, că Sfinția Voastră aveți tot ce trebuie. Cu frățească îmbrățișare în Hristos Domnul, Arhim[andrit] B[artolomeu] V[aleriu] Anania * Văratec, 22 mai 1988 Iubite Părinte Nicolae, Adevărat, a înviat Domnul! Mesajul Sfinției Voastre a sosit după plecarea mea din Văratec, îndată după Paști, și l-am aflat acum, când
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
al Mănăstirii Neamț, precum și pentru o întâlnire cu elevii Seminarului Teologic. Mă consolează gândul că niciodată nu e prea târziu în a vă mulțumi din adâncul inimii și a vă asigura de reciprocitatea stimei, admirației și iubirii mele. Cu sfântă îmbrățișare, Arhim[andrit] B[artolomeu] V[aleriu] Anania * VALERIU ANANIA [București], 6 mai 1980 Intrarea Patriarhiei nr. 7-9 Stimate domnule Bucur, Vă mulțumesc pentru broșură, ca și pentru amabila dedicație. Am citit articolul cu mare interes, și-l voi păstra la
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunțarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoțite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frățească, ospătarea cu alimente rituale și dansul, scrie Realitatea.net. Pe data de 25 aprilie, de Izvorul Tămăduirii, nu se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cu această ocazie nu se muncea pentru că cine lucra era lovit de o boală din
Ce este interzis să faceți de Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35120_a_36445]
-
se resemnează și încearcă s-o ierte pe maică-sa, fiindu-i... milă de ea: „singură, acolo, printre străini, biata de ea”. Cătălin cel bălai și cârlionțat rămâne doar cu bunicul după plecarea lui mami Alina. Trăiește din amintirea și îmbrățișările mamei sale ca un îndrăgostit de prezența ei fermecătoare. Alina plecase împinsă de „nevoi și țara asta fără viitor”, sfătuită de „un domn bine îmbrăcat”, dar și autopedepsindu-se (spre a munci și trimite bani) fiindcă într-o seară nu mai
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
am trecut cu toții prin experiența detenției, nu numai asta ne-a ținut împreună. Ne-a ținut împreună și camaraderia literară, aprecierea care venea de la un tânăr către un alt tânăr, bazate pe confesiuni, dar bazate pe confesiuni poate sentimentale, pe îmbrățișări, dar și pe multe ricanări și ironii și așa mai departe. Vreau să nu uitați că în cercul nostru am avut cel puțin trei spirite acide: unul a fost Cornel Regman, altul a fost Ion D. Sârbu și altul Radu
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
T. Morar are ambiția construcției, în primul rând. Evită artificialul filmic, diminuează șarjele postmoderniste și rezultă o frescă cu numeroase subterane, care mai de care mai ofertante. Impecabil îi iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și trăiește diferit fragilitățile biografice. Nu Napoleon, ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
care cele de poezie, se disting drept capodopere; cărți de eseuri, erudite și cuminți, fără strălucire specială; în fine, cîteva proze în gust aparent romantic, dar de un romantism detașat și ironic, la fel ca poezia (Floarea din prăpastie și Îmbrățișarea mortului, două nuvele apărute în timpul ultimului război și doar tîrziu reeditate). Nici unul dintre aceste domenii nu egalează însă poezia, moștenirea adevărată pe care scriitorul a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
ar fi vrut cu multă plăcere să te servească și e destul de nemulțumit de împotrivirea ministrului, care nu știe ce are cu Teleagă, că-i foarte supărat pe el. Complimente la toți, sărutări de mână finuței, iar ție o prietenească îmbrățișare. G. Rotică P.S. Să nu mă lași să aștept prea mult răspunsul tău. * Academia Republicii Socialiste România Institutul de Istoria Artei Calea Victoriei, nr. 196 București, 24 februarie 1969 Dragă domnule Crainic, Am citit cu plăcere scrisoarea dumitale și aprecierile pe
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
iar când începe să cânte, o amărăciune universală izbucnește din viscerele lui orientale și, tot numai taină și întuneric, Orientul sparge coaja logicii grecești, urcându-i în măruntaie”. Cum spuneam însă, nu teoriile - oricât de poetice - asupra Orientului în confruntare/îmbrățișare cu Occidentul așează acest volum în raftul întâi. Portete imaginare - Gemistos Plethon, înțeleptul care a părăsit Bizanțul spre a întemeia o Grecie nouă, punând ideile lui Platon alături de cele creștine, Geoffroi de Villehardouin la Monemvasia, Atrizii în Argolida (care ne
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
miracolele solitudinii: „Fericit ești că ți se dă prilejul/ să cobori singur/ sub geana zilei,/ să fii ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un alter ego al poetului „domesticește tăcerea”, el însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă a spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
rivalități. Întâlnirea cu marea actriță Elvira Popescu o ajută pe Sărina Cassvan să primească un angajament, iar discuțiile de la restaurantul românesc, un soi de agora a imigranților români din capitală Franței, îi înlesnesc înțelegerea acestei lumi dure în care, sub îmbrățișarea privirii suzerane a celui din spatele camerei de filmat, se consumă, de fapt, un joc al puterii. „În lumea filmului toți sunt aferați. Nu există formule de politețe, nici minciuni convenționale. Oamenii sunt înnebuniți de zgomot, de căldură, de muncă trepidanta
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
care a lucrat adînc în ființa noastră, servindu-ne zilnic, cu tot tacîmul, porțiile de umilință, punînd sub zodia derizoriului cuvintele, ideile, sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele hingherului, povestea degradării pînă la treapta cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință a alungării din casă și din crîșma care se demolează: cîtă este înălțimea existenței, visului și memoriei lor? Un loc sterp unde altădată erau "multe
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
lănțug la vedere da, cineva acolo mă așteaptă iar o femeie-locomotivă, promițătoare, acolo peste pod peste rîu peste tibiile umane legate cu ceară podul de tibii peste al o sutăcinzeci și șaselea val este cineva o femeie de fum, o-mbrățișare de smoală un rîs fără gură cineva acolo mă așteaptă în timp ce eu zac între ziduri și nu găsesc ușa, nu găsesc pragul aș veni dar mă zbat ca o muscă nătîngă în cleiul amintirii-gîlcevei zac înconjurat din toate părțile de
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
palma mea umedă peste gura uscată Brusc în întunericul Universului oasele lui încep să lumineze Fosforescente sub piele Ca și cum mi-ar arăta un traseu Pe care să pătrund prin efracție Sub țesuturile care mă poftesc La o ultimă cină la îmbrățișarea fatală Îi pătrund în coșul pieptului Luminez carnea lui Cu lumina care-mi cade pe gură Lacrimi in pahar Culeg cu buzele Zăpada de pe gura lui Sărut Zgura de aur Îi beau Mierea cafenie de pe gât O băutură afrodisiacă Necunoscutul
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
jap-jap-jap! -, care nu mai e de nici o senzație, ci de bun augur, în contextul în care învățământului i se repartizează procente tot mai mici din buget. Înseamnă că instituția școlară a devenit un parc de distracții, iar coridoarele locuri de îmbrățișări, burice goale și momente intime de emoționantă afecțiune, după cum se poate vedea în majoritatea reportajelor tv. Realitatea e că dascălii habar nu au pe/în ce lume trăiesc, nu mai privesc la televizor, sunt ramoliți și nu merită nici măcar salariile
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
răi pe muntele de turcoaz, când soarele mucegăise de singurătate, proptit în diminețile ochilor tăi curgând spre obârșii. De din tine mi-am ivit rostirea buzelor două corăbii naufragiate pe țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
adevăr. 1037. Care adevăr poate sta la masa acestei lumi, cel al vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
simptome de animal turbat și de-aceea alerga înnebunită... - Lasă, a zis Haralampy, că ăștia-s viruși în stare de incipiență - merge la răcituri pentru mama-soacră, că ei îi plac... |sta e psihosociolog? Criminal! Televizorul e blocat deja pe imaginea îmbrățișării afectuoase dintre domnii Traian Băsescu, Emil Constantinescu și Mugur Ciuvică, toți cu jimbe de fericire în colțul gurii... Închiderea emisiunii. Echipa de emisie a ,Cronicii Tv", compusă din Claustrina, Pătruț-Schwartzeneger, Haralampy, soacră-sa, Coryntina, Ion-Jerome-Brown și subsemnatul și soacra lui
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
privește de nu știi scriptura-n Î’pește’’, literă cu literă, dar pe-altfel de țiteră. Fugi, cât floarea nu ți-a tors puntea albă de ne’ntors! Sărută-mă pe furiș câte stele-n urdiniș! Timp de-un tei îmbrățișare, nu ieși în geam la floare! ... dar te-ai dus, de-a lazărul, și-acum ninge zarzărul. METEMPSIHOZĂ Când ramul tău ca visul e, ce-ți amintești caisule, tu gemănarea mea din început? Incerc ca să-mi aduc aminte, dar frunza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Mircea Mihăieș De la sublim la ridicol, de la emoție adâncă la vulgaritatea deșănțată, de la îmbrățișare la pumn nu e, adesea, în România, decât un pas. Știam asta. Iată că nici în aer - adică în avion - nu putem fi altfel decât vulgari, animalizați de dorință de revanșă prostească și de orgolii oligofrene. Evident că a scrie
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
asemeni întregii uniforme, un fel de armă secretă. Asta era bună! Marele corespondent de presă...(șturlubaticul înger cu externele) din nou la București... Nu ne mai văzuserăm de când transmisese din Kamceatka, peninsula rusă, teribila mănușă de box îndreptată asupra Oceanului Pacific. îmbrățișări zgomotoase; dar ce mai puțea,... puțea urât de tot, tocmai venea din Rwanda, și mirosea a ars, a pârlit, a hoit, a mii, sute de mii de căldări de sânge vărsate în razele soarelui ecuatorial, când cu misiunea ONU eșuată
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
meu, culmea!... care își întreba zăpăcit tovarășul de drum: măi, Dimi, ăsta se varsă-n Obi, ori invers? că nu se vede... Cel întrebat zicea: Bătrâne, e clar, Irtîș în Obi! O vreme se făcu tăcere. Se auzea doar imensa îmbrățișare a celor două fluvii siberiene aruncându-se unul la pieptul altuia, ca doi frați regăsiți.
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]