824 matches
-
copil, dar se gospodărea foarte bine. De altfel, pachețelele elevilor mei, pe care le serveau în pauza mare, erau cam la fel: pâine de casă cu untură și puțină boia, sau pâine cu marmeladă. Era un lux și asta. De îmbrăcat, se îmbrăcau toți la fel, uniforma fiind obligatorie. Costum bleumarin din stofă, cămașă albă sau bleu, fără cravată, pantofi sau ghete de culoare neagră, iar tunsoarea... musai regulamentară, nu se glumea atunci cu ținuta de elev”.
Agenda2005-39-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284245_a_285574]
-
Ministrul francez al apărării, Gerard Longuet, a fost, luni, ținta unui atac lansat în interiorul Ministerului Apărării de la Kabul, în care și-au pierdut viața cel puțin petru persoane, au indicat surse talibane, citate de AP și AFP. Un afgan îmbrăcat în uniformă al armatei afgane a deschis focul luni, în clădirea oficială, omorând cel puțin patru persoane. Mișcarea talibană a revendicat acțiunea, afirmând că insurgenți infiltrați în minister corelat-o cu vizita ministrului apărării francez, care urma să întâlnească în
Ministrul francez al apărării vizat de atacul de la Kabul () [Corola-journal/Journalistic/60791_a_62116]
-
teatrului, dureroasele realități ale existenței sub comunism. Primele sale încercări lirice se înscriu într-un cadru tradiționalist, reformat de ușoare nuanțe moderniste, vitalizând bătrânețile genului: "într-un amurg, argintiul pește a uitat/ să rostească rugăciunea de seară/ și-a adormit îmbrăcat." Plăcerea pentru joc este evidentă la un poet respectuos la capriciile rimei, cu inimă pentru ritm și fluid muzical, întru obediența canonului. Un canon îngăduitor: Asul și valetul împreună/ au jucat sub mâna mea sub lună.// Vântul a furat o
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
pe la 1876” unde i se recunoaște talentul și originalitatea. Era foarte cunoscut în Iași, „glumeț și bun la suflet”, dar și „îndrăzneț”, adică tare de gură, „când apăra drepturile altuia”. În plus, „era de o modestie rară”, „gras, gros, greoiu, îmbrăcat simplu, cu straie de săiac... cu o pălărie mare pe ceafă, cu un băț gros pe umăr... respectuos, neprefăcut, deștept și glumeț”, schiță de portret care va ajunge clișeu, fiind preluată de biografii ulteriori. Tot aici apare și intervenția sa
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
memoria vizuală imaginea lui în Ion din Năpasta, sau în jocul de o modernitate aparent surprizătoare din filmul lui Pintilie, Reconstituirea. Poetul Emil Botta este la fel de tulburător, alunecând între fantastic și realități crude, între dramatism și gânduri jucăușe, dar totul îmbrăcat în nuanțe de o delicatețe extremă. Această delicatețe a nuanțelor, nostalgice sau jucăușe, a fost evidențiată și de montarea lui Miriam Răducanu. Dar această fluiditate poate înșela la prima vedere, căci ideile sunt de adâncime: de la căutarea lui Adonai în
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
aflam la o masă din braseria Capșa, având în față o ceașcă de cafea (era unul dintre rarele locuri de unde chelnerii nu te scoteau 'n șuturi dacă aveai tupeul să "servești" doar o cafea). Un bărbat de 35-40 de ani, îmbrăcat modest, s-a apropiat de mine și, extrem de politicos, mi-a spus că vrea să cumpere de la bucătăria localului o sticlă de vin (asta se putea în orice restaurant, 'n vreme ce 'n magazine se găsea aproape exclusiv așa-zisa
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
minciună, și deci devotat "adevărului" într-un sens aproape religios dacă filozofic nu ne ajunge, în politician și apoi președinte, deci constrîns să vadă și să apere fețele mai umane și deci discutabile, uneori chiar urîte, ale adevărului. Între dizidentul îmbrăcat în haine ponosite, dar cu idealuri înalte, și politicianul care știe cum să susure vorbe dulci în urechile Occidentului, Keene constată o discrepanță metafizică, o falie existențială în care însăși identitatea lui Havel nu avea cum să nu se surpe
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
a luat naștere toată povestea.M-am întrebat cum a putut o fată, rămasă singură cu un copil mic, să supraviețuiască toți anii ăștia, să nu înnebunească... La început, acolo, în stradă, l-am zărit mai întâi pe băiețel - pierdut, îmbrăcat curat, dar atât de sărac, încât... În fine, abia după aceea am observat-o pe maică-sa. M-am interesat de amândoi așa cum te interesezi de cineva rănit care îți iese în cale pe neașteptate." Cu toate aceste subterfugii, pasiunea
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
un trendinez" (lamaie.net). Mai mult: cuvântul apare, din când în când, și ca adverb: "Tu ce-ai face dacă ai avea un kid de-ăsta și-ar veni într-o zi acasă (...) dat cu creion negru pe la ochi și îmbrăcat trendinez...?" (reactii.ro); "e trendinez să fii emo" (sorinkili.blogspot.com); "e mai Ťtrendinezť să vorbești așa" (dreptlatinta.ro). Sensul de bază al cuvântului este cel al lui trendy ("foarte la modă", "care urmează sau chiar impune ultima modă"). Anglicismul
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
încă urcând, aduna niște cioburi grămadă. Prunul alb Ieri am ajuns la prunul bătrân, Prunul cel alb din vâlcioară-n aval. Se purta încă precum un stăpân - Cred că era mai marele peste deal. Era parcă mai tânăr și frumos îmbrăcat, Încât înțeleg că mă aștepta. Înclin să cred că s-a bucurat Aș fi vrut să mai stau, dar se înnopta. Pe amândoi, grijulie, noaptea ne învelea, Iar eu îmi doream mult să rămân, Să stau toată noaptea în preajma sa
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
am să merg să mă pregătesc pentru drum. Trebuie să plecăm și acasă. Până ne întoarcem, te las pe mâini bune. Crezi că ai să te descurci?” Ochii lui Hliboceanu îl urmăreau cum se îmbracă. Când Cotman a terminat de îmbrăcat, s-a întors către el. Mă duc să vorbesc cu Costache și cu Măriuța ca să aibă grijă de tine până luni, când venim cu un nou transport. Îi bine, Vasilică băiete? Răspunsul nu a venit îndată. După o scurtă veme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
său decât unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada contra celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său și, după ce făcuse câțiva pași Înapoi, scotea cu viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau morți. Foștii lui protectori, ducele de Uceda și fray Luis de Aliaga, favoriții regelui anterior, se aflau În exil; ducele de Osuna era În dizgrație, cu proprietățile confiscate; ducele de Lerma scăpa de eșafod numai datorită purpurii de cardinal - Îmbrăcat colorat, să nu fie spânzurat, zicea refrenul popular -, iar Rodrigo Calderón, un alt personaj proeminent al domniei anterioare, fusese executat În piața mare. Nimeni nu mai stătea În calea acestui bărbat inteligent, cult, patriot și ambițios, În țelul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
circulație în două versiuni: "Frunză verde de dudău / Sînt fecior de ninjalău" sau "Eu mi-s fiu di ninjalău". În alte contexte, pe forumuri din internet, termenul pare a se fi banalizat, devenind o variantă de desemnare frecventă: "Eu umblu îmbrăcat tot în negru, pt că vreau să semăn cu un ninjalău" (forum.level.ro, 8.07.2004); "un joculeț foarte mișto în care aveți un ninjalău ce omoară samurai" (reclame.220.ro); "trei fotografii în sepia cu trei tanti îmbrăcate
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
Liceul „Gheorghe Șincai” din București. Pentru specializare frecventează cursurile de perfecționare la Universitatea din Iași, obținând după examen gradul maxim, de profesor gradul 1. Pantelimon Socaciu a funcționat la început ca profesor la renumitul liceu din Cernăuți „Aron Pumnul” - umblând îmbrăcat în frumoase costume naționale, amintind parcă celor din jur că a fost președintele „Arboroasei”. A mai fost profesor la Liceul „Miron Costin” din Cernăuți, apoi la Liceul „Lascu Vodă” din Siret și la Gimnaziul „Mihai Kogălniceanu” din Lipcani. Având rezultate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
a depus la bibliotecă Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. A mai publicat note, medalioane, comunicări și studii în presa vremii (Zori noi, Clopotul, Dobrogea nouă, România pitoreasca, Bibliotecă Naturalistului ). Nu a fost căsătorit. A fost un adevărat cavaler, deosebit de elegant îmbrăcat, cu o pendanterie în discuții, a fost un om de caracter și de o mare distincție sufletească, s-a bucurat de mare simpatie din partea tuturora. Elevii l-au admirat că pedagog desăvârșit, ca organizator de spectacole reușite sau de excursii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
încolo, eu zic că la stația de automobile de lângă statuie, iar șoferul a intrat după puțină vreme în vestibul și s-a urcat sus, la sala de cursuri. - L-ai văzut pe urmă când a ieșit? - Da, nu era nimeni îmbrăcat ca el. A stat puțin pe sală,apoi a coborât domnul profesor Bogdan și a pornit pe ușă, s-a luat după el. Atâta știu. Alt interogator, luat la domiciliu: - Numele dumneavoastră? - Maria Niculescu, maică. - Profesia? - Sunt văduvă, maică, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi rămas nu mai puțin un membru al grupului celuilalt, o punte de legătură între el, Pomponescu, și sfera Hangerliu-Gaittany-Valsamaky. Pentru aceste motive complexe, ministeriabilul luă notă cu satisfacție de prezența doamnei Farfara la ceaiul dat de madam Pomponescu. Îmbrăcat ca de ordinar, în smochingul său tivit, pe care-l punea la solemnități oricât de minime, negrul fiind nuanța sa, Pomponescu se purtă ca un simplu secundant al soției sale, desfășurând o amabilitate plină de infinite atenții. Madam Pomponescu regretă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu s-ar mai duce Gavrilcea. Tocmai sediul fusese ocupat militărește. Astfel, niște acte false și cheia de la odaia mobilată a unui prieten, care nu era în București și unde lăsase o uniformă militară, nu-i mai erau la îndemînă. Îmbrăcat militar ar fi putut să scape mult mai ușor de urmărire. După observațiile lui Tudorel, care asista în permanență pe Gavrilcea și aștepta în câte un loc dinainte fixat, intrarea Cotești, intrările vecine și chiar o casă de peste drum, unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în patrimoniul unei familii. Afară de asta, cunoștea pe degete protocolul și putea da indicațiile cele mai precise asupra formalităților la înmormîntare și a înveșmîntării de rigoare. Cea mai mare eroare pe care o face omul nou este de a veni îmbrăcat cu exces la evenimente cerând simplitate. Hangerliu știa fără greș ce nu trebuie să porți și să faci în anume împrejurări. Meditațiile lui erau toate îndreptate în acest sens concret. Hangerlioaicăi îi atrase atenția să avizeze pe nevastă-sa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de asta. Presupun că de-aia ești neîndemînatic. Acum se cufundase în coșmar, pe fundul lui, ca pe fundul unui ocean, dar putea respira. — încerci să mă omori, spuse el. — Da, dar n-o să reușesc. Ești îngrozitor de solid. Termină cu îmbrăcatul și-i trase o palmă iute, zicîndu-i: — Haide. Nu mă mai pot scuza din nou. Scoală-te și îmbracă-te. Ea rămase sprijinită de comodă, urmărindu-l cum se îmbrăcă încet, și după ce termină îi spuse neînduplecată: — La revedere, Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conștiința cînd ai coborît? — Da, după o vreme. — Eu mi-am pierdut-o aproape imediat. Problema e că reveneam iarăși și iarăși în simțiri. Acum îmi doresc să le fi urmat sfatul și să-mi fi scos uniforma. — Ai venit îmbrăcat în uniformă! strigă Lanark îngrozit. — Da, cu tot cu centură, cizme, bransardă, nasturi de aramă și tot restul. Aveam și pistolul în toc. — Dar de ce? — Intenționam să-l predau comandantului de aici: știi, un gest simbolic. Pistolul mi-a săpat o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]