888 matches
-
într-o călătorie dramatică, spre întâlnirea cu Dumnezeu...! a mai adăugat ea. Era în sufletul lui un fel de amărăciune și de furie... O furie ascunsă în adâncul sufletului, împotriva destinului său. S-a făcut pe jumătate parcă... S-a împuținat, așa, deodată... Și, s-a îngheboșat de parcă ar fi intrat oasele unele în altele, iar ochii i s-au ascuns în fundul capului. Din bărbatul drept ca lumănarea, a ajuns un garbovit. Pe trăsăturile chipului său, parcă era scris: ”moartea”. -... Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a legii 132. Un studiu cantitativ asupra unei clase de delicte, condamnările pentru sodomie un delict moral de care Rinaldeschi nu a fost acuzat, dar pe care Savonarola îl combătuse cu multă fermitate a arătat că deși acestea s-au împuținat timp de mai bine de doi ani după moartea călugărului, ele au crescut din nou în perioada noiembrie 1500 noiembrie 1502, interval în care a avut loc și episodul Rinaldeschi 133. Una dintre cele mai frapante calități ale mișcării savonarolane
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
se plânse tata În timp ce sora mea Îl ajută să-și Înfășoare capul Într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de liniștie. mâncă din tinie zi și noaptie și tu te uiți și vezi cum ți se Împuținează trupul și te Înșearcă așa o tristețe cum n-ai mai sâmțât vreodată. Și Îi vezi pe șei de pe pământ cum se așiază la masă și mâncă, cum se bucură cu gura și cu stomacul și cu toate șele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se plânse tata în timp ce sora mea îl ajută să-și înfășoare capul într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de liniștie. Mâncă din tinie zi și noaptie și tu te uiți și vezi cum ți se împuținează trupul și te înșearcă așa o tristețe cum n-ai mai sâmțât vreodată. Și îi vezi pe șei de pe pământ cum se așiază la masă și mâncă, cum se bucură cu gura și cu stomacul și cu toate șele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte răspunsul, el și strecurase ceștile în buzunar. Agripina făcu o invitație enigmatică: - De, Stănică, cum crezi și tu! Astea le mai am și eu, și peurmă nu mai am din ce bea! - Să fii dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întâi să-i câștige și pe ceilalți, pe Nicu-Piele, pe Sandu și pe Gheorghe. Cu ăl bătrân era mai ușor. Mînă-mică avea și el o răfuială cu starostele, nu s-ar fi dat îndărăt... Până atunci, însă, s-au mai împuținat. Întâi I-au prins gaborii pe Nicu-Piele. Ieșise în treabă cu Sandu pe Grivița. Toată strada era plină de o zeamă neagră de noroi, în care se înfundau căruțele și caii. La marginea trotuarelor se mai vedeau urmele zăpezii mieilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mult, și cum se mai ducea unul de pejumea asta, trebuiau să-și ia rămas bun de la el, mai ales că nopțile treceau ușor, cu o vorbă, două, cu un păhărel de țuică. Aglaia îi cunoștea pe toți. Se împuținau și ei. Vara trecută fuseseră mai mulți. Îi știau femeile. Așteptau să se încălzească timpul pe câte o buturugă în porți, nemișcați. Nu vorbeau decât rar, tușind și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de afară pătrundea răcoarea nopții de toamnă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inițiat și realizat propriul plan de exterminare a populației evreiești. Numărul evreilor a scăzut și din cauza pierderii de către România a xe "Basarabiei"Basarabiei, xe "Bucovinei"Bucovinei și a ținutului Herța, zone cu un număr relativ mare de evrei - deși mult Împuținați după anii În care cele două regiuni s-au aflat sub administrația guvernului xe "Antonescu"Antonescu -, ca și, Într-un număr mult mai modest, prin emigrarea a 8.000 de evrei În perioada celui de-al doilea război mondial. O
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ca și cum aș lupta din răsputeri împotriva unei influențe irezistibile și misterioase. Și chiar lupt împotriva sufletului mulțimii care încearcă să pătrundă în mine. De cîte ori n-am constatat că inteligența sporește și se-nalță cînd ești singur și se-mpuținează, coboară, de-ndată ce ne-amestecăm printre oameni! Contactele, ideile răspîndite, tot ceea ce spunem, tot ceea ce sîntem obligați să ascultăm și să răspundem acționează asupra gîndirii. Un flux și un reflux de idei trece de la o minte la alta, din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
primul, pe aceea a religiei. Dacă acest tip de discurs nu-și mai află stăpînul, artistul capabil să-l reînnoiască, își pierde puterea de seducție. Așa s-a întîmplat în Franța, imediat după dispariția generalului de Gaulle. Atunci mulțimile se împuținează, se volatilizează de azi pe mîine fără a lăsa nici o urmă. VI Iată-ne ajunși la concluzii. Există două moduri de gîndire, două doar care au vocația de a exprima realitatea: unul este axat pe ideea concept, iar celălalt, pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
245). În ideologia pronatalistă, avortulxe "„avort" apare ca „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, duce la „declinul mâinii de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc”, este un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuținează patrimoniul „partidului părinte” (Kligmanxe "„Kligman,Gail", ibidem, pp. 124-130). Avorturile în spital se făceau cu aprobarea procuraturii, eventual cu un procuror prezent în astfel de cazuri. Medicii și moașele riscau închisoarea și retragerea dreptului de a profesa dacă nu procedau
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nașterea obiectului erotic. Femeia este o divinitate făcută, iar nu născută. Este creația pură a subiectului. Ea apare prin pasiunea și voința omului Îndrăgostit. În stil galant, Alecu traduce aceste idei grave prin fabula oglinzii care, În recea ei obiectivitate, Împuținează frumusețea femeii. Numai oglinda pasiunii nu face „vreo greșeală”. Alecu Văcărescu este un mistic al iubirii și, dacă păstrăm proporțiile, putem zice că el arată față de Eros ceea ce poeții religioși arată față de Dumnezeu: o fidelitate complice, o robie creatoare. Amorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar trebui să-ți dea o stare de liniște, îl contrazise Filip. Noi însă suntem neliniștiți, atât cei care rămân, cât și cei care pleacă. Știți că în douăzeci de ani, de la revoluție încoace, poporul român dinăuntrul frontierelor s-a împuținat cu patru milioane de suflete ? Am pierdut, în stare de libertate, mai mulți de-ai noștri decât am pierdut prin Dictatul de la Viena și prin cedarea Basarabiei și Bucovinei la un loc... De ce spui că i-am pierdut ? îl repezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luând-o pe după umeri. Papi se lăsă îmbrățișată, privind cu subînțeles la Cosmina. Când pleci ? — Mâine- dimineață. Dar lumea e mică, nu-i așa ? Cu ce o măsori ? — Cu internetul, râse Efrem. Cu ce altceva ? Deasupra lor, șarpele Kundalini se împuțina. Până ce rămase, luminos, electronul. „Quod erat demonstrandum“, adăugă Efrem, ca și cum asta i-ar fi ajutat explicația. Sunt situații în care n-ai ce să mai spui... șopti Papi. — Mai bine să bem, spuse Efrem, ridicând paharul, dar observă, înciudat, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fotoliu, închizând ochii, pentru a opri corpusculii de lumină să-i pulseze în priviri. Dar cercul de lumină curse pe creștetul lui și îi împinse capul, strângându-se în jurul gâtului, ca o pungă de plastic în care aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca i se lipi de față, îi astupă nările și gura care sorbea zadarnic din aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi văzut. A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui... — Erai îmbrăcată cu o rochie neagră și pe deasupra cu o scurtă de piele, tot neagră. Și purtai un batic negru. — Toate femeile se îmbracă așa la înmormântare... — Dar tu aveai în mâini un buchet de flori galbene. Strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, după o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai nimic... Nu exiști... Da’ ce-s io, copac ? se revoltă Iadeș. — Ar fi fost bine, râse Calu, ridicându-și buzele peste zăbală. Măcar aveai locu’ tău pe pământ. Nici măcar copac nu ești, poate talașu’, după ce-l taie... Iadeș se împuțină și-și îndesă fesul la loc, așa cum făcea când voia să se ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu. — Dă-l încoace, să văd ! ceru Calu. Îl răsuci pe toate părțile și i-l dădu înapoi. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai departe. Nu mai jucaseră de mulți ani Jocul celor o sută de frunze. Era trecut de amiază, dar mai aveau timp. Se întâlniră în fața Gării, acum era o clădire nouă și destul de nefolositoare, socotind trenurile care, între timp, se împuținaseră. Clădirea veche nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unu și, când limbile ceasului se așezau una peste alta, se îmbrățișau la întâmplare. Se bucurau, fără să știe de ce. Liniile ferate se întretăiau în dreptul gării. Dar nodul de cale ferată se mutase în alt oraș, unde dughenele nu se împuținaseră din cauza frontierelor, iar meșteșugurile se înmulțiseră. Prin gară nu treceau decât trenuri de marfă. După miros, locuitorii știau că trenurile cară cisterne cu motorină. Ori vagoane cu grâne, după stolurile de ciori care coborau, în urma lor, pe terasamente. Singurul tren
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse bătrânul, drumul spre cârciumă e neted. Dar nici asta nu mai ține mult. Silozul o să se închidă, nu mai sunt fabrici de nutrețuri, n-au cui să vândă. S-au împuținat animalele. De unde știi ? întrebă Tili. Porcii nu umblă pe stradă, precum câinii, să-i numeri... — Și calea ferată, adăugă bătrânul, oprindu-se în ușă, e aproape de faliment. Or să înceapă să dea oamenii afară... — Ce fel de lume e aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]