729 matches
-
a aplecat spre stâlpul porții pe care intrasem noi, a moșmolit ceva acolo, apoi s-a furișat vizavi și iarăși s-a aplecat. Pe urmă a venit în mijlocul străzii și, cântând în gura mare, s-a întors de unde venisem noi, împleticindu-se. N-a durat mult și l-am văzut pe tata fugind înapoi, iar în spatele lui, se auzeau mai multe tropăituri. Mi-am dat seama că după tata veneau mai mulți oameni. Întâi a apărut tata, ușor gâfâind, a luat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în urma ei înaintau șovăielnice cele două țigănci tinere, primite, după obiceiul boierilor români, ca zestre de la mama sa Ilinca, fata lui Radu Vodă Basarab. Cea dintâi, Tudora, râzând inconștient, îi ducea de mânuță pe Barbu și pe Matei, care abia împleticea primii pași. A doua, Zamfira, purta pe fiecare braț câte un prunc, unul oacheș, băiatul ei, altul mai slăbuț, mai delicat, abia ținându-i-se de cămașă, Constantin, căutând pieptul blând unde-și găsea căldură și alinare. Bătrânul Preda Brâncoveanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-o baie de sânge. Băiatul a auzit apoi plânsetul unui bebeluș; era sora lui, care zăcea printre corpurile neînsuflețite. Luând copilul în brațe, a pornit la drum. Bebelușul a plâns ore întregi, în timp ce băiețelul trecea peste dealuri și stânci împleticindu-se. În cele din urmă au ajuns într-un loc în care acesta din urmă știa din proprie experiență că sunt bineveniți și că se pot simți în siguranță. Acest loc se numea Gulu, un oraș dintr-o regiune îndepărtată
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
pe urmă am aflat că el nu dădea niciodată nota zece și că mie a trebuit să mi-o dea fiindcă deși întrebările lui mă vârau adânc în istorie, scuturam capul și ieșeam ușor la suprafață. Am ieșit din clasă împleticindu-mă și seara în dormitor am simțit iar că de fapt nu adorm, ci îmi pierd cunoștința, așa cum mi se întîmplase la Cîmpu-Lung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sunt și am luat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a dat viața ca un martir... Au vrut să-i dea și lui un pistol... Camarade, zice, o să ai nevoie... Ce să facă cu el? În cine să tragă?... Legiunea... Căpitanul ... Echipa morții... Era beat. Am ieșit amândoi pe seară împleticindu-ne și nu mai știu unde și cum ne-am despărțit. Acasă, Nilă, când m-a văzut, a rânjit. Mi-a desfăcut patul. - Culcă-te naibii și dormi, mi-a spus el cu blândețe. Te-ai îmbătat și tu... Am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fotografiați stând îndelung de vorbă, deschizând și închizînd uși, femei frumoase cucerite și apoi părăsite, pistoale care doborau cu adevărat oameni, care mureau fără regretul nimănui, adică al nostru, al spectatorilor, fiindcă săvârșiseră nu se știe ce mârșăvii. Am ieșit împleticindu-mă și m-am plimbat mult până să-mi revin. Pe atunci nu exista orar și nici înghesuială, săli arhipline, după ce filmul se termina puteai să rămâi și să-l mai vezi o dată. Mă apucau uneori ore târzii, fiindcă rula
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar considera, cu toții, nebun...“ Se sprijini într-un cot, lipit de trupul de alături și sări brusc, dintr-un salt, în picioare. — Vera, nu rămân aici singur cu tine. Mi-ajunge câte se spun la birou. — Ești un caraghios... Se împletici, mișcări desfăcute și scurte, fracțiuni de gesturi fără legătură. Ajunse în sfârșit la terasa hotelului. Își recunoscu colegul într-una din mumiile cu ochii închiși, abandonate pe șezlonguri. — Te rugasem să nu mă lași singur cu ea... — Ai dreptate, uitasem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente, spitale, cîrciumi-popote... Prin băltoacele uliții se împleticeau, înjurînd și blestemând, cei ce reveneau de la execuție. Apostol Bologa mergea tăcut alături de căpitanul străin. Vroi mereu să-și grăbească pașii, să se despartă de omul acesta bănuitor, care parcă și tăcând îi făcea mustrări. Dar în aceeași vreme aștepta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să mă duc? întrebă iarăși. - Acasă la tine, Yoane! Unde să te ducem? răspunse un bărbat mai în vậrstă. - Cum adică?... Mă duceți acasă făra ea? Ce să caut eu acasă făra ea? Și se întoarse deodată din drum, mergậnd împleticit către țințirim. -Yoane, unde te duci? țipa o femeie. Opriți-l, oameni buni! - Mă duc să o iau cu mine, n-am s-o las acolo singură, acum , în plin de iarnă... E frig, e tare frig... îngheață acolo!... Cậțiva
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai vrea să intre-n Partidu’ cu Sticla-n Mână. Semnul electoral - bețivul. Sloganul - merg pe gard, de drum mă țin, de la beat cârciumă vin! Doamna l-a privit cu lejeră tristețe, dar nu pentru că ar fi anticipat revenirea constant Împleticită la domiciliul conjugal. Păi, Gore dragă, Îți dai seama că bărbații ar sta numai la sediul partidului, iar soațele lor le-ar da cu carnetele de partid În cap, nu? Ar crește rata divorțurilor, rata capetelor sparte, rata violenței conjugale
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu-l văzuseră Încă la casa albă și, cum pierduseră legătura cu navi sil, că și la ei mai cade semnalul, au zis să nu piardă timpul. Hilari era cu mâna la gură pentru că urmărea scena În care i se Împleticea prințului limba În fața microfonului - bă, da` ce film, plângi la el și pe urmă te bâlbâi! -, iar ea și-a adus aminte de clinton și de aia mică de sub birou, leuinschi. Stagiara de i-au băgat-o serviciile pe sub nas
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să se frământe, neștiind ce să facă). Să fugim cât mai e timp! strigă Auta din nou. Soldații erau la douăzeci de pași. Lumea se ferea, mirată. Doar un câine mare, un dulău ciobănesc cine știe cum rătăcit în această mulțime, se împletici între picioarele unuia din sutași. Străinul scoase liniștit dintr-un buzunar o țeavă scurtă, albastră, și strigă spre soldați în limba atlantă, cât putu de tare: - Nu vă apropiați de noi, spre binele vostru! și îndreptă țeava cu mâna întinsă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându-l afară și mă Împleticesc În spate să-i privesc chinurile convulsive ale morții, văzându-l cum trece de la teroare la starea aceea lipsită de grație a cuiva care știe că este categoric pe ducă, și mă trezesc că-mi pierd echilibrul În pantofii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bar mă lovește și Începe să-mi fie Într-adevăr rău și greață. Hipioții ăia au Încercat să mă otrăvească, pe mine un polițai pizdos. O să mă duc la polițaii din Olanda ș-o să le-nchid baru puțoilor ălora. Mă Împleticesc Încoace și-ncolo, prea speriat să trec strada fiincă tramvaiele alea vin din toate direcțiile, la fel și puțoii pe biciclete, iar eu sunt prea aproape de marginea canalului În starea asta... puțoii ăștia olandezi... ... EC ar trebui să Închidă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trec strada fiincă tramvaiele alea vin din toate direcțiile, la fel și puțoii pe biciclete, iar eu sunt prea aproape de marginea canalului În starea asta... puțoii ăștia olandezi... ... EC ar trebui să Închidă locul ăsta... Plec din Damrak da mă-mpleticesc pe o stradă Îngustă și mă izbesc de cineva care zbiară la mine, Însă eu merg În continuare, Îi ca un coșmar de rahat În care nu-ndrăznești să privești Înapoi. Hiperventilez când ajung Înapoi la hotel. Bladesey stă Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-și gâtul slăbănog ca al unui porumbel, chinuindu-se să respire. Nu-mi vine să cred că l-am atacat pe Bladesey. Prietenul meu. Însoțitorul meu În călătorie. Confratele Blades. Cel mai bun dintre masoni. Un confrate. Cobor treptele Înguste, Împleticindu-mă pe lângă tipul blond de la recepție. Pe stradă, o curvă zdrențuită și dependentă de heroină Îmi zâmbește de sub un felinar, un vestigiu al unui tricou cu Amsterdam care rareori amintește de viața normală reală. Intru Într-un bar și comand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Când ajung acasă Bladesey e Încă treaz. A ieșit și a cumpărat o sticlă de whisky cu malț ca să-și ceară scuze pentru comportamentul lui șocant din seara trecută. O radem pe toată, apoi curățăm minibarul din camera lui. Mă Împleticesc Înapoi În a mea și mă prăbușesc Într-un somn nimicitor. „... firea eminamente depravată a creaturii cu care s-a măritat ea... Mă trezesc În toiul nopții cu un spasm care mă cutremură, mă simt de parcă aș cădea prin propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
peste noapte, dar Îi spun că sunt de serviciu. Abia se-ndură să plece, iar eu mai trag niște linii Înainte de a mă lupta cu o sticlă de Grouse. Asta mă face să-mi vină să mă cac și mă Împleticesc până la budă. Îmi dau jos chilo0000000000000000000000000000și pocnește și trage bășini de parcă m-aș pișa ca000000000000000 nu nu nu 00000000000000000000000000căcatul ăsta iese În trombă. E acolo! Îl pot vedeo nu ticălosule icălosul. Capul și tot, Într-un morman de 000000000000000000000000000000000 supurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
căci era pe punctul de a-l certa pe Dougie pentru comentariul lui. După ce mâncăm o luăm pe stradă ca să mergem din cârciumă În cârciumă. O gașcă gălăgioasă de sule la costum și pizde similar Îmbrăcate În stil autoritar se Împleticesc ieșind dintr-o cârciumă de pe Cockburn Street, chinuindu-se să pășească pe pantă și gheață. Un labagiu grăsan și matol cu o tunsoare În genul lui Arthur Scargill vomită În rigolă, Împrăștiind peste tot boabe de fasole. O pipiță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Gillman e marfă, iar Inglis știe asta, se zbate din ce În ce mai patetic, iar ochii ăia mirați Îl fac să pară mai distrus ca oricând. Uite, hai să ieșim daci. Cu toții suntem puțin matoli. Hai să mergem pânla masoni, insist eu. Ne Împleticim afară În viscol, iar Inglis e deja departe, o siluetă solitară care merge anevoios prin zăpadă pe Leith Walh. — Haide mă Peter! țipă Gus. — Dă-l În măsa de poponar, zice Gillman. — Homo Împuțit! țipă Ray după el. — BĂIAT DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și amândoi ne facem muci. Tresă mă sprijin de el pentru imnul Angliei. O tot behăie cu Bunty, ceva despre o ceartă și despre maică-sa, dar nu-nțeleg o iotă din ce spune. Mă car de lângă el și mă Împleticesc afară În frig. Gerul mă revigorează umpic și iau un taxi de la un tip din Lojă și mă duc Înspre casă. Intru și mai trag pe nas niște cocaină, apoi dau gata Înc-o sticlă de Grouse. Pun cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spre mine și se prinde de piciorul meu, Împingându-se sălbatic În el. — Ia rahatu ăsta de pe mine, zbier eu, Încercând să-l dau deoparte, da ticălosu scoate flăcări pe nări și un mârâit răgușit Îi iese din gâtlej. Mă Împleticesc În spate și răstorn trepiedul și camera de flimat. Hector Îl Înșfacă pe câine și Îl trage de pe mine, da deja pantalonii mei de la C&A sunt plini de spermă canină. Pe ea, nu pe mine! țip eu la animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
medievali.) În mod straniu, când Pitagora a plasat culisorul într-un punct ce nu împărțea coarda într-un raport simplu, notele obținute nu se armonizau. Sunetul era de obicei disonant, ba chiar mai rău în unele cazuri. Deseori tonul se împleticea ca un bețiv în susul și în josul scării muzicale. Pentru Pitagora, cântatul la un instrument era un act matematic. La fel ca pătratele și triunghiurile, dreptele reprezentau numere-forme, astfel încât a împărți o coardă în două segmente însemna același lucru cu a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]