17,154 matches
-
situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
clar o atare atitudine) de către cei ce s-au aliniat în diverse grade la "doctrina și tematica" trecutului regim ce și-a supraviețuit. în spatele amăgitoarelor fraze elogioase, d-sa percepe "nu atît năduful sau suspiciunea ci mai degrabă reproșul surd împins pînă la animozitate, de parcă aș fi comis o necuviință că am preferat onestitatea și marginalizarea în loc să lupt pe baricadele demenței colective". Cred că avem în privința aceasta o experiență comună...
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
om nu ar face decît să spună, în altă formă, ceea ce comentatorii au spus-o mereu: că, prin cărțile lui, Heidegger a reușit să-i convertească pe locuitorii culți ai planetei la limba germană. Este misionarul a cărui operă a împins cultul acestei limbi pînă la pragul neverosimil al fascinației universale. Și tocmai de aceea nimeni, în secolul XX, nu a contribuit mai mult la răspîndirea ei în lume ca solitarul retras la cabana din Todtnauberg. Creîndu-și un jargon obscur, dificil
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
se vede, interviul de față ca pe un exercițiu de pedagogie. Subtilă, neorgolioasă, lipsită de ostentație. Și ca pe un mic îndreptar (unii ar zice de pe margine, dar nu, pe profesorul nostru nici o determinare, biologică sau socială, n-o să-l împingă acolo...) al marilor probleme prin care trec școala, viața, literatura. (S.V.) Am aflat de un document care mă acuza de "concepții dușmănoase" Domnule Profesor, v-aș pune o primă întrebare, cum se zice, de curiozitate. Ați fost îndrumătorul - de licență
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
valori, deci că nu e nimic pierdut dacă nu sîntem protestanți. De altfel teza lui Max Weber care subliniază că unul dintre catalizatorii originii capitalismului este doctrina calvinistă a unei vieți bazate pe muncă a fost contestată de autori care împingeau în față capacitatea catolicismului de a promova capitalismul. De asemenea, Max Weber este critic față de raționalitatea stearpă a capitalismului și față de etosul ascetic al calvinismului. Cum îi convingeți (aveți, recunoaștem, un invidiabil stil de eseistă) pe istoricii mentalităților că animalul
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
ochiului, se pot distinge pe/ pereți două/ categorii de figuri, tipice nebuniei: Ťceva care este la mijloc,/ între niște chiloți/ femeiești și un bazin jupuitť / în lăcașul/ strămoșului". Sau: "Noiembrie, ninge, ninge cu spori care vin de pe lumea/ cealaltă, spori/ împinși de presiunea luminii emise de steaua/ centrală, aici e/ buba". Colaje ce surprind o dereglare perversă a lucrurilor, o întoarcere pe dos a rodniciei încăpute pe mîna absurdului. Dar poetul, totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul de-
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează în indiferența totală. Deși putea duce la anarhie morală sau, cel puțin, la contemplativitate pură, sensul acut și prezent al labilității n-a dus nici la una
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
spiritul patriotic în sânge. țara are nevoie de modele pozitive pentru a spăla spurcăciunea devastatoare cu care a fost impregnata de către comuniștii bolșevici și KGB-ul cu slugile lui. Incompatibil Mareea-și atinge azi plinul alai de cochilii se-adună împinse de val. Îndrăgostit de dresoare, delfinul ar vrea s-o atragă-n străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scăderea consumului, iar lucrul acesta va duce la închiderea multor unități economice, la falimentarea multor întreprinderi mici și mijlocii. Va crea de asemenea șomaj. Or această măsură vine să adâncească, așa cum am spus, criza economică, financiară și bugetară. Și să împingă economia românească și mai jos! 3. Singură soluția care ar scoate România din criza financiară și bugetară este soluția noastră, soluția descoperită de noi, pe care am denumit-o TEORIA BANILOR PARALELI SAU A BONURILOR DE VALOARE NAȚIONALE. Ce înseamnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a vieții... ND: Mulțumesc domnule profesor doctor Matasă, mulțumesc dragă Claudiu. Ai avut o viață plină de încercări și peripeții, dar marcată de mari realizări. Sper că cel puțin unii din tinerii de azi să-ți urmeze exemplul și să împingă și ei prestigiul României pe culmi noi și mai puțin explorate. Neliniști Cum să te resping, inima, Jertfă cenușiului searbăd Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inima, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sau să săpi în vie printre șesuri, dar tu ai pornit peste planetă să-i dai vieții și-alte înțelesuri. libertatea-i steagul tău de luptă. ai învins și încă vei învinge. mai vâslește veșnic înainte! timpul din clepsidra te împinge. ia privește astăzi în oglindă. chiar ciobita, ea îți știe anii. dar tu Alex nu te-ascunde-n vârstă că prea des se scutură castanii. ia-ți nepoții pe genunchi și cîntă și învață-i cum să se răsfețe, insă dă-le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fac persoanele frumoase, deoarece permit propriului corp să trăiască din ce în ce mai mult ca și corp pnevmatic, spiritual, ca loc al iubirii<footnote Marko Ivan Rupnik, op. cit., p.23. footnote>. În timpul încercărilor de a ieși de sub influența malefică a ispitelor diavolești, care împing spre pofte urâte și spurcate<footnote Sf. Nil de la Sorska, Lucrarea minții și așezământ ucenicilor săi, Edit. Credința Strămoșească, Iași, 1999, p. 60. footnote>, Părinții sfătuiesc că pentru ca aceste imagini înșelătoare să nu se mai furișeze trebuie să păstrăm mereu
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
sine pune și altora frâu<footnote Fr. W. Forster, op. cit., p. 176 footnote>. Deci dacă tu ești ispitit să păcătuiești, patima care te stăpânește este atât de puternică și de evidentă în manifestare încât îi poate ori sminti, ori chiar împinge să te urmeze, în înfăptuirea răului, cei slabi. De aceea este necesară înfrânarea ca și postul, deoarece amândouă sunt leacuri doctoricești și de folos spre biruirea acestei patimi. Fiind o patimă trupească și slujindu-se de trup pentru împlinirea ei
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ce se îndoiesc de dumnezeiescul botez, în Filocaliaă, vol. I, p. 279. footnote>. Sfânta Taină a Pocăinței sau a Spovedaniei constituie și ea un mijloc de tămăduire a desfrânării. În acest sens Sfântul Ioan Carpatinul arată că: Aproape păcatul însuși împinge pe cel ce căiește spre Dumnezeu, dându-i un fel de simțire a putorii, a poverii și a nebuniei lui. Dar pe cel ce nu vrea să se aplece spre pocăință, nu-l împinge spre Dumnezeu, ci ținându-l mai
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Carpatinul arată că: Aproape păcatul însuși împinge pe cel ce căiește spre Dumnezeu, dându-i un fel de simțire a putorii, a poverii și a nebuniei lui. Dar pe cel ce nu vrea să se aplece spre pocăință, nu-l împinge spre Dumnezeu, ci ținându-l mai degrabă în puterea sa, îl leagă cu lanțuri de nedezlegat, făcând mai tari și mai năprasnice poftele pierzaniei<footnote Sf. Ioan Carpatinul, Capete de mângâiere, cap. 56, în Filocaliaă, vol. IV, p. 140. footnote
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
superior, inferior de diafragm cu delimitare netă, cu structură heterogenă și cu arii de densitate scăzută care se mențin după administrarea de substanță de contrast. Formațiunea are efect de masă asupra lobului stâng hepatic, stomacului, pancreasului, aortei abdominale și care împinge inferior splina. Mai este descrisă efuziune pleurală stângă (fig. 1). După pregătirea preoperatorie cu transfuzii de sânge, reechilibrare hidroelectrolitică, albumină umană și Enoxaparină (0,4 ml/zi), se intervine chirurgical pe data de 08.09.2010 când se practică laparotomie
Revista Spitalului Elias by RADU PÂRVULEŢU, VALENTIN CALU, ADRIAN MIRON () [Corola-journal/Science/92052_a_92547]
-
să știi ce ai de făcut, la ce să renunți. Nu pot decide în locul tău.” Săptămâni întregi am stat cu această povară pe suflet, neștiind încotro s-o apuc. Presiunea celor din jur era tot mai mare. Am fost efectiv împinsă de la spate să iau o hotărâre. Mai bine zis ei au luat hotărârea pentru mine. Mă simțeam înjosită și murdară Am mers la un cabinet de consiliere împreună cu prietenul meu. După o lungă discuție pro și contra, asistenta socială mi-
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
fiind germanul durch, englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura mutației și diferența specifică între gândirea de tip retoric și gândirea de tip organic. O limită superioară a gândirii de acest tip, precum și o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
reformularea potențialului postromantic în termenii procedurii atonale, cu un ecou tardiv la Iannis Xenakis, prin reformularea modelului pan-serial în termenii metodei stocastice. Dacă Bach „închide” sau finalizează într-un mod sintetic epoca Barocului muzical, iar Wagner sintetizează și el, împingând abuziv sistemul tonal spre limitele lui de rezistență, atunci Pierre Boulez reia ideea sintezei bachiene și a abuzului wagnerian, pentru a împinge la consecințele lui ultime însuși sistemul serial, prin concepția serialismului total - pan-serialismul, întreaga lui creație prezentând un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stocastice. Dacă Bach „închide” sau finalizează într-un mod sintetic epoca Barocului muzical, iar Wagner sintetizează și el, împingând abuziv sistemul tonal spre limitele lui de rezistență, atunci Pierre Boulez reia ideea sintezei bachiene și a abuzului wagnerian, pentru a împinge la consecințele lui ultime însuși sistemul serial, prin concepția serialismului total - pan-serialismul, întreaga lui creație prezentând un caz tipic al unui model de închidere de ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare clasicizantă, pan-serialismul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
faptului cotidian. Unul dintre ele (prietenul cu care am văzut filmul m-a rugat să-l aleg pe acesta): oamenii așteaptă în stație un autobuz lîngă o lizieră. Autobuzul sosește și întoarce, însă manevra stupidă și neîndemînatică a șoferului îi împinge și aproape îi mătură pe oameni ca pe o turmă care se regrupează apoi inerțial în jurul mașinii pentru a se înghesui la uși. Filmul reușește de asemenea să scape de capcana pedagogiei, nu ține lecții despre bine și rău, spune
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
mintea noastră, numele ei să mai poată fi pus în legătură cu o altă tălmăcire. E cazul straniu în care succesul unei traduceri își transformă autoarea în prizoniera unei reușite. E situația neobișnuită în care meritul atrage izolarea, iar nimbul reputației își împinge purtătoarea în rîndul stigmatizaților. Căci la oricîte traduceri s-ar mai încumeta Grete Tartler și oricît de strălucitor ar fi chipul pe care li-l va da în limba română, memoria noastră o va fixa constrîngător în dreptul titlului unei singure
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
abis fără temei. Și să te joci: inel și cerc și mingi, în parcul ce molatic se-ofilește, și pe cei mari în treacăt să-i atingi, de-a prinselea când joci fugind orbește, seara, tăcut, spre casă să te-mpingi cu mâna apucată părintește: o, înțelegere, ușor te stingi, o, frică, greul crește. Și-ngenuncheat la iazul de sineală să stai, cu-o barcă mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
din starea egală cu sine/ un fior de culoare o frică/ în blana de animal rătăcit" (Sensul mirării). Dispoziția dominantă e un soi de indiferență produsă de egalizarea valorică a tuturor lucrurilor acestei lumi. O egalizare care dezamorsează posibilele conflicte, împingînd peisajul universal pînă la neutralitatea abstracțiunilor: "Să eșuezi/ pe o insulă încețoșată/ să plantezi nori/ cînd ziua e egală cu noaptea/ și ție totul îți este egal/ ca și cum granițele dintre ființe/ s-ar stinge pînă la simple ultime numere" (Numere
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]