1,220 matches
-
în brațe pe amândoi și lăsă să curgă un hohot de plâns eliberator... Avea nevoie de asta... - Știu! Știu că nu sunt singură, iertați-mă! Nu am cum să fiu singură atâta timp cât sunteți cu mine, dar nu vreau să vă împovărez sufletul cu problemele mele, la care nici eu nu am prea multe răspunsuri... Voi merge mâine la oraș și atunci voi vedea exact cum stau lucrurile, încercă ea să-și liniștească părinții, după care le povesti tot ce discutase cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Unii chiar îl întrebaseră, după ce-i deveniseră apropiați, dacă fusese anume pregătit psihologic să aibă asemenea comportare?! Ridicase din umeri și tăcuse. Iar, peste ani, când pseudocunoscătorii își ceruseră iertare, mărturisind că-l înțeleseseră mai greu, râsese ca un adolescent împovărat din cale-afară de considerație și scuze. Dar acum, era adânc înduioșat... pe unii colegii de clasă nu-i văzuse de o jumătate de... secol! Cum?! De cincizeci de primăveri, de tot atâtea veri, toamne și ierni nu-i mai văzuse
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
tot ți-e la apus. Aș vrea să-ți ies acum în cale Să-ți mângâi visul ! ... Chiar de-i dus ! Să tremurăm ca două frunze Pe ramura unui copac. Rugându-ne ! ... Noi să îi punem ! Vieții anoste un capac. Împovărează-mă cu gânduri Ce-adesea ele-ți zac ”clocite”. Că voi ”citi” eu printre rânduri ! Și nu le las neocrotite. Din vise, tu, mi te tot scuturi Picând doar în privirea ta. Și-aș ”înhăma”acuma fluturi La timpul tău
VISE CĂLĂTOARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375823_a_377152]
-
înger, să-i cuprinzi aripa Cu sufletul. Să-ți simți vioară gândul Iar trupul să-ți vibreze ca o liră Când freamătu-i se stinge în alintul Mătăsii care-n lied-uri se deșiră. Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufăr Împovărat de dor, de puritate Cum se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să zburde Printre petale, vrând să se adape Din lacul lin, nu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
și schimbătoare poiana asta, a treia, ca primăvara însăși. O astfel de călăuză era mama, chiar dacă nici ea nu deținea garanția absolută a adresei locului aceluia fermecat, coborât parcă din povestea Dumbrăvii Minunate, ca poiana Lizucăi. Era un loc magic, împovărat de belșugul de ghiocei, ca de un covor alb, dar nu de la zăpadă. Poiana a Treia era adresa sigură la care parcă toți ghioceii zonei noastre își dădeau întâlnire, ca să serbeze cu căpșoarele lor albe și vesele beția anotimpului șugubăț
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
inima ca o piatră de moară. Ai o suferință și ai dori ca toată lumea să ți-o cunoască și să ți-o aline. Dorești ca piatra de pe sufletul tău, încărcat deja cu multe greutăți, să ți se ridice și trupul împovărat de nevoi să-ți fie ușurat. Dar nimeni nu te ajută... Îi vezi cum trec pe lângă tine cu capetele plecate și cu frunțile încruntate. Parcă ar ști că le dorești, măcar pentru o clipă, oprirea din drumurile lor grăbite să
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
Împărat a fost cinstit (Teodosie cel Mare), pentru cum a fost slujit ! Din fiii săi, l-a luat pe Faust și-au mers la Isachie Monahi în Post și-n Rugăciune, cu viață în chinovie. Simțind că trece la DOMNUL, împovărat de bătrâneț' Pe Ucenicul său Dalmat, în Mânăstire l-a pus Stareț ! Fiind lângă Constantinopol, Patriarhul a venit Și pe Dalmat în Preoție, din Diacon, l-a Hirotonit ! Luptat-a cu nestorienii și cu Diavolii zăriți A fost la Sinodu-al
SF.MC.SALOMEEA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372107_a_373436]
-
demult și care continuau să-l răvășească și să-l îndemne totodată la reflecție. Ipostazele de mai sus sunt parcă dedublări ingenue ale uneia și aceleiași ființe - unchi și nepot la date și vârste diferite, însă trecând prin aceleași situații, împovărate de aceleași blesteme, fără a putea preciza unde se termină unul și unde începe celălalt ... Doar anumite metehne și alea legate de vârstă se înfățișau aidoma, erau o contopire curioasă a ființei celor doi, precum ramurile aceleași rădăcini care are
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
cine dintre ele, eroine ale zilelor mondene, Îmi va lua și liniștea, pierdută prin edene?.. Și numai una își caută un timp-n a mea privire, O frunză, ca o principesă, rupând vălul de pe ochi, Să-și vadă trupul autumnal, împovărat în rostire- De amintiri, legănate în dangătul frunzelor de plopi... Sunt doar fragilitate, nu -s frunză, și nici toamnă, Și uit de visul, în care îmi curg lacrimi de doamnă, Iar lina și fireasca îndumnezeire mi se leagă Cu rocade
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
conștiinței noastre “de sine” și de a fi cunoscută pe multe meridiane culturale pe care le-a frecventat, ca fiind un “altceva” în concertul lumii, a fost și rămâne o constantă a conduitei sale de creator de artă. El este împovărat de “ușurătatea” acestei nobile misiuni pe care o resimte ca pe o datorie impregnată de iubire” - Gheorghe Ceaușu. Dar nu orice iubire, ci una creștină, căci Dan Puric este un ortodox autentic și un roman adevărat, nefățarnic și nemitarnic. Drept urmare
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
el nu am greșit. Să-ți cer pedepsă pentru el În gând un nor mi se aștearnă, În suflet o lumină vie Către iertare mă îndeamnă. Și încă o palmă și-ncă una În drumul meu spre Tine urc, Toiagul împovărat de vremi Abia pot ca să-l mai duc. Citește mai mult Se adâncește Doamne răulși lupta este tot mai mare,Si îmi adăpostesc viațaSub sabia puterii tale.Ironic din tablou zâmbeșteUn om ce-odată m -a jignit,Un suflet simplu
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
știi bineFață de el nu am greșit.Să-ți cer pedepsă pentru elîn gând un nor mi se aștearnă,În suflet o lumină vieCătre iertare mă îndeamnă.Și încă o palmă și-ncă unaîn drumul meu spre Tine urc,Toiagul împovărat de vremiAbia pot ca să-l mai duc.... XXI. ȘI DACĂ NU AI EXISTA TU?, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014. Și dacă nu ai exista tu? Îngenunchez să adun picuri de ploaie Împrăștiate
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
pentru cei mai dedicați rugători ai Lui. În ce privește deznodământul pentru monahia care a încălcat norma monahală, maica stareță nu a acceptat excepția, nici măcar sub impresia revelației care tulburase în acele zile rânduiala așezămantului de rugăciune. Măicuța Antonia a redevenit mireană, împovărându-l pe fratele său, după război, cu grija de a-i găsi devotatei lui surori un nou rost în viață. A dus-o la București, printr-o cunoștință, unde a devenit taxatoare de tramvai. A eșuat în căsnicie și s-
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
Se plimbase ce se plimbase, apoi se așezase pe o bancă, apatic precum un om sfârșit. Nici nu observă când i se alăturase un domn vârstnic. Cu tact, acesta intrase în vorbă cu el, iscodindu-l cu privire la amărăciunea ce-l împovăra atât de evident. De obicei teribil de interiorizat, tânărul dezvălui subit nemulțumirea lui: n-avea cu cine să-mpărtășească poezia lui cu adevărat de valoare! Imprevizibil, distinsul domn râse ușurel, apoi îi spuse de ce boală suferă: vanitas paroxistica. Tânărul luă
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
încet și bine, că-mi rezerv timp de cugetare. M-am scuzat și l-am rugat să-mi lse numărul său de telefon. -Și ți l-a dat? se interesează amabil amicul, căci asta-mi este, doar totdeauna s-a împovărat cu problemele mele, luandu-mi-le una câte una, ca, pe urmă, să râdă că nu le-am putut face față, în ciuda performanțelor mele sportive. -Da! N-avea încotro! specific eu apăsat. -Și? își asezonă interesul c-o pereche de
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
mai întâi pe tine însuți. Dumnezeu nu ajută decât pe cei care se ajută pe sine însuși. Ai mărturisit vre-o dată vorbele grele aruncate la furie până și mamei tale? Acestea, împreună cu obișnuitele înjurături sunt marile păcate care te împovărează și te înstrăinează de propria ta conștiință, Duhul Sfânt din tine. Credinciosul CREDE oare cu adevărat? Dese ori prin această credință, exprimat prin recitarea de paradă a Crezului și largi închinăciuni de ating pereții între care se află, arată celor
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
Așa și eu stau în chilia mea și văd cugetele cele viclene venind împotriva mea. Atunci, eu mă urc în copacul vieții, la Dumnezeu, prin rugăciune și mă izbăvesc de vrăjmașul”. Așadar, să îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne împovăreze cu încercări peste puterile noastre, să ne ajute să trecem cu bine peste obstacolele vieții, dar cel mai mult, să ne ferească de cea mai mare greșeală a vieții, de greșeala veșnică: să mori fără Hristos. Amin. Am scris în numele
CE IL DESPARTE PE OM DE DUMNEZEU? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379206_a_380535]
-
Acasa > Literatura > Proza > O VIZITĂ LA SPITAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E toamnă în clepsidra timpului, dar pământul împovărat de lumină, se răsucește în somn. Zadarnic strigă frunnzele după un strop de apă. Vara nu se dă plecată, nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade, la umbră. Și asta durează de
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
acest sentiment superior, înălțător, este cea care conferă vieții un sens, o chemare spre visare, spre frumos. Este spațiul unor aprige dispute între sufletele ce-și împărtășesc o taină, o emoție interioară. De multe ori, ” pe treptele durerii” o găsești împovărată de tristețe și lacrimi. Adesea, te întrebi: cum e posibil ”să-și piardă din menire și avânt”? Mai bine ”să aducă iar chemarea-n acel loc / „În care nu-i hotar deloc,/ sau gând spre-a-nțelege...,/ Și ochiu-ncearcă în
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
și de sfaturile patronului ziarului interbelic „Gorjeanul”, Jean Bărbulescu, care dorea ca jurnaliștii săi „să facă cunoscute tuturor faptele frumoase ce se săvârșesc în județul nostru și aiurea și să aducă, de asemenea, la cunoștința tuturor, relele și nedreptățile care împovărează viața (...)”. În decursul activității mele de redactor la Asociația Română pentru Patrimoniu a lui Artur Silvestri apoi ca director la revista „Sămănătorul”, am primit la redacție sute de articole, creații de excepție despre „relele și nedreptățile” care au împovărat viața
LA SENAT S-A FĂCUT DREPTATE. ARTICOL DE NICOLEA N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377779_a_379108]
-
care împovărează viața (...)”. În decursul activității mele de redactor la Asociația Română pentru Patrimoniu a lui Artur Silvestri apoi ca director la revista „Sămănătorul”, am primit la redacție sute de articole, creații de excepție despre „relele și nedreptățile” care au împovărat viața românilor după ’89. Eu însumi am scris despre nedreptatea ca pensionarii numai dintr-o singură uniune de creație din România să beneficieze de sprijin bănesc conform Legii nr.8/2006. Pentru că mulți din cei care-și desfășoară activitatea de
LA SENAT S-A FĂCUT DREPTATE. ARTICOL DE NICOLEA N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377779_a_379108]
-
1981-1982. Procentajul pentru sectorul industrial în 1981-1982 este de 0,4%. Răspunsul oficial la această situație reflectă dorința de a crea imposibilul: este necesară o intensificare, iar dacă incitația ideologică nu este de ajuns, se va recurge la constrîngere. Constrîngerea împovărează și, în spatele acestei poveri, populația resimte umbra FMI. Restabilirea echilibrului financiar presupune reducerea datoriilor față de Vest și diminuarea importurilor. Angrenajul este dureros: reducerea importurilor duce la o îmbătrînire a infrastructurilor. Declinul ofertei interne este amețitor. Populația este chemată la economie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
deosebirea între evaluările și constatările veniturilor bugetare pe anul 1875, cunoscută la 31 decemvrie a aceluiași an, totuși este mijloc de a asigura regulata plată a creanțelor statului fără a recurge la împrumuturi consolidate și la măsuri financiare cari să împovăreze țara cu noi impozite; Considerând că adevăratul produs al veniturilor bugetare pe anul 1876 este încă necunoscut, dar în orice caz prudența cere ca spre a se evita noi impozite să se reducă cheltuielile anului 1876 în limitele împlinirilor efectuate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai importante au fost însărcinați funcționari ai Vistieriei și așa-zișii copii de casă. Mâna de lucru au furnizat-o satele de birnici, fără plată. Se plătea doar munca la podurile de la care proprietarii luau brudină. Deoarece birnicii erau extrem de împovărați cu îndatoririle de transport, Divanul a fost nevoit - cum s-a întâmplat cu lucrările de la dealul Bordei - să oblige la lucru pe toți locuitorii, „fără osăbire de breslași, slugi, slujitori și alții”. Abia în aprilie 1831 Divanul comunica isprăvniciei de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principatului. Deci, ideea și-a făcut loc înainte de avansul militar rusesc în dreapta Nistrului. Petersburgul - spunea Soloviev - ar fi agreat cererea, deoarece alipirea Moldovei la Rusia nu era socotită utilă, iar distanța mare care separa Moldova de granița rusă ar fi împovărat însăși apărarea rusă; pe de altă parte, cedarea Moldovei către Polonia ar fi întărit influența țarinei asupra acesteia din urmă, de vreme ce moldovenii erau ortodocși, boierimea lor avea un statut cu totul deosebit de al șleahtei poloneze și ar fi fost nevoită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]