6,312 matches
-
bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept niște hârtii. Hârtii de-o sută. PĂȚANIILE AUTORULUI Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de romane care nu a reușit să scrie decât nuvele, povestiri scurte sau câte un articol plătit la vreun ziar, să-i miroasă degetele a tutun
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pozitiv? Și dacă te înșeli și tu?” Un nor, care apăruse din senin, acoperi parțial soarele. „- Bine, nu te supăra că sunt suspicioasă, te cred. Nu te mai supăr cu neîncrederea mea, gata.” Și-i trimise un sărut ca să-l împace. Norul trecu repede prin fața soarelui lăsându-l să strălucească în toată splendoarea sa. Karina se încălzi puțin și căpătă o oarecare încredere după „discuția” cu soarele. Credea în semne, iar acum ele fuseseră destul de evidente. Se așeză pe o piatră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a estompat. - Îți place să-ți provoci singură durere retrăind momente neplăcute și apoi te plângi. - Amintirile fac parte din mine. Nu pot și nici nu vreau să le șterg din memorie. - Dar nu trebuie să rătăcești doar prin amintiri. Împacă-te cu ele și scoate-le doar din când în când. Lasă praful să se depună pe unele. Viața trebuie trăită acum, nu atunci. „Atunci” ți-a oferit prea multă durere care te împiedică să te bucuri de ce-ți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
despre care am vorbit, legea iubirii. Dacă persoana respectivă s-ar naște Într-o familie care a Înțeles legea iubirii, care manifestă legea iubirii În orice aliment, În orice vorbă și În orice respirație, acea persoană ar avea un suflet Împăcat Într-un trup mulțumit. Viciul nu va mai avea loc pentru că el va fi Învățat de mic să respecte legea luminii, conexiunea cu Matricea, iubirea, respectul de sine, respectul față de ceilalți. Drogurile ar dispărea de la sine. Așa Încât, pentru cei care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
pot da: „ ?i dac? ramuri bat În geam ?i se cutremur plopii E că În minte s? te am ?i-ncet s? mi te-apropii. ?i dac? stele bat În lac Adâncu-i luminându-l E că durerea mea s-o-mpac Inseninându-mi gândul ? i dac? norii de?i se duc De iese-n luciu luna E că aminte s?-mi aduc De tine-ntotdeauna " ??i dac?..) O coresponden?? tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
soro? LEONIDA: Păi nu? Dumneata n-ai văzut rapița? EFIMIȚA (complet siderată): Ceee?? LEONIDA: Rapița! EFIMIȚA: Pardon?! Ce-are a face rapița? LEONIDA: Rapița moft! Unde sunt o sută cincizeci de milioane cu care se lăuda? Pentru că nu se mai împacă... în loc să facă un guvern de coaliție și să să le spun eu mă-nțelegi serios: atunci, dacă nu se poate Episcopia, strămutați măcar Regimentul 32. EFIMIȚA: Ba 64! LEONIDA: Care 64? EFIMIȚA: 64, de! La plebicist. LEONIDA: Lasa 64 e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu ne mai văzuserăm de ani buni. I-am zâmbit (ceea ce Într-un fel m-a indispus, fiindcă amănuntele despărțirii noastre Îmi interziceau acest gest), mi-a zâmbit (cum numai mie Îmi zâmbise cândva) - și am fost nevoit să mă Împac cu imbecilul, să aflu că Îl cheamă Matei. — Nume de bufon, am zis, iar el s-a prăpădit de râs. Îmi place tipul tău, am continuat vădit enervat. — Gata, liniștește-te, mi-a șoptit, hai, dați-vă mâna. — Mă bucur
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în vârstă care au acceptat cu resemnare tăcută, că nu mai este mult și vor fi dați afară pe ușa acestei lumi, ca niște îngeri triști și bolnavi. Este vremea când nu mai au nevoi prea multe, căci s-au împăcat cu ele, dar o vorbă blândă și o mângâiere ar însemna foarte mult pentru ei, deoarece îi pot aduce din neființa spre care alunecă lin, în ființa care au fost odată, când tare multă nevoie mai aveam de ei: “Fiule
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pe o bucată de hârtie. La ce o să fie bună hârtia asta. Cui o să-i folosească. Cine o să doarmă cu ea sub cap. N-are idee și nici nu-l interesează. A acceptat de mult regu lile jocului. S-a împăcat de mult cu ideea că nu-și mai aparține. Că e doar un bun colectiv, că toți ceilalți au dreptul să smulgă o bucățică din el. Fie că bucățica aia e o poză dintr-un tabloid, o pagină dintr-o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ce rămân. Divorțul e o moarte a părinților pentru copii, eu în ochii băiatului am devenit un mort viu, dovadă că nu avem relații, că nu poți să ai relații cu un mort. EA: Așa-i, ar trebui să te împaci cu el, dar e treaba ta, nu mă bag. Spui că aveai origine nesănătoasă, însă după ce spui tu, nu o știa nimeni, în afară de tine și ai tăi. Erai departe de județul tău de naștere, de origine, sora era membră, cumnatul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Camera nu avea ușă.Cobori din pat. Intr-un colț se afla un display.Atinse un buton și pe ecran apărărură amfitrionii. -E bine la Poiana Mică,domnule Durau? întrebă grav Licu. -Ce s-a întâmplat cu mine?...V-ați împăcat? -Nimic deosebit,îl liniști Lore.Ai avut un coșmar.Trebuie să ne prezentăm. Eu sunt Armonia,iar el este Cadmos. Nu suntem căsătoriți și nu suntem certați. In acest punct al discuției cei doi se teleportară lângă el. Amfitrionii îl
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu mănăstirea...”. In acest moment al acțiunii a intervenit Armonia.A înghețat programul și m-a trimis la tine. Are nevoie de CD-ul lui Cadmos. Trebuie reinstalat programul „Cymbeline”. Dan se învioră.Se va reintâlni cu Hera. Se vor împăca. „In realitate,în ziua aceea Dan n-a înțeles ce se întâmpla;și că așa cum fusese atras,tot așa avea să fie respins”.(John Fowles). Pisano își plimba privirea prin încăpere. Descoperi o fotografie vag cunoscută. -Cine e ? -Ginaa! o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
copil. Acum a întâlnit marea iubire.Managerul are și el o căsnicie nefericită.Soția îl caracterizează cinic,precum Marțial: Nu termină nici una din câte se apucă,\Nici chiar pe o femeie,la capăt să o ducă”... Cei doi amanți se împăcau excelent,erau pe val. Au fost împreună la mare,la un simpozion. „In concediu,dânsul,vara, Merge doar cu secretara. Cum se vede și aici Se gândește la servici”. (Gh.Grosu) Au suferit de aceiași boală.( Și n-a fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mă taie în felii, dar să știți că în seara asta nu s-a grăbit deloc. A fost tacticoasă, a semănat cu un torționar care știe că victima nu mai are cum să fugă, este la cheremul său, s-a împăcat cu soarta tragică, așa că nu are de ce să grăbească evenimentele. Și îi dă târcoale, cu pași calculați, mai înfige o țepușă, din când în când, taie încă o bucată, pune foc aici, pune foc și acolo, în cea mai sensibilă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în vremurile astea deprimante, de problemele altora. Le sunt de ajuns ale lor, au și pe stoc. Dar n-au cui să le dea, nu vrea nimeni probleme suplimentare. Atârnă greu atunci când faci un bilanț. Era mai frumoasă așa, moartă, împăcată cu sine, aproape, semăna cu o păpușă. O păpușă stricată. Iar ochii erau deschiși, ar fi sărit din orbite, ca să țopăie pe trotuare, dar nu au putut. Au rămas acolo, privind către nimic. Așa văd morții, nu avem cum să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
piept o inimă de mașină; iar cel ce poartă în piept o inimă de mașină își va pierde naturalețea (simplitatea). Acela ce și-a pierdut naturalețea devine nesigur pe năzuințele sale interioare. Nesiguranța năzuințelor interioare este ceva ce nu se împacă cu simțul corectitudinii/onestității. Problema nu este că nu cunosc astfel de metode; mi-e rușine să le folosesc” (Morgan, 1986, p. 19). Întrebare: Cum vă afectează mașinile, mecanismele, tehnica în general, personalitatea și comportamentul vostru și al celor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
vom face în anumite momente. Ne descoperim pe măsură ce suntem expuși diverselor situații. Suntem în așteptarea noastră pentru a afla cine suntem. Cel care va face o greșeală sunt eu, cel prezent în fața mea, cu zonele mele de penumbră cu tot, împăcat cu felul meu de-a fi. Odată greșeala comisă societatea îmi va condamna întreaga existență, cea trecută, cea prezentă ba chiar și pe cea viitoare; ar vrea, în felul acesta, să mă căiesc pentru toată existența mea. Dar sâmburele existenței
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să ne alegem). Dacă măsurăm libertatea după numărul posibilităților de a ne alege, atunci trebuie să constatăm că ne-a mai rămas puțină (puțină libertate increată, cum spunea Berdiaev; chiar daca se referea la altceva). Nu ne rămâne decât să ne împăcăm cu alegerile noastre trecute, adică cu noi cei de astăzi. Deseori ne apasă sensurile pe care alegerile noastre le capătă; cum ele depind de contextul în care ne aflăm (de universul de sensuri în care ne situăm la un moment
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
posibilitatea unei introspecții, pentru a lua distanță față de ei înșiși și a se dumiri. Cei ce cred pe alții vinovați pentru viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală, așa cum e organizată, ține cont de toate simțurile: este, în afară de vizualul ce deseori de copleșește, o lume de mirosuri frumoase (și nu e vorba numai de parfumuri; până și natura este ordonată înspre satisfacerea plăcerilor olfactive) și de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
între generații până la a le face de nerecunoscut una pentru alta. Poate că apariția Istoriei ca știință este determinată tocmai de acest aspect terifiant al progresului, istoria fiind cea care încearcă acceptarea generațiilor trecute. Care este însă știința care ne împacă cu generațiile viitoare? De la o anumită vârstă începe să se ivească o fisură între propriul corp și imaginea de sine; e primul semn al unei prăpastii ce se va căsca din ce în ce mai mult. Evident, parcurgem, sub varii forme, treptele de rigoare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
În căutarea apei.Zmulgeau pădurile, sfărâmau munțti, doar doar or găsi un firicel de apă.De prin sate furau apa din fântâni. Ca orice lucru furat, apa trebuia ascunsă undeva.Zmeii și balaurii,după ce s-au certat și s-au Împăcat, au hotărît să ascundă apa În nori.Dar nu În orice fel de nori, ci În norii din al nouălea cer. Zmeii furau apa, o ascundeau În nori, norii creșteau ca pâinea.Balaurii ascundeau și ei apa În nori, norii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
amija și-și spunea numărătoarea, ceilalți se ascundeau care pe unde apucau: după un dâmb, Într-o groapă, după trunchiul gros al unui stejar ori În frunzișul des al altui copac, aproape sau mai departe.Râdeau, chicoteau, se certau, se Împăcau și iar o luau de la capăt. Când veni și rândul lui Ionucu, el sta la locul de amijat și număra din zece În zece până la o sută.Tovarășii lui de joacă s-au ascuns cât mai bine, ca să nu fie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lucrurile pe care le atingeau degetele ei, bea din cupa din care băuse și ea. O iubea. Însă ochii ei străluceau de iubirea lui Făt-Frumos. Fata știa că nu are scăpare, că nu poate fugi de pe tărâmul zmeului, deci se Împăcase cu gândul că va fi și ea o floare. Însă zmeul nu se gândea s-o transforme În floare, el vroia să se Însoare cu ea. De când a aflat lucrul acesta, fata l-a urmărit mereu pe zmeu ce face
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ghiocelul, crizantema și câte și mai câte nume. Dar vezi că Dumnezeu a uitat de o floare. Și culmea, era o floare mofturoasa, căci ea nu era defel mulțumită nici de culoarea, nici de parfumul ei. Bunul Dumnezeu vroia so Împace cumva, dar nu știa cum, căci terminase toate numele. S-a gândit El În fel și chip și-i era milă când se uita la floarea cea necăjită. Și pentru ca lumea s-o țină minte, Îi puse florii numele de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
acestuia fiind mereu încărcat cu flori. La Enescu fu surprins de marea panglică tricoloră și de un buchet de flori de câmp, "imortele", viu colorate. Aprinse și aici o candelă, zicându-și că și Enescu s-ar fi odihnit mai împăcat în țară, țara pe care o iubise și o servise exemplar. Gata cu cimitirele, își spuse! Ii era foame si după experiențele deloc pozitive cu supă de ceapă și cu micii de la "Miorița", se decise să încerce un restaurant chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]