1,021 matches
-
exprimat la sfârșitul cuvântării imediat mai sus, vom căuta în conștiința noastră noi forțe spre a continua cu adâncă convingere că munca și realizările obținute de noi vor fi prețuite în adevărata lor valoare, mai târziu. Până atunci cu conștiința împăcată că îndeplinim o sfântă datorie față de generațiile viitoare de femei și un act de pietate față de generațiile trecute care au luptat la rând pentru noi, cele de azi, aduc sincere și calde mulțumiri colaboratoarelor mele devotate care mi-au dat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cred că eram niște copii, într-o zi eram împreună, în ziua următoare nu mai eram. Obișnuiam să ne scriem (râde). Nici el nu era membru în mișcarea de tineret, eram opuși, lui îi plăcea la discotecă. Ca să fie toată lumea împăcată, uneori venea cu mine la întâlnirile de tineret, iar alteori mergeam eu cu el la discotecă - ceea ce nu-mi plăcea deloc. Dar era important pentru el. Asta a fost cu prietenul meu. I: Cât timp ați fost prieteni? S: Cu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Când își recăpătă cunoștința, la spital, și putu iarăși să audă, află că fusese cât pe ce să fie crezut mort și părăsit pe câmpul unde nu mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
hotărât să le pună în sobă, închipuindu-și cu o bucurie răutăcioasă focul de artificii care s-ar fi aprins seara. Dar se răzgândi, se duse în cameră, scoase cuțitul. Străpunse fără nici un chef plapuma, pentru a fi cu conștiința împăcată, și se opri. Câțiva fulgi zburară în jurul patului. Camera i se părea deja de nerecunoscut, de parcă n-ar fi trăit niciodată acolo. Mângâie crestăturile de pe mânerul cuțitului, adună apoi câteva obiecte care-i aparțineau și plecă. La intrare, privirea i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bucureștene că traducerea sistematică a textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, Îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința Împăcată.” Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase, creând o „piață neagră” pseudoculturală. Mulți editori români nu au cea mai elementară noțiune de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca din senin lângă ea pe trotuar, ba mai mult
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fi cu siguranță impresionate. Copacul în sine, fără nici un dubiu, este chiar mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani o avea? Vreo patru sute... Nu, ceva mai puțini. Asinia stă cuminte. Cu sufletul împăcat, Occia își lasă gându rile să umble în voie. E totuși hazliu rolul jucat de rex. Un rege de carton! Încetul cu încetul, chipul i se întunecă la loc. În realitate, lu crurile sunt mult mai complicate. Transformarea monarhiei în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîiu și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... ..................................... Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân-la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să se fi trezit și de fapt nimeni nu băgase de seamă ce se întâmplase. Moartea îi adusese în sfârșit liniștea. Înfățișarea aceea trufașă și neprietenoasă pe care ne-o arătase adesea în timpul călătoriei dispăruse, chipul îi era mai degrabă împăcat, ca și cum prin moarte s-ar fi eliberat de toate suferințele. Aproape că mi s-a părut că moartea, mai mult chiar decât Dumnezeu, îi adusese odihna. Unul dintre supușii lui Tanaka a dat să-i așeze la căpătâi o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum? L-am mințit. Până la urmă tot n-a venit în Japonia ziua în care creștinii să poată spune cu mândrie că sunt creștini. Însă, eu nu l-am uitat pe omul acela. De dragul lui n-am putut să țin împăcat slujbe și predici frumoase în mănăstirea de la Manila. Călătoria noastră continuă fără peripeții. În fiecare zi mă rog pentru Japonia. Mă rog pentru solii japonezi pe care nu i-am mai văzut de când ne-am luat rămas bun la Luzon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să fim preschimbați în cenușă și aruncați în mare. Ca un fruct sorbind lumina blândă de toamnă o să-mi primesc împăcat soarta pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu mai socotesc drept o înfrângere apropiata mea moarte. M-am luptat cu Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar avea să moară cu minciuna pe care i-o spusese. Trebuia să moară drept răscumpărare și pentru minciuna aceea. Cu toate că se spovedise, tot nu avea inima împăcată. În toiul nopții, Luis Sasada începu dintr-o dată să plângă. Îl cuprinsese din nou teama de moarte. Ca de obicei, Velasco îl strânse pe Sasada de mâna firavă și se rugă fierbinte la Dumnezeu să treacă toată acea suferință pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ciobanu’ ăsta. Toate mergeau exact cum se așteptase. Știa că nu poate săl bată pe Walcott. Nu mai avea putere. Da’ nu-și făcea probleme. Își făcuse banii, și acum nu voia decât să termine-n picioare, ca să se simtă Împăcat. Nu voia să fie făcut knockout. Gomgul sună și-l Împinserăm În ring. Se duse Încet. Walcott se-ndrepta hotărât spre el. Jack aplică În față o lovitură de stânga și Walcott o Încasă, apoi se strecură pe sub ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altul, cu aceeași culoare a pielii și aceleași gânduri, care Îi vor Înțelege pe amândoi. Și, când se va Întâmpla asta, nici unul dintre ei nu se va mai simți singur. Vor trăi Împreună În curgerea acestui râu nesfârșit. A murit Împăcat, având această convingere. Și Dwight s-ar fi simțit În același fel Împăcat, mai puțin faptul că el nu avea copii. Când s-a Întors În San Francisco, el și Roxanne au hotărât să divorțeze. Nu a existat nici o dispută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe amândoi. Și, când se va Întâmpla asta, nici unul dintre ei nu se va mai simți singur. Vor trăi Împreună În curgerea acestui râu nesfârșit. A murit Împăcat, având această convingere. Și Dwight s-ar fi simțit În același fel Împăcat, mai puțin faptul că el nu avea copii. Când s-a Întors În San Francisco, el și Roxanne au hotărât să divorțeze. Nu a existat nici o dispută care să conducă la această hotărâre. Au ajuns la această decizie de comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
liniște, de Împăcare. Renunțase să se mai lupte cu el Însuși. Ea nici măcar nu știa În ce consta această luptă; și asta fusese Întotdeauna una dintre problemele lor de cuplu. Dacă l-ar fi Întrebat de ce se simțea atât de Împăcat, el nu i-ar fi putut răspunde. Era un sentiment vag de Împlinire, o amintire puternică ce va dăinui până la sfârșitul vieții lui. În acea amintire viitoare pe care Încă nu o are, copilul va fi bărbatul care Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era rău dacă nu erai în seara asta?Îmi răspunse cu o seriozitate bruscă: - Nu!...Trebuie s-o fac fericită, s-o împiedic să se mai gândească la rău. Duminică. Irina alături, împăcată, îmi citește ultimele rânduri, îmi ia creionul și adaugă: Te iubesc mult, nemăsurat, mult de tot, căci ești bun și drag, și de nu sunt de tot fericită, e că mi-e frică. Mi se pare că n-o să pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
treacă-meargă” ori „ e bine și așa” Batem tot pe loc noi pasul, fără a mai progresa. Ne uităm uimiți la alții ce au făcut și cum au dres Și nu curg învățăminte că munca a dat succes. 22 septembrie 2004 ÎMPĂCAT DORESC SĂ FIU Când în pat, când în fotoliu, Osândit pân’ ieri am fost „Universul”, în orgoliu, S-a topit sub legi cu rost. Timp și spațiu, laolaltă, S-au retras în adăpost, Doar speranța ritmic saltă Ca foamea în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Când de-a lungul, când de-a latul; Deși-s mici, îmi par măreți. Pentru mâine, nu știu ora, Un pătuc din lemn de brad Îmi va țărmuri și hora Slovelor ce triste cad. Când va fi să vină ceasul Împăcat doresc să fiu Cu toți ce-mi știură pasul, Pe care în minte-i știu. 4 noiembrie 2004 TOT AȘTEPTÂND Tot așteptând să mor devreme - Cum unii medici mi-au tot spus - Ajuns-am hârb cu mari probleme, De Cer
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone era sigur. Din lipsă de bani Mingoti mințise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iar tu, dispari, să nu mă mai contactezi În viața ta, excrocule...!” Mingoti zâmbi batjocoritor, făcând efort să nu-i administreze un pumn În plină figură, reușind să articuleze. „Te așteaptă zile grele băiete...! Pentru micul ajutor oferit, am conștiința Împăcată, eu te-am prevenit. Pe curând...!” Firesc, Tony Pavone nu dădu prea mare atenție insinuărilor amenințătoare a mafiotului Mingoti, și va Încerca să opțină obiecctele și banii pe cale legală. Imediat În următoarea zi se prezentă la circa 7-a miliție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu-l bârfească ori să-l blesteme: motivul...? Lăsase toate beneficiile la voia Întâplării, ce a ce nu se Întâplă el rezolvând orice amănunt fără ca cineva să bănuiască, adevărata lui intenție. Cu o zi Înainte de plecare, pentru a avea cugetul Împăcat, Tony Pavone organiză o masă festivă invitând o parte din principalii Șefi de Echipă undeva la un restaurant În apropiere de Grădina Icoanei și unde presupunea lipsa Șefului de Șantier: acesta nu părăsea perimetrul Gării de Nord. Se hotărî să motiveze banchetul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]