664 matches
-
rugăciune de mulțumire. Astăzi deșertul numit Koningsplein e Înlocuit de cel numit Merdeka, restul a fost Înghițit de Întinderea Jakartei, dar spitalul e tot acolo. Vă rugăm, noi suntem din familie, i-a spus Margaret infirmierei, care Începea să se Îmbuneze. Luase cheia de la sertar, Îl descuiase, dar șovăia să-l deschidă. O fixa pe Margaret din spatele ghișeului cu ochi bulbucați și cețoși din pricina ochelarilor cu len tile groase prinse În niște rame negre. Avea În jur de cincizeci de ani
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
implicații antioccidentale, reținute, dar evidente, ce au culminat cu minunata Capturare a Prințului Diponegoro, care se găsește la Palatul Regal din Amsterdam. — Mă gândesc, a spus Bill, mă gândesc c-ar fi un semn de pace. Ceva care să-l Îmbuneze pe președinte, să fie mai Înțelegător, cum să zic, așa, În general. Ideea e simplă: noi facem În așa fel Încât să revină În Indonezia această neprețuită operă de artă, extrem de semnificativă din punct de vedere național. În schimb, el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Iartă-l! Că ce-a fost mult a trecut... Mai avem un an-doi și scăpăm la cravată, Silvestre!.. Vom avea și noi unul cu cravată în familie! Tu-ți dai seama, bărbate!? Și tocmai când femeia credea că l-a îmbunat cât de cât, Silvestru al ei a fost cuprins de un nou val de furie, de parcă a turbat de-a binelea. Stai să vezi! Nu te zori, Savetă! Ca să știi și tu ce podoabă am crescut... Îl întreb eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a încercat să se disculpe bietul Vasile! Ba că nu a știut! Ba că a fost păcălit! Ba că la el în contract scrie bumbac! Și se lamenta, și se jura, și se ruga, și blestema că poate-poate îi va îmbuna, că poate-poate vor înțelege situația! Fapta-i faptă! I-au spus polițaii. Toate circumstanțele le va stabili instanța! au pus capăt discuției oamenii legii și l-au încătușat. Bat-o pustia de lăcomie, a spus unul dintre colegii de echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu lacrimile încă pe obraji și într-o nestăpânită stare de tristețe : - Alex, Alex, ce blestem pe capul nostru! Între acești doi copii este o diferență ca de la cer la pământ. Intuind substratul mâhnirilor soției sale, Alex căută să o îmbuneze: - Nu te îngrijora, stă în puterea noastră să-l facem pe Vișinel să înțeleagă că este al nostru, chiar dacă a crescut într-un alt mediu; îl vom ajuta să deprindă regulile casei, îl vom educa, va merge la școală, îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trădare, de faptul că am distrus legătură minunată, unica, dintre noi trei. Împreună cu Ellie, am încercat să-l lămuresc că n-a fost o acțiune premeditată, că pur și simplu ne-am lăsat duși de val, dar nu l-am îmbunat nici un pic. Până când... Adrian se opri. Până când Ellie s-a oferit să se culce și cu el, continuă Fanny. — Da. A spus că atunci o să fim din nou cu toții pe picior de egalitate. N-o să uit niciodată ce mutra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cafeluța? — Nu! i-o taie Eleanor. — Nu? Pe bune? Da’ ascultă-mă odată, fir-ai tu să fii! răbufni Eleanor. Într-un târziu lui Șam îi pică fișa că s-a întâmplat ceva grav. — Bine, bine, încerca el s-o îmbuneze și se așeza supus. — Planul vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de breaz. Vorba aceea: «Scapi de dracu și dai de taică-său»...“ - Ei, gata-gata, liniștește-te, femeie, Înțelege: am glumit, căută s-o Îmbuneze oaspetele. Gazda rămăsese Însă la fel de Îmbufnată. Stătea frământându-și mâinile În poală și privind În gol. Se pare că tabloul o neliniștea din cale-afară, căci, din când În când, Întorcând spre el privirea, Mașa clătina din cap. - M-am lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți, vă rog... - Cu ce să-mi greșești!? zâmbi oaspetele. - Poate am spus o vorbă nelalocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lângă ea, am obținut apoi postul la tribunal unde asist la atâtea și atâtea fapte incalificabile și poate toate acestea m-au înăsprit. Impresionat de destăinuirea Ceciliei, Matei i-a luat mâna, i-a sărutat-o pentru a treia oară îmbunând-o. —Nu te considera dură, draga mea. Ai un suflet atât de nobil. M-ai impresionat prin felul tău de a fi din prima clipă. Alta mi-ar fi tras niște înjurături și niște palme atunci în parc de nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la răutățile ce le mai avea de spus, amintindu-și de cuvintele din vis. —N-am hotărât că în vara aceasta ne vom căsători, scumpa mea?o îmbrățișează Aurel. —Ba da, iubitule, dar am glumit ca să văd ce zici, îl îmbunează Natalia sărutându-l. —Sunt atât de fericit când sunt cu tine. Ți-am dus dorul cât ai fost la spital. — Veneai aproape zilnic să mă vezi. Nu era ca acum când te știu aici și pot să vin la orice
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într‑o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și tu plângi că Cel-de-Sus N-are grijă de sărace, Că ți-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l îmbrace, Lacrimi mari îți prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasă, nu mai plînge-atît, Șterge-ți ochii, te îmbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul și pojarul, În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
treabă. În plus, o să mă asigur că vei primi o altă slujbă. Am un văr care are un hotel lângă stația de autobuz. Are nevoie de cameriste și, dacă-l rog, o să-ți dea ceva de lucru. Asta n-o îmbună deloc pe menajeră. — Nu vreau să lucrez într-un hotel unde toți sunt tratați ca sclavii, zise ea. Eu nu sunt o menajeră de-alea de genul fă-asta, fă-ailaltă. Sunt o menajeră de înaltă clasă, făcută să lucreze la case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Măria“ acum trebuie scris „Mar’ja“, iar de câte ori e scris „Pjotr“ trebuie corectat în „Petr“. El le dă dreptate tuturor, deși preocupat la gândul că a întrerupt la mijloc o conversație cu un alt postulant, și abia reușește să-i îmbuneze pe cei mai nerăbdători, asigurându-i că nu i-a uitat, că le știe problema: - Am apreciat foarte mult atmosfera fantastică... (- Cum? - tresare un istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am întors acasă, ș
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
inocent. Sărută cu blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și înfrumusețeze locuința. Prin urmare, nu avea să-i mai viziteze căsuța de acum înainte. Lecția de croitorie Așezate pe pajiștea din fața casei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
luau la analiză și dezbatere, le vedeai cum le rage miorița a injecție și darac. Înainte de plenarele județene, când se aștepta să se lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăsta la magazia lui la Chitila? Hoțul hoților l-ați pus să vă ducă la adevăr și răzbunare. Vai de capul vostru... Credeți că nu sunt gloanțe și pentru voi? O mângâie și el, repezit, instictiv. Încercă să-i zâmbească, îmbunat: - Mamă, dar noi nu avem nimc cu Codreanu, nici cu Antonescu. Nici cu Ceaușescu. Nu mai avem ideologii de-astea extremiste. Dar patriotismul trebuie să-l urmăm, tocmai pentru că știm în ce lume trăim. Suntem încă tineri și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i aștepte, dar acceptau sacrificiul ultim, în deznădejdea speranței că, poate, poate vor cumpăra dușmanul, cum încă mai credeau că poate străinul acela s-o îmbuna și-i va drumul lui Montezuma. Își luă brațul de pe umerii ei. Se scutură, nervos. - În fine, așa am hotărât să plec. Privind biserica aia năruită. Nu știu cum mi-a venit gândul. Doar că am simțit că dacă vine vaporul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acel câine. Ca și ciuma, holera merge noaptea bocindu-se prin sat, bate din ușă în ușă și vine să se vaite în timp ce omul își dă sufletul. Singurul mijloc de a scăpa de urgia holerei este să încerci să o îmbunezi. Un vasluian sfătuiește: "Dacă te întîlnești cu holera trebuie să o întrebi cu ghinișorul, să te sfiești de dânsa, de voiești a trăi în timp de holeră". Baba umblă cu cerutul prin sate și pe cine nu-i dă de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]