767 matches
-
cruce și luă, aproape opintindu-se, cele două valize destul de voluminoase, Elenei lăsându-i gențile pline până la refuz. Nu făcură decât câțiva pași, când, ca din pământ, le apăru în față bătrâna Tălparu. Își strânse în brațele uscățive nora și, îmbrățișate, plânseră amândouă minute în șir, fără să-și vorbească. Acasă, în ușă, după ce îl omeni pe moșneag cu o ulcică cu vin, o întrebă, în sfârșit, nereușind să-și ascundă teama, dar și o undă de speranță: V-ați împăcat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am vomat, asta am făcut eu... Am deschis larg fereastra și am aruncat paharul în stradă, apoi am băut toată noaptea și am vorbit singur. Dimineața, a venit frate-meu, nu știu dacă îl mai ții minte. Ne-a găsit îmbrățișații între fotolii, morți amândoi, dar eu de băutură. Când a venit poliția, eu urlam ca un nebun, spunând că am ucis-o. M-au arestat tot atunci, dar noroc de Elvira, strânsese plicul gol de pe masă și-l băgase în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mica pasăre din ceas că e oră fixă. Pitpalac-pitpalac! Este șapte..., șoptește meditativ Odette. Ora când nu știi dacă să mai dormi, dacă să te trezești... Eu m-am trezit, îi declară Victor. Amândoi stăteau unul lângă altul pe canapea, îmbrățișați, aproape contopiți, ca o barieră împotriva frigului. Odette, o ființă mică, blajină și firavă, asemeni unei căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș și Suflețel rămaseră pironiți locului. În fața unui geam deschis, Ioanide și Ioana ședeau strâns îmbrățișați, Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare în părul ei abundent și sărutînd-o energic, cu o consimțire deplină din partea Ioanei. Cei doi clasiciști se consultară din ochi, apoi, mecanic, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vasilica era sora mai mare) dormeau împreună la etaj, într-un pat, frânte de ore și ore de tras la mașină, și visau toată noaptea mașini Singer și tineri eleganți, funcționari cu canotiere albe și bastoane de trestie. Se trezeau îmbrățișate, obraz lângă obraz, dornice să intre iar în agitația marelui oraș. Duminicile aveau liber și ieșeau la plimbare pe străzi, printre blocurile pătrate de pe bulevardele străbătute de automobile și trăsuri, uitîndu-se uimite și-ncîntate la firme, la vitrinele de mobile și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fluturelui era trasă cu o linie fermă, pe când cealaltă era conturată din puncte înnegrite de trecerea anilor. Cum Vasilica și Cedric păreau să fi dispărut pe undeva (era mult trecut de miezul nopții, perechile stăteau în umbră deasă, la măsuțe, îmbrățișate, fără să-i mai pese cuiva de iluzionistul care rotea în mâini un evantai de cărți de joc), Mioara o luă de braț, abia atingînd-o, pe Maria, o ridică de la masă și ieșiră în noaptea bucureșteană, smălțată din loc în loc de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
odăile în care trupuri moarte zăceau printre vitrine cu paharele intacte și nuduri atârnate pe pereți. Fetele depășiră un tocilar cu mecanismul lui primitiv în spinare, escaladară mormane de moloz amestecat cu lucrușoare și rufe și se opriră la colț, îmbrățișate, cu aceeași spaimă în ochi. Nu îndrăzneau să intre pe stradă, acolo unde se afla - dar se mai afla oare? - miezul vieții lor bucureștene, croitoria cu odăițele ucenicelor la etaj, vizavi de care alte case negustorești, putrede și greoaie, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Trecând prin dreptul fiecăruia dintre cele trei plafoane, liftul scotea un zgomot de tren la capăt de șină, ca apoi să măsoare lent, glisând aproape silențios, spațiul până la următorul plafon. Cei doi tineri se dădură cu un pas înapoi, strâns îmbrățișați și temători când, la capătul unei coborâri nesfârșite, de ore sau de milenii, ascensorul opri, în cele din urmă, în dreptul ușii masive de la parter. Prin geamul mat nu se putea zări, în cabină, decât o foarte vagă pâlpâire. Ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tavan se chircesc două sârme negre ca două picioare de păianjen. Nu avem încă lumină electrică. Mama, tânără și frumoasă, aprinde o luminare și-o lipește pe o farfuriuță. N-avem perdele, geamul e stropit cu var. Stăm pe pat, îmbrățișați, și mă topesc de dragoste și magie. De-a lungul geamului numai dunga de sînge-nchegat mai stăruie o vreme, restul e noapte. Și se vede lumina rotundă, slabă, de ace irizate, a luminării, răsfrântă în fereastră. E o liniște frumoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frământate până ce albul lor sidefiu se păta cu dungi roșii. Văzu limbute ca de mâță lingând sfârcurile flăcăilor. Văzu mădulare groase, cu inimioară vînăt-lucioasă în vârf, ținute strâns de degete albe și micuțe. Apoi muzica se stinse cu totul și, îmbrățișați, ca o mare împletitură de carne și borangic, mesenii trecură într-o altă odaie, ce-avea așternute pe jos piei argăsite de oaie. Sobele duduiau aici cu putere și icoanele de pe peretele de la răsărit fuseseră învălite cu un țol. O
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reparați?" "Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul a fost gata, cum era înălțat vertical pe ițele gherghefului până lângă tavan, ne priveam în el ca-ntr-o oglindă ovală și moale, cu o ramă întortocheată fabulos. Îmbrățișați, asudați, cu fețele lipite una de alta, ne arătam mereu cîte-un detaliu, ne strâmbam și scoteam limba la chipurile noastre încremenite în pluș, așteptîndu-ne ca și ele să facă la fel, dar marea și solemna mamă cu copilul în brațe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o luă la fugă-napoi, de unde venise și, ajuns în camera de demachiere, îi sări-n brațe stăpânei lui, care-și usca părul cu un foen de metal lustruit. "Kotofei, unde-ai fost, jăvruță?", îl întrebă ea și rămaseră amândoi îmbrățișați, încremeniți, privindu-se-n ochi, pe când uscătorul de păr atârna pe firul lui, încă mergând, până la podea. Pentru un ochi de panteră, cei doi s-ar fi topit în fundal ca și când n-ar fi fost niciodată. O cenușă fina s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ovulu-ntr-o parte; un strop de umbră răcoroasă se întinsese, ca umbra Pământului pe lună, în cealaltă. Și când ovulul ajunsese în ultimul pătrar, înconjurat de trena de vânt și de slavă a cosmosului, deja cei doi existau, identici și adverși, îmbrățișați și dușmani, căci Maria născuse doi feți cu părul de aur și stătea acum pe tron, în grădina de trandafiri, cu un arhanghel în dreapta și unul în stânga, ținîndu-și în poală cei doi copii, amândoi cu ochi mari și gravi, amândoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pulpele, locomotiva șuieră și huiduie, aruncă În voi cu cotoare de măr, cu sticle, cu bucăți de pâine, dar sunteți destul de departe, puțin Îți pasă, te bucuri doar că femeia aceea Îți Înțelege durerea și neputința, și rămâneți În continuare Îmbrățișați Într-un lung sărut, În vreme ce trenul cu huiduieli se Îndepărtează. Femeia, Învățătoare suplinitoare, va rămâne o anonimă. Noaptea, pe furiș, te vei Întoarce la București cu un tren ce străbate Oltenia, un tren plin de studenți care se Întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați de ceilalți îndoindu-se de hohote de râs și strigând la Mărgărit să-și plătească datoria. Își plătea datoria lăsându-se bumbăcit și tăvălit de nea Ghețu. N-avu totuși prea mult de îndurat. Nea Ghețu obosi repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vis petrecute la pensiunea discretă a doamnei Melania, o veche prietenă a mamei lui. Vila era atât de aproape de mare, încât uneori, atunci când vântul bătea mai puternic, valurile stropeau veranda de lemn perdeluită cu iasomie. Uneori, aici îi găseau diminețile, îmbrățișați, suflet lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din hamacul încăpător cum soarele se retrage către binevoitoarea găzduire a mării, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să se lase răsfățați de căldura și fericirea zilelor avute la dispoziție. Ultima noapte a permisiei a fost ca o dulce agonie. Au făcut dragoste până la epuizare și abia când soarele împunge cerul cu primele lui raze reușesc să adoarmă îmbrățișați. Se trezesc pe la nouă și jumătate, cu senzația că după cât de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am. Ar fi prea ușor și ușurința este plictisitoare. Să avem răbdare, coșmarul ăsta va trece. Când se termină oare războiul? Curând. Eu așa sper. Ține-mă în brațe, te rog! Își lasă capul la pieptul lui și rămân strâns îmbrățișați, până când Marius începe să inspire zgomotos aer pe nări, cu expresia unui ogar la vânătoare. Mmmm .... măi pui, dar ce arome! Ce ai adus bun? Smaranda râde amuzată de ochii lui pofticioși. Cu glas prefăcut exasperat și lovindu-și palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alb. Marius prinde mâna Smarandei și începe ușor să-i mângâie degetele, în timp ce o privește cu ochi tandri și mângâietori. Ea îi răspunde cu un surâs plin de promisiuni, la fel de luminos ca sticlirea în noapte a unui licurici. Palmele lor îmbrățișate se caută frenetic, pasional, mărturisesc reflexia pură a unui singur gând. "Sunt al tău, sunt a ta." Mirii gustă din pâinea și paharul de vin sfințite prin binecuvântarea preotului, apoi ținându-se de mână împreună cu nașii și conduși de preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în traducere, de-a v-ați ascunselea) până ne-a ieșit pe nas sau cel puțin până mi-a ieșit mie pe nas în clipa-n care am deschis ușa șifonierului din dormitorul soților Ștefănescu și i-am găsit înăuntru, îmbrățișați, pe ea și pe Cezărică; m-am comportat rezonabil, nu vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fetele în întunericul plin de lumini colorate al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în continuu inima grea , de o dragoste abstractă, o dragoste pentru nimeni. Nu puteam sta o clipă în casă, ieșeam și hoinăream prin Bucureștiul galben-transparent de soare, așteptând mereu să întîlnesc pe cineva cunoscut. Priveam cu invidie cuplurile care mergeau îmbrățișate, femeile înțolite după ultima modă, tinerii de seama mea cu veșnicele discuri la subțioară, făcând schimburi în fața magazinului Muzica: Sticky Fingers plus cincizeci de lei contra Deep Purple In Rock; Caravanserai plus single-ul My Generation de "Who", contra Ummagumma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei nu mai era perfectă, că într-o parte se turtise și că o umbră, care nu putea fi decât umbra pământului, acoperea lent, dar vizibil, tot mai mult din suprafața ei. Ne-am oprit, am lăsat servietele jos și, îmbrățișați și uimiți, am privit acest spectacol de deasupra acoperișurilor. Curând, globul de chihlimbar rămase luminat doar pe jumătate, iar apoi umbra se întinse, lăsând să mai scânteieze doar un corn din ce în ce mai subțire; în acest timp, prin piața Galați treceau taxiuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la modă, în lumina roșie și verde, fluorescentă, am văzut de departe înaintînd înspre mine o pereche îmbrățișată. Erau elevi de liceu, căci purtau în mâini serviete. Când s-au mai apropiat, am fost mirat de asemănarea fetei cu Gina: același mers țopăit, pe tocuri interminabile, aceeași haină de blană. Căciulița de vulpe cu luciu roșcat pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]