962 matches
-
ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi) se închipuie. Cel ce atrage și acela care e atras. Victima care se confundă cu călăul. Dar Narcisul cel astfel reflectat și împietrit e la nivelul nostru, al oamenilor ce ne credem vii. Și care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
el o umanitate tulburătoare. S-a vorbit mult despre felul cum Roth unește ironia și compasiunea, nelăsînd de regulă să intre în acest amestec nici un strop de dulcegărie. Ca să mă exprim desuet, nuvela aceasta poate să miște și un suflet împietrit. Kartak e răsplătit cu un sfîrșit ușor. "Dumnezeu să ne dea tuturor, nouă, bețivilor, o moarte atît de ușoară și de frumoasă" sunt ultimele cuvinte ale nuvelei. Roth e un maestru în ceea ce privește descrierea unor morți tulburătoare, mai ales în Marșul
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
fundalul ideatic. Un poem superb, de felul celebrului Jertfirea mielului se construiește emoțional, astăzi, în alt fel decât la data primei apariții, în 1973. Chiar contextualizată calendaristic, trama își leapădă o parte din aura ei ritualică: "Praznic împărătesc, pe uliță-mpietrită/ Din drumul meu din nou m-am abătut/ În fața casei noastre, unde mielul/ Pentru jertfă a fost crescut.// Și nu am cum să mă îndepărtez De sângele ce curge în tot felul,/ Căci fug pe uliță din poartă-n poartă
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
fost la CNSAS a simțit asta: că sub jargonul livid al sintagmelor operative se ascund tragedii reale. În fond, fiecare dosar e o junglă de formalisme absurde, în care inculpatul e încapsulat precum o insectă într-un picătură de rășină împietrită: un set de verdicte- șablon care îl prind sub o etichetă ideologică, ale cărei gradații sunt uimitor de monotone. Indiferent că e vorba de Sandu Tudor sau de Alexandru Ivasiuc, de Alexandru Marcu sau de Ion Petrovici, protocolul onomastic menit
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
fine în satul pe care-l părăsise de atîta amar de vreme, într-un miez încins de zi, Mascalzone se duce glonț la casa Biscotti și, fără o vorbă, face dragoste cu Filomena care participa la eveniment cu un fatalism împietrit. Apoi, Mascalzone așteaptă pedeapsa sătenilor care între timp începuseră să afle de revenirea lui. într-adevăr, banditul e ucis, într-o scenă asemănătoare cu cea a lapidării păcătoasei în Zorba grecul. însă, lovitură de teatru: Mascalzone făcuse amor cu sora
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
din suflet mi se sparge. Pornesc spre țări de basme și leneșă visare; Tărâm de amintire mă cheamă la catarge Și-mi flutură crengi albe, de dincolo de zare. Cetatea din mare Prin valuri limpezi, toamna, vezi temple licărind, În veacuri împietrite, sub lacăt de tăceri. Sosesc s-aprindă focul vestalele sub seri Și se opresc sub geamuri legendele'n colind. Zarzăr la mare Prin ramuri înflorite bărci tremură petale. Vâslind din crengi de soare s'apleacă'n basm năerii, Ca să sărute
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
poeziei. Interesantă, în cazul primului simbol, e construcția lui printr-un amestec de decupaje descriptive, adevărate planșe de morfologie a obiectului și a mediului sau ("Bufnita avea urechi ascuțite și ochi roșii și pleoape/și vise roșii./ Dacă stătea așa, împietrita, răspîndea în jurul ei/ o noapte de aluat moale și lipicios/ și clăbuci de lumină./ Dacă zbura,/ nu atingea aerul și nu rumega razele roșii de luna" - Colina mișcătoare), de trimiteri mitologice și întîlniri intertextuale diseminate de-a lungul întregului text
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
prezența într-o sală de jocuri a unor bătrîne elegante, venite să-și ofere o plăcere modestă, deși uneori profitabilă. Muzica prea tare, cuvintele într-o limbă pe care n-o înțeleg, agitația din jur nu le împiedică să urmărească împietrite jocul. Nici cînd izbutesc să cîștige nu-și manifestă bucuria. De altfel, nu au cui să o mărturisească. Momentul în care "inima lor a bătut mai repede" este mai curînd o supoziție. Vor reveni a doua zi, pentru că bătrînețea are
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
horror), din „Hansel și Gretel". Tot așa par protagoniștii și proprietarii, Paul și Luise. Într-o locuință fără sursă directă de lumină, întunericul se joacă cum dorește cu chipul celor doi, cu tenebrele. La început, ai sentimentul unui lăcaș devitalizat, împietrit, rămas pe loc. Ca și cum ai vizita la Muzeul Antipa o grotă preistorică. Ochii se plimbă și descoperă halucinațiile: copaci care coboară din tavan, rădăcinile lor ramificate pe peretele de deasupra capetelor noastre, furculițele din dotare înfipte ici și colo, ornînd
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
și de așteptare, Treplev al lui Alexandru Pavel moare, se scurge cu fiecare cuvînt dezlănțuit, rostit din furie și din revoltă de Nina. Stă și îndură. Au dispărut formele noi ale teatrului și gesturile rebelului din el. Este un bătrîn împietrit. Ar putea oricînd, în orice secundă, să învie. Dacă ea s-ar întoarce. Stă la pîndă ca un vînător. Iar eu, spectatorul, nu respir. Să nu pierd învierea lui Treplev. Mă simt ca într-o biserică. Rugăciunea se spune în
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
mint" e mărturisirea dezicerii de imagini, cel puțin de acelea care au o legătură cu realitatea, datoare să se îndoaie, precum o dâră de lumină apropiin-du-se de o planetă, în preajma unui om suferitor. „Ce monument corect ar fi o furtună împietrită", declarație într-o doară, e un fel de-a face, la urma urmei, revoluția să dureze literar. Ambiția monumentului nu-i părăsește, evident, pe acești spărgători de statui. Însă tâlcul lui nu e să consoleze precaritatea, ci să o conserve
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
un papirus, Alai, Prin niște locuri rele) au apărut așezate strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub stăpînirea tiraniei nenumite, de toți bănuită: „ Copii cu chipuri de bătrîni,/ Femei cu fețele-mpietrite/ De-o deznădejde fără leac,/ Cum mă vedeau, din depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit să deschidă biroul cu rulou al lui nicu și a găsit plicul cu pozele duduței. mireasa copilă așezată în cutia pentru
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
se îndepărtează, încet dar sigur, de țara lăsată în urmă. Naționalismul naiv și "românismul " perioadei în care-l admirase pe Codreanu se spulberă complet. Dacă la 10 august 1943 refuza încă ideea expatrierii definitive deoarece "nu am inima suficient de împietrită ca să renunț la românism pentru o altă cultură " și declara ritos că: "Fără neamul meu, nimic nu mă mai interesează în istorie ". (10 august 1943), peste doar căteva luni, la 25 noiembrie în același an, ajungea la concluzia că "Am
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
moarte. Fii scurt din respect pentru viața care-a semnat-o precum un garant al morții. Nimeni nu simte Nimeni nu simte cînd vine visul aidoma unui cîine și latră de bucurie și se zbenguie lîngă picioarele tale tot mai împietrite năuce picioare de statuie care încă nu e terminată cu sînge care nu s-a uscat cu mușchi ce mai tresaltă cu un rest de glas gata să cheme cîinele cu un rest de iubire pentru cîine. De parcă De parcă dantela
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
primit toate rănile umilitoare, Trădător am rămas. Cinic și flămând. Simt sângele cum îmi golește toate formele spre calma adâncire, . Mi-am pierdut carnea, umorile abundente, și Părul- Un tigru din cărțile vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și mai musculos. De fapt, erudiția e un exercițiu necesar de absorbție, Împrospătează mintea, Lărgește inima. Cu cât mă adâncesc în actualitate, cu atât mă apucă pofta de lucrurile necesare ale poeziei. Coc în mine
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea perfecțiunea corpului - cu interiorul și exteriorul unor lumi distincte. După clipe de hoinăreală și rătăcire am avut sentimentul că am ajuns pe undeva în apropierea inimii orașului. Pe o casă impunătoare am văzut o corabie. Existau peste
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de umărul lui. Două bărci acostau. Perechile au coborât și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea ezita. - în cinstea... revederii... - adăugă el îl privi lung, din creștet până la pantofii lui galbeni
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
nici un fir de iarbă germană. Mi-au destăinuit că frunzele nu ajung niciodată să putrezească pe suprafața netedă a pavajului m-au condus în sala polivalentă mi-au ascultat cuvintele mi-au citit gândurile mi-au recunoscut mirosul de flacără împietrită m-au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-au invitat la restaurantul Rosenpalais au acoperit cu palmele ursul brodat pe fața de masă au comandat o pizza cu felii de ananas m-au rugat să semnez o hârtie albă
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
în camera mamei fără ca ea să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]