943 matches
-
edificiul instabil pe care se sprijinea sănătatea mintală a celor din K. Punea la îndoială, dar era părtaș la toate; așa că atunci când Vultur-în-Zbor a ridicat problema crucială a originilor - și a lui Grimus -, s-a ales doar cu o privire împietrită și declamarea doctrinei oficiale. Lucrurile asteaă puah! a pufnit Moonshy. Nu contează. Scuip pe ele. Importante sunt privilegiile lui Cerkasov, mâzgălelile leneșe ale lui Gribb, pe care muncitorii săraci sunt obligați să le susțină, și sinecura oferită femeii pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor îi trecu prin cap gândul că trecuse foarte mult timp de când nu mai fusese cu vreo femeie. Și în aceeași clipă se gândi la Irina Cerkasova, la soțul ei cel nevolnic, la fiul ei idiot și la sarcina ei împietrită. Elfrida Gribb era atrăgătoare în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
va veni vremea să frângă gâtul unui pui și să mănânce. în cele din urmă mișcările vor trebui cercetare. Dar nu chiar acum. Pentru moment era de-ajuns să stea așezată aici, în întuneric,. Liv stătea foarte mult astfel, nemișcată, împietrită, statuie. Pe stâncă era frig, frig și umed. Ziua devenise după-amiază târzie. Vultur-în-Zbor stătea lângă măgarul lui Liv, mângâindu-l agale, și îl urmărea pe Virgil, care se purta ca un școlar în căutare de comori. î— Nu, spusese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în cotloane spre a se răci, spre a amorți, spre a se odihni. Sunt un fel de plumb al zețarului de demult, turnat în tiparul câtorva cuvinte, tot mai rece plumb, tot mai reci cuvinte, tot mai măcinată matrița gândului împietrit. Simt cum vine vârsta bătrână. Cum mă topesc, risipit în apă de timp. Eram speriat cândva de un astfel de prag la care știam că voi ajunge. Spaima de odinioară mi-o trăiesc acum doar în lentoarea unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Înainte pe coridor, ținînd lumînarea care tremura În suflarea rece a vîntului. Bea oftă și mă urmă scrîșnind din dinți. M-am oprit În fața ușii. Se zăreau niște trepte de marmură coborînd În beznă. Am pornit-o pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să plecăm... Am coborît treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-se la picioarele sale, „dacă de Mathilda, momentan, nu puteți dispune, de mine puteți dispune oriunde și oricând... Eu sunt o simplă cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică mâna, desprinzând din aer cravașa Împietrită. Biluțele de sânge se loviră una de cealaltă, refugiindu-se din Scorpion În Vărsător și din Vărsător În cealaltă zodie. Cravașa străfulgeră În aer. Fesele penitentului se ridicară, acoperind triunghiul conjugal, primiră o lovitură, oftară adînc și coborâră, trăgând În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți este intactă când îmi mângâi trăsăturile și îmi răsfeți privirea oferindu-mi bujorii obrajilor emoționați. Acum, când te întinzi să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ți le simt moi pe obrazul meu împietrit. Când ne-am cunoscut cu adevărat ți-am văzut sânii întâia oară! Îți hrăneai sugarul, nu-i ascundeai de mine! Nici n-aveai cum... erau nesfârșiți, puternici, inflamați iar invidia mă sfârtecase când am observat cum pruncul îi strânge înverșunat
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
împotrivise cu puțin înainte, a fost aruncat într-un șanț adânc, ce se afla sub zidurile acelui castel numit Altaripa, care avea capete omenești spânzurate de jur împrejur și era vopsit în roșu cu sânge. În vreme ce paladinul privea această scenă împietrit de groază și uimire, o babă , urâtă ca ciuma, apăru pe marginea șanțului și-i spuse că trebuia să fie aruncat în gura unui monstru, care nu putea fi împiedicat de a pustii țara decât dacă i se aduceau victime
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
FRĂMÂNTĂRI Cutremurate ape mă-mpresoară Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de cenușă peste mine cern; Înspăimântat, îmi caut o cărare, Dar nu mai știu pe unde s-o apuc, E-o grea și dulce parcă-ntunecare Iar pașii mei, doar înspre tine duc; Nespusul chin, cum poate să
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
pentru ultima oară și se Întoarse spre mesele din centru-față, unde-l așteptau femeile lui. Câțiva invitați au crezut că se terminase și au Început să se Întoarcă la bar sau pe ringul de dans, dar au rămas pe loc, Împietriți, când DJ-ul puse „Happy Birthday to You“. Înainte să-și dea seama cineva ce se Întâmplă, o mică scenă circulară - cât să Încapă o singură persoană pe ea - Începu să se ridice din centrul tortului. Își continuă mișcarea ascendentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
căpitanului ca pe o izbăvire... ― Dacă ne trimit pe unul la Tanda și pe celălalt la Manda? Ce ne facem? - a întrebat în șoaptă Todiriță, frecându-și mâinile ca și cum l-ar fi luat frigul. Dumitru l-a privit cu chipul împietrit... Acum realiza și el că dacă îi vor despărți le va fi mai greu să suporte greutățile milităriei. ― Asta zic și eu întrebare. Da’ poate sergentul l-o fi rugat pe căpitan să aibă grijă de noi. Ce zici? ― Cine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând soarta luptei, apăsând mereu talgerul victoriei voievodului. Nu existase victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de ieniceri. Trupele sultanului acoperiseră ținuturile Murgenilor și tălăzuiseră mai departe, spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre soare-apune. De știu ceva ...eu știu nimic...ori poate Iubirea ce ți-o port e peste toate... Nirvana Lumini și umbre cad spre porți de aur, pe capitelul dogmelor sanscrite în care micul Buddha, ca un faur, dezleagă ghicitorile-mpietrite. Cu mintea lui mă poartă către Dharma, lumini zâmbesc departe de samsará, prin flori de lotus unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat din nou
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei și Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În spate și pe laterale stau prinții regali, familiile lor și alți invitați. Eunucul-șef Shim vine să mă întâmpine. Îmi cer scuze pentru întârziere, chiar dacă nu a fost din vina mea - palanchinul nu a venit la timp. Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Puteți merge oriunde, oricând, doamnă, răspunde el. În această dimineață, împăratul Hsien Feng a ordonat să fiți trimisă la el în fiecare noapte. Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știut despre dragostea mea pentru cunoaștere sau s-ar fi deranjat să afle sursa blestemului. Privind-o pe patul de moarte, sunt lipsită de remușcări. Nu văd nici o compasiune nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52. căci nu înțeleseseră minunea cu pîinile, fiindcă le era inima împietrită. 53. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal. 54. Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55. au alergat prin toate împrejurimile, și au început să aducă pe bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Irod!" 16. Ucenicii se gîndeau și ziceau între ei: Fiindcă n-avem pîini." 17. Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: "Pentru ce vă gîndiți că n-aveți pîini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18. Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? 19. Cînd am frînt cele cinci pîini la cei cinci mii de bărbați, cîte coșuri pline cu fărîmituri ați ridicat?" "Douăsprezece", I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9. Dar fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10. Lucrul acesta a ținut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]