1,000 matches
-
ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hârtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pot abține și izbucnesc În râs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dându-mi un pahar. N-am mai băut niciodată. Își pune un deget de lichior, ia o gură și e atât de șocat că aproape mă Împroașcă cu restul. Vorbești serios ? — Îhm, ce bun e ! Are gust de sărbătoare, de Crăciun ! — Mie mi se pare că are gust de... Clatină din cap. Dar mai bine mă abțin să-ți spun ce gust mi se pare că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sine, spun iute. Îi urăsc pe cei care... care... Shit. Hai, c-am dat-o de nu se poate. Iau repede o gură mare de șampanie, dar Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian, da ? — Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zis că nu vrei să discuți despre asta? întreb în cele din urmă. De ce n‑ai zis că ești cu mine? — Draga mea, zice Luke ușor obosit de discuție, gândește‑te și tu. chiar vrei să‑ți vezi viața privată împroșcată cu noroi pe toate canalele de media? — Normal că nu. Îmi răsucesc mâinile într‑un nod complicat. Normal că nu. Dar... Mă opresc. — Ce? — Dar atunci când erai cu Sacha le‑ai spus de ea, zic cu o voce mică. Sacha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă ar fi fost doar el și focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu degetele mănunchi, pântecele, Între buric și lingurică), păstrez, deci și acum, În inimă consistența strigătului meu de dimineață, cu tot ce avea el de-pregătire, de-așteptare, de-promisiune. Apoi răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca, Îl detuna; scurt, pătrunzător - dar... rotund la capăt, bont (n-avea el nevoie de ascuțiș, ca să străbată aerul dintre ograda lui și calidorul nostru desigur: după ce mai Întâi ocolise de trei ori pământul). Îl păstrez aici, la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că, după părerea ei, sunt o persoană obsedată de sine și superficială. În mod convenabil, Julia a scos partea cu „plicticoasă“. —A! Și cu asta ați terminat? Bărbatul părea aproape ușurat. —James! Julia îi relatase felul în care îi fusese împroșcat caracterul pentru că voia ca bărbatul să fie indignat în numele ei. —Deborah m-a făcut obsedată de sine și superficială. Nu ți se pare că treaba asta nu e în regulă? Omul s-a foit pe scaun stânjenit. —Ba da, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi primii, ba bine că nu, nu-s nici primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te apuci de fumat, și lasă Milică-tată că-i de la vreme. Vremea asta mohorâtă și rece s-ar putea să te întoarcă pe dos. Vine iarna, deh, și el că nu pot să mi-o scot din cap, și Rafael împroșcând prin pale de fum că lasă-l dracului de cap, nu-l mai munci atâta, că dai dracului în nebuneală. Sabina, Rafaele... Mda, are un nume frumos, aș zice că predestinat, am citit undeva despre o răpire a Sabinelor... De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trebuind să se mulțumească cu o jumătate sau un sfert de bărbat. Mai mult nu i se dădea și știa că mai mult n-are cum să obțină, oricât de tare s-ar fi ambiționat să forțeze nota cerând, pretinzând, împroșcând cu reproșuri, cu atât mai mult cu cât acum depindea cu totul de banii lui Velicu... Păi, tocmai că depindeai, Mirelo, acum îl vroiai doar pentru tine, cu mai mult foc decât altă dată. N-ar mai fi prididit spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plinuță, că de ce să mâniem, că acuma, de bine, de rău, se mai găsește câte ceva pe piață, la care Roșioara că ce să ne facem, dragă, cu rahatul ăsta de democrație originală? Păi, să vedeți după aceea, la care Geta împroașcă, plină de dispreț, că ce dracu’ să mai vedem? Tot Roșioara să le explice, dragă, păi, ca orișice bărbat, ca și cum n-ați fi mâncate de frecușuri d-astea. Dragă-dragă pân’ ți-o bagă și până ți-o dă prin gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al așteptării, aducându-i lumina zilei în casă dimpreună cu gazele de eșapament ale mașinilor care trec pe sub geamul ei. Măcar că uneori se simțea ca într-o închisoare, se atașase de atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că doar prezența lui Rafael îl împiedică s-o împroaște cu reproșurile alea. I s-a făcut lehamite, cu tot cu dragostea mea și taicule, degeaba, că sângele apă nu se face. Se face rahat. Să nu-l mai audă cu abureli din astea și că nimeni nu-i singur și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad al cărui foc Îi va aduce În vecii vecilor aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu zgomot, m-am trezit imediat, însă era prea târziu: în fața mea stătea tata. A râs, m-a luat în brațe și m-a dus la culcare. N-am primit nici o pedeapsă. Stăteam pe marginea fântânii cu Anna. Vântul ne împroșca obrajii cu stropi de apă. Fața Annei se umezise, și-a șters-o cu dosul mâinii, apoi, cu aceeași mână, mi-a șters și mie fața. Asta făcea de obicei numai tata. Pe piatra albă se vedeau dâre negre. Urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Însă, deopotrivă cu Duma, era și el bun la ceva: la cumpărături. Lui Vuia nu-i păsa dacă întârzie la ore și îți dădea întotdeauna restul exact. Dacă erai nemulțumit și îi făceai reproșuri, puteai fi sigur că o să fii împroșcat cu înjurături. Enăchescu era anemică. Asta are legătură cu sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sănătatea mea, nu mai am nevoie de ea, ia viața mea, iar plânsul meu se împletește cu plânsul lui, dar nu plângem împreună, ci unul împotriva celuilalt, continuând interminabila noastră ceartă. Și atunci ochii i se dilată și gura ei împroașcă un val uriaș de vomă, ce înseamnă asta, povestea vieții mele se scrie sub nasul meu, încifrată în slove necunoscute, pe care nici nu le pot citi, ăsta o fi oare un semn bun, nu? Mă uit către medic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cândva, o altercație cu vreo pisică, spuse Reiko, râzând. Altfel nu-mi explic de ce este speriat de moarte de mieunaturi. După ce au terminat curățenia, fetele au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pui și o cană de lapte de căciulă însemna un milion de lei, împrumut rambursabil în tranșe sezoniere. În rest nu ne deranjam prea tare. Când găinile lor veneau prin fața ferestrei noastre, scoteam o seringă cu apă și le împroșcam cu jeturi mici. La privata din curte aveam un sistem de semnalizare, ca să nu ne călcăm pe bătături. Zană bătuse în ușă un cui de care atârnase un carton. Pe o parte apărea Gică Petrescu - atunci era liber -, pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele, corpurile s-au răsucit nefiresc, fețele s-au turtit, bărbiile s-au pierdut în gât, nasurile au intrat sub frunte, de parcă erau niște păpuși vechi, sparte. Și nu mai era nimic de făcut. L XXXIII Tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât din cauza forței de frecare nebunești. În colțul drept al creierului mi se înfiripa o idee: dacă fusesem violat din nou? L L Lunile următoare au curs ca un pârâu de munte sărind din bolovan în bolovan, spărgându-și capul, împroșcând tot ce-i iese în cale. Am vorbit cu Maria Firidă, care mi-a spus pe un ton rece că Sabina fusese externată. „Eliberată” ar fi sunat mai corect. Se întorsese în Botoșani, unde își găsise o catedră de engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la vârful nasului. I-a scos sforicica lu' Luci'! Umblă după moșmoade! O fi fermecătoare, boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi! Șișcoaie! Ferească-ne Dumnezeu! șoptește Apostatul, stupindu-și în sân și dă să-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]