1,072 matches
-
așa a hotărât tatăl matale și bunicul nostru.” „ Am fost lacomă, am crezut că am dreptul să gospodăresc eu, ca fată mai mare averea părinților. Iaca Ileana, soră-mea, a fost mai înțeleaptă ca mine și a murit liniștită și împăcată. Faceți și voi pentru mine asta ca să plec pe lumea cealaltă împăcată.” în noaptea de 15 spre 16 decembrie 1946, Marița și-a dat obștescul sfârșit la vârsta de 62 de ani. * Cititorul și-a dat seama cum s-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
crezut că am dreptul să gospodăresc eu, ca fată mai mare averea părinților. Iaca Ileana, soră-mea, a fost mai înțeleaptă ca mine și a murit liniștită și împăcată. Faceți și voi pentru mine asta ca să plec pe lumea cealaltă împăcată.” în noaptea de 15 spre 16 decembrie 1946, Marița și-a dat obștescul sfârșit la vârsta de 62 de ani. * Cititorul și-a dat seama cum s-a scurs viața unei comunități sătești de pe Valea Racovei, întro anumită perioadă de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în patrimoniul cultural al omenirii, nu cred că trebuie să evoc ce am reușit să fac și ce nu. Dumneavoastră cunoașteți, la nivelul fiecăruia, dacă v-am fost util sau v-am nemulțumit. Oricum, vă asigur că plec cu conștiința împăcată că nu am făcut nimic rău, că nu am comis nici o abatere de la normele ministerului sau de la cele ale bunului simț. Dacă, totuși, cineva s-a simțit jignit, supărat de vreun gest al meu, vreau să-l asigur că un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
rădăcinile în București, mi-am făcut la Craiova o ucenicie într-ale artei dramatice și, în sfârșit, Iașul m-a prins ca o capcană dulce-amară în mrejele sale recunoscute și descrise de mari condeie. Dacă vrei să îmbătrânești calm, senin, împăcat, atunci Iașul e locul ideal, el ți se oferă nu ca o iubită înflăcărată, ci ca o prietenă fidelă, statornică. (Mihaela WERNER) Să-mi fie îngăduit să redau câteva versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută Iașului. Și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bucureștene că traducerea sistematică a textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, Îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința Împăcată.” Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase, creând o „piață neagră” pseudoculturală. Mulți editori români nu au cea mai elementară noțiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
să sublinieze dimensiuni ale spiritualității naționale la exponenții Junimii, în contextul a ceea ce alții înțeleg prin „sinteza orizonturilor”. Un Ion Creangă „adânc înfipt în lumea lui [...] o poate descrie fără duioșii retrospective, fără sentimentalitate, cu un realism robust și umor împăcat”. Pe Ioan Slavici îl așază printre „marii creatori”, în proximitatea lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale și Ion Creangă, pe când Al. Vlahuță și B. Delavrancea apar ușor supraevaluați. Dintre scriitorii de tip erudit, Odobescu răspunde cel mai mult opțiunii clasiciste a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei den limbă în limbă și cetăți tari au surpat și casele celor mari au surpat. Limba a treia muieri bărbate au izgonit și le-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o sensibilitate deschisă pentru a capta cele mai frumoase fațete dăruite de viață; luminezi drumul tău și viața ta cu un zâmbet larg; știi să înțelegi și să impulsionezi activitățile celor apropiați; întâlnindu-te pe drumul nostru, ne-am simțit împăcați și fericiți cu viața". Cu multă afecțiune, Uniunea Imigranților Salto. Nu știu cine a fost cronicarul sau poetul care a elaborat respectivul "acrostih", dar venit de la niște oameni simpli, cu care am colaborat și cărora le-am dăruit o scânteie de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și în țara ta, când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai împlinit până-n capăt datoria, și nu ești întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă-nțelegi...”. Violența așa cum o enunță Lache constituie un instrument politic, dar nu atât violența fizică stârnește oprobriul dignității burgheze, cât faptul că ea nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne splam după programul de apă, ne trimiteam copiii la școală să învețe cu toții aceleași lucruri despre abstracții destrupate, vedeam aceleași programe la televizor, același număr de ore. Făceam lunar aceleași workshop-uri despre aceleași teme politico-ideologice. Puteam muri liniștiți și împăcați, fără nici un sentiment al ratării personale. Mă rog, cu supărările cotidiene pe faptul că nu ne ajungeau produsele, că ne era frig, că cei de sus nu reușeau să ne normeze și nevoile odată cu consumul. Până la urmă, marea noastră frustrare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mintea, să și arunce munca Într-o asemenea dărăpănătură” mi-a mărturisit după câțiva ani, când a venit Împreună cu Tata, la căsătoria civilă a lui Corneluș. “Nu mi-aș fi Închipuit că poate ieși așa cum ați făcut-o. Acum sunt Împăcată. Dumnezeu să vă țină fericiți”. N-a fost ușor, dar am reușit. La puțin timp după cumpărare am Început discuțiile pentru schița program de renovare, care au durat Însă foarte mult, ing. Pompilian considerându-ne adesea chiriași și nu coproprietari
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
exprimat la sfârșitul cuvântării imediat mai sus, vom căuta în conștiința noastră noi forțe spre a continua cu adâncă convingere că munca și realizările obținute de noi vor fi prețuite în adevărata lor valoare, mai târziu. Până atunci cu conștiința împăcată că îndeplinim o sfântă datorie față de generațiile viitoare de femei și un act de pietate față de generațiile trecute care au luptat la rând pentru noi, cele de azi, aduc sincere și calde mulțumiri colaboratoarelor mele devotate care mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
până aici. Tot ce-am scris este adevarat și am trăit acele momente, au trecut prin inima mea cea păcătoasa. Poate multe m-am reținut să nu spun, doar Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sunt cu inima împăcata că am scris adevărul. Sunt o ființă fericită că L-am aflat pe Dumnezeu în viața mea. L-am aflat în biserică de la preoți vrednici de ascultat și de urmat. Apoi în viața mea de zi cu zi am văzut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sunat la ușă doi indivizi care, de îndată ce le-am deschis, au dat buzna în casă. La început, ne au luat pe ocolite, dar apoi au scos un ordin de percheziție. Ce era să facem? Era foarte neplăcut, dar aveam conștiința împăcată. Au început percheziția, dând atenție mai ales unor diverse hârțoage. Apoi, au scos și un mandat de arestare și au încărcat tot: scrisori, caiete, tot felul de hârtii, dar nu s-au legat de teancul de reviste străine și nici
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pe prima? Să dezertez de la datoria mea sacră de învățător și director? Ce-o să zică poporul, cum or să mă judece elevii? Eu cred că-i mai bine să rămân. - Rămâi, Petrică, pui totul în ordine și pleci cu inima împăcată. Rămâi. - Rămân dar mai e tribunalul militar. Ăștia nu iartă dezertarea de sub arme. Mai bine plec. - Pleacă, Petrică! - Domnule revizor, vă mulțumesc pentru sfaturile dumneavoastră prețioase. Am plecat. și am plecat la restaurant. Petrică nici pe departe nu era sub
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Adversarii susțin că micul Cezar are ambiții prezidențiale ca și cum nu acesta ar fi țelul oricărui maronit adult, sănătos și de sex masculin. Fostul erou al cauzei Beyrouth-sur-Seine a părăsit așadar pagina întâi a ziarelor din Franța. Ca să fiu cu inima împăcată, am cerut o audiență la general. Domiciliul său: într-un cartier elegant, o vilă de la periferie. De mărime mijlocie, decor mic-burghez. Desigur, altceva decât palatele arabo-maure, cu stolul lor de servitori și cu grădinile lor feerice, în care trăiesc nababii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
occidentale? Aveți un colector de fonduri din lumea întreagă, dar o parte din ele sunt depuse în Elveția. De fapt, la ce servește Autoritatea voastră? Să întrețină iluzia unui popor, să le dea europenilor sentimentul că pot fi cu conștiința împăcată și pentru a facilita aducerea la îndeplinire a proiectelor partidului Likud... Președintele vostru e președintele a trei mașini și pentru a ieși din Moukata, el trebuie să ceară permisiunea sergentului de la punctul de trecere de lângă sediul lui. Ce-ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu conștiința împăcată: așa e jocul, așa i s-a spus. Nu poți anticipa reacțiile unui astfel de ins. Ba te privește complice, ba îți evită, abstras, căutătura. Uneori, din ce în ce mai rar, e vag stingherit de impura lui coreografie. Dar se consolează repede. Tu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ce-l invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
puține, pe care le-am așternut în scris, după ce m-am rugat mult și m-am sfătuit cu părintele meu spiritual». Și-a scos din buzunar un caiet școlăresc. L-a deschis și a început să citească cu un ton împăcat și solemn. Erau simple «Norme» care, într-o zi, vor servi ca urzeală pentru viitoarele Constituții ale Congregațiilor Slujitorilor și ale Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe. Citirea acelor notițe căpăta uneori tonuri solemne. Cuvintele treceau dincolo de acel loc umil și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru el, pur și simplu, partidul unic și statul totalitar nu existau. N-a cerut daune după 1989, nu s-a împăunat cu rezistența lui, n-a vorbit de rău vechiul regim, nu și-a inventat drepturi și a murit împăcat, în demnitate. Alt neștiut anticomunist a fost Ion (Ionică) Burac, din Mitocul Dragomirnei, dublu licențiat care, de asemenea, a refuzat să slujească statul comunist; a trăit pe lângă familie, în sat, a dat lecții în particular, legându-și numele, alături de preotul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
realitate, dar nu se recunoaște. După ce au distrus, vândut sau și-au însușit bunurile poporului român, devenind ei proprietari și trimițând milioanele de muncitori pe meleaguri străine să-și câștige existența, ei, conducătorii, aducătorii de bine și fericire, au conștiința împăcată, considerând că ne-au dat suficientă "democrație și libertate". Sărmanii românașii noștri, pe unde or fi oare cei care strigau în decembrie 1989, olei,.olei,.Ceaușescu nu mai e..? Pe unde-și îngoapă ciolanele ori savurează succesele dobândite prin alungarea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
batalion,de către comandantul plutonuli. Comandantul batalionului era un maior foarte milităros și sever, care nu discutase cu el niciodată. Îl cam treceau fiorii în timp ce se îndrepta spre cancelaria lui și nici nu bănuia ce-l așteaptă. Era însă cu conștiința împăcată că nu făcuse nicio „poznă” din cauza căreea să tremure. Intrând în cancelarie, a găst un grup de oameni, unii ofițeri, alții civili. După ce s-a prezentat, așa cum pretindea maiorul, care făcuse și războiul, a fost invitat să se așeze pe
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe seama căruia se distrează mereu Nicolae Prelipceanu), face zarvă pe chestia asta. El se ia chiar foarte în serios. Dar are dreptate. Te obișnuiești cu binele. Seara, în cameră, privesc un film american de groază, dublat în poloneză, și adorm împăcat. A doua zi nu avem „lecturi”. E un oraș doar de văzut și de petrecut timpul, de consumat oferta gazdelor - și mă bucur că organizatorii germani și-au permis luxul (le-au permis buzunarele!) să includă pe traseu și etape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]