5,710 matches
-
sacrificat, pînă aproape de moarte, pe ... altarul martirajului de fiu și frate. Am citit mult despre Cehov ; cartea lui Troyat, intitulată atît de simplu, Cehov, e singura care se ocupă meticulos, scrupulos, cu maladivă ...acribie, de viața și ope ra clasicului, Împletindu-le cu dragoste vizibilă față de personaj. Din carte, rezultă un portret convingător și con trariant, nu o dată; cel puțin trei aspecte ( nemai revenind la familie), sunt paradoxale : deși curtat de femei, s-a ținut mereu la distanță de ele, temîndu-se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu dubii, au fost formulate completări și, bineînțeles, n-au lipsit nici chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate politicos printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
culte, cu tot rafinamentul de rigoare. Forma de jurnal a scrierii este suficient de generoasă, pentru a-i permite autorului realizarea unui complex epic remarcabil, înăuntrul căruia descoperim eseuri și medalioane, nuvele concentrate și povestiri în ramă. Planul prezentului se împletește, în mod constant dacă nu programatic, cu planul trecutului, fără ca să li se poată găsi prea multe în comun. Aserțiunea poetico-filosofică eminesciană " Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate"... nu este potrivită în acest
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a răsplătirii suferinței în Cer, Antoniu și Kawabata ar fi fost o carte de "poezie" (nu doar a ghetoului, ci și a existenței
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
cu literatura: "plăcerea psihanalizei este paralelă cu cea produsă de literatură. Este o formă de literatură orală, în care opera se țese în relația pacient-analist" (p. 84), în condițiile în care "în poezie și în psihoză plinul și vidul se împletesc. Densitatea trăirilor și rarefierea reperelor coexistă" (p. 15). Psihanaliza, literatura, dar și religia își trag sevele din exploatarea simbolurilor, din ceea ce Jung numea atitudine simbolică: "A te situa într-o atitudine simbolică, ipostază proprie poetului și psihanalistului, misticului, dar și
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
ei. Tactica noastră va trebui să fie aceea de a lupta și a coopera În același timp. Acum, dacă aveți Întrebări, vă stăm la dispoziție... Al doilea expert terminase ce avea de spus și se așeză disciplinat pe scaunul său, Împletindu-și apoi degetele ambelor mîini sub bărbie și rotindu-și cu iuțeală capul Într-o parte și În cealaltă, ca să vadă dacă printre cei prezenți este cineva care Îndrăznește să-i pună vreo Întrebare. Nu era nimeni. Urmă o jumătate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a cucerit fratele dar, după câte se pare, pe tine te-a cucerit sora. — Ah, mie nu-mi place de ea deloc, răspunse Georgie. Dar asta e o altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aprinse lumina și un fascicul de raze aurii străpunse înserarea; în lumină fulgii de zăpadă, cenușii acum și abia vizibili în întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe care Rosemary o împletea cu multă conștiinciozitate din ramuri de brad la fiecare Crăciun, așa cum o învățase mama, atârna în dreptul ferestrei, împodobită cu globuri colorate și lumânări, portocale și păsări cu cozi lungi și ramuri de vâsc; apoi am văzut-o pe sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind din biroul lui Palmer și am bătut la ușă. Am deschis și am intrat. Antonia și Palmer erau acolo. Antonia era îmbrăcată într-un halat matlasat pe care nu-l știam. Avea părul împletit în două cozi care-i coborau în față peste piept, o pieptenătură pe care n-o mai văzusem la ea și care mă tulbura. Era înaltă, avea un aer grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele sub grumaz, gata să mă contopesc cu delicata opacitate a verii. După un timp, vrând-nevrând, impresiile au Început să se transforme În gânduri. Deși Anton stătea de mai bine de jumătate de an la Pensiunea Landau, nu lăsase nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai rafinată. Pentru prima oară În viață, eram pe cale de a mă aventura afară singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi găsit pe Morty, s-o salveze. Dar pe mine cine să mă salveze? Șiksele mele? Nu, nu, eu le salvez pe ele. Nu, mi-e clar că pentru mine mântuirea se cheamă Naomi! Poartă părul ca o fetiță, împletit în două cozi - asta ține, desigur, de tehnica hărțuirii adversarului e o tehnică a visului, dacă a existat vreodată așa ceva, menită să mă-mpiedice să-mi aduc aminte de fotografia aceea din liceu a lui Sophie Ginsky, pe care băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul Joyce verificând conturile. Și În tot acest interval, În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului Eckman, va aduna praf pe paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și mâinile lor se Împletiră. Myatt se Întrebă dacă nu cumva domnul Stein avea deja contractul În buzunar. Mistinguett (1875-1956), pe numele ei adevărat Jeanne-Marie Borgeois - dansatoare și cântăreață franceză celebră În special pentru picioarele ei frumoase și pentru personalitatea scenică. Numele de Mistinguett (Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorba despre fel de fel de vindecări, viziuni și miracole care nu apar niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mare, zice Stridie. Totul pute a pește stricat. Mona își ține apăsată pe față cu amândouă mâinile o pernă umplută cu orz și levănțică. Desenele roșii făcute cu henna de pe dosul mâinilor se întind în lungul fiecărui deget. Șerpi roșii împletiți cu vițe. Sună telefonul, și Stridie îi trage antena. Îl duce la ureche și zice: — Biroul de avocatură Deemer, Davis și Hope. Își răsucește degetul în nas, apoi și-l scoate și se uită la el. În telefon, Stridie zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gândul la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mult înainte să pornească focul. Aveam nevoie de timp ca să stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm cărțile? În ce s-a transformat călătoria asta? întreb. — În ce-a fost de la bun început, zice Stridie, împletind o șuviță printr-o piatră chinezească. Este o luptă îndârjită pentru putere. Vrei ca lumea să rămână așa cum e, tati, zice, și matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
n-au fost buni sau răi din punct de vedere moral, și au murit cu toții. Modul ăsta de a gândi îl transformă într-un Adolf Hitler. Într-un Stalin. Într-un criminal în serie. Într-un ucigaș în masă. Și, împletind un vitraliu în părul Monei, Stridie zice: — Eu vreau să fiu lucrul ăla care a ucis dinozaurii. Și eu zic: Mâna lui Dumnezeu a ucis dinozaurii. Zic că eu nu mai merg nici un kilometru alături de un om care vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar spune că este mântuitorul meu, trimis ca să mă mâne înapoi pe făgașul umanității. Ăsta e numărul care mi-a tot apărut pe pager în ultimele zile. Mona întoarce broșura și zice: — Uită-te un pic! În păr i se împletesc mori de vânt rupte, stâlpi de cale ferată și radiorelee. În fotografii, copiii zâmbitori sunt îmbrățișați de clovni. Părinții se plimbă ținându-se de mână sau se dau în bărci printr-un Tunel al Dragostei. — Putem să ne mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]