1,038 matches
-
mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțelesuri care a răscolit ceva în adâncul meu. După douăzeci de minute de țintit bile în găuri care mă duceau cu gândul la testicule, l-am bătut pe Aidan. —Joci bine, a zis. —M-ai lăsat să câștig. (L-am împuns în stomac cu tacul.) N-o mai face niciodată. A deschis gura să mă contrazică și am împuns puțin mai mult. Mușchi tari și fermi. Ne-am uitat unul la altul timp de câteva secunde, apoi în tăcere am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă duceau cu gândul la testicule, l-am bătut pe Aidan. —Joci bine, a zis. —M-ai lăsat să câștig. (L-am împuns în stomac cu tacul.) N-o mai face niciodată. A deschis gura să mă contrazică și am împuns puțin mai mult. Mușchi tari și fermi. Ne-am uitat unul la altul timp de câteva secunde, apoi în tăcere am pus tacurile la loc. Când s-a închis barul la patru dimineața, Aidan s-a oferit să mă conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a întrebat mama. În cele din urmă, a spus. Dar nu încă, pentru un timp. E întotdeauna dificil să știi cât de bine se vor vindeca semnele de genul acesta. După aceea, la doctorul Chowdury spre a-mi înghionti și împunge organele interne. A observat că toate umflăturile și vânătăile dispăruseră și a spus, după cum spusese și la vizitele anterioare, ce incredibil de norocoasă fusesem că nu suferisem nici o fractură internă. —Plănuiește să se întoarcă la New York, a izbucnit mama. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întoarcere. Detest testul de detectare a Mângâietorului Delicat, dar nu sunt cea mai în măsură să judece pentru că eu am o „chestie“ cu bărbații care adulmecă. Bărbații care te asaltează folosindu-și fața și capul, fără să apeleze la mâini, împungându-te cu capul în gât, frecându-și fruntea de a ta, înainte de a te săruta în sfârșit - act însoțit uneori de sunete tânguitoare. Nu-mi plac deloc. Deloc. — Deci, când te întâlnești din nou cu acest potențial Mângâietor Delicat? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în Portugalia, arăta așa de frumos că mi-au dat lacrimile. Mama ta iubitoare, Mama Am presupus că Baked Alaska avea de-a face cu nunta. Rachel se mărita abia în martie anul viitor și deja ea și mama se împungeau. Și nici prin gând nu-mi trecea să mă amestec - ambuscadele pe tema meniurilor de nuntă puteau fi foarte sângeroase. Totuși, am fost cât pe-aci să deschid discuția în seara asta, pentru că Rachel a apărut pe neașteptate la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tribun în Legiunea a șaptea Galbiana, în Pannonia; el nu fusese niciodată cuprins de teamă, iar curajul său devenise legendar printre soldați. O mână înghețată îi acoperi gura. Dacă nu taci, ești mort. Am un pumnal. Valerius îi simți vârful împungându-i gâtul. — Fă cum îți spun. Cu o smucitură, omul din spatele său îl făcu să se ridice. Lui Valerius i se păru că zărește o siluetă zveltă dispărând în întuneric, în fundul grajdului. Ajunse afară, în lumina lunii, strângându-și traista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească misiunea. Trebuia să-i doboare, imediat. Înaintă. Uimit, văzu că adversarii nu îl atacau; îl împungeau doar și se fereau de el. Daga lovea de fiecare dată în gol. Când unul dintre cei trei se afla în primejdie, altul îl ajuta, și în scurt timp Antonius să prăbuși epuizat, fără suflare. O nouă lovitură de bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu un gest imperios, Proculus le ceru celor patru rețiari să se îndepărteze, apoi îl împunse pe Valerius cu degetul în piept. — Puterea ta e aici, înăuntru... Îi atinse fruntea. — ...și aici. Tu însuți ești puterea ta. Valerius tăcea. Stătea pe marginea arenei pentru antrenamente, lângă zidul acoperit de iederă și umbrit de coroanele copacilor. Agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
avea la îndemână o armă împotriva bărbaților care ar fi putut să se poarte necuviincios la vederea unei fete așa drăguțe în imediata lor apropiere. Aruncându-se pe scara suprapopulată, se prinse bine, în timp ce picioarele îi atârnau sălbatic în aer; împunse un bărbat care nu numai că ocupa, după părerea ei, prea mult loc, dar mai comisese și greșeala de a-i face cu ochiul, neștiind cu cine avea de-a face. Sampath îl auzi urlând alarmat, fiindcă glasul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Uită-te și o să vezi că am dreptate. Ca întotdeauna. Îi făcu cu ochiul. — Vrei să fii consilierul meu de modă pentru nuntă? râse și ea. E clar că știi mai multe decât mine. Nu-i așa, Sampath? Flirtând, îl împunse pe domnul Gupta cu o riglă, așa că acesta chicoti și mai tare. — Ce zici? Îmi spui cu ce să mă îmbrac la nuntă? Nunta fiicei directorului oficiului poștal urma să se țină la Badshah Gardens, alături de casa acestuia, la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Și, mai mult decât atât, era o babă din cele care detestă liniștea. Deosebit de iritată de figura lui Sampath și de vălul ca un cocon, se folosi de vocea ei ca de un ac ca să-l ajungă și să-l împungă. — De unde vii și care e numele tău de familie? Cu ce se ocupă tatăl tău și cât câștigă unchiul tău? Câte rude ai în casă și câte dulapuri? Ca să fii sănătos, cel mai bine e să bei un litru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai departe. — Atinge-i picioarele, țipă în cele din urmă cineva, într-un moment de inspirație. — Da, atinge-i picioarele, se tânguiră și ceilalți pelerini, iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de copaci. Numai că de data aceasta nu era deranjată, deși observase plină de satisfacție că, în mod sigur, tatăl ei se înșelase; bărbații chiar o urmăreau. Când se plimba. Se urcă în autobuz și, când el făcu la fel, împunse fără milă în jur cu acul de păr, înțepându-l atât de tare pe spion că acesta fu nevoit să dea fuga direct la doctorul Banerjee când ajunseră la bazar, să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orice caz: — Nu voi trăi fără maimuțe, spuse el ferm, menținându-și poziția inițială și nefiind dispus să facă nici un compromis. Sub copacul său plângea domnișoara Jyotsna. Ammaji o privi crunt. — De ce nu te duci acasă o vreme? îi spuse, împungând-o cu un plici. Îi înrăutățești și mai mult starea de spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe. O maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Street nu are nici un ban, absolut nici un ban. Imaginează-ți. De multe ori n-a avut bani pentru un bilet de autobuz sau un ceai. A forat Și-a amanetat hainele. S-a futut pe bani. Banii au dor, ei împung. Corect, absolut corect să-i dau și ei niște bani. Întotdeauna a spus că bărbații se folosesc de bani ca să domine femeile. Dar e corect, absolut corect să-i dau ceva, bani... M-am furișat până la geamul dormitorului și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reușit să dai cu adversarul tău de pământ, atunci e de așteptat să-o poți administra câteva lovituri bune în momentele tale de superioritate. Eram pe punctul să-i mai aplic vreo două lovituri, pentru siguranță, când m-am simțit împuns în umăr și tras de păr. O, nu, nu mai vreau încă o luptă, mi-am zis și m-am întors spre ea. — Oprește-te. Am privit în jos gâfâind, dar ferm pe picioare. Puștiul era terminat, un ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ul și să asculte zarzuele la radio, cu volumul dat la maxim. În pauză la Luisa Fernanda a trebuit să ies, fiindcă am simțit că Înnebunesc. — Ei bine, de bună seamă că sora dumitale o fi cu logodnicul ei, nu? Împunse Fermín. E ceva firesc. I-am ars pe din dosul tejghelei un picior, pe care Fermín Îl driblă cu agilitate felină. — Logodnicul ei e În armată, preciză Tomás. Nu vine În permisie decît peste două săptămîni. Și, apoi, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fond, Noimann ce ar avea să-i reproșeze domnitorului? Bikinski Îl felicita, Înclinându-se În fața lui Cuza, pentru faptul că după Unire acesta mutase capitala la București. Oare nu trăia acum Noimann Într-un oraș mai liniștit? Stomatologul Întinse mâna, Împungând cu degetul arătător fiecare literă a etichetei: „Există nenumărate motive pentru care și noi, bărbații, merităm o zi a noastră...”. Prin urmare, arătarea din fața lui era de natură masculină. Păi, dacă era picior, de ce natură putea fi?! Literele erau cleioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Piciorul Îl privea cu ironie. Ochii săi de culoare sinilie Îl măsurau de sus În jos și de jos În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile egale. Fetița luă în primire acul și ața și se aplecă asupra lucrului în timp ce mama se așeză la mașina
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
zăpada, s-a ivit în luminiș. Sacripant i-a aruncat o privire fioroasă și, neașteptând ca acesta să se apropie, l-a provocat la luptă. Străinul, fără a răspunde acestor semne de dușmănie, s-a pus în gardă. Caii lor, împunși în aceeași clipă de pinteni se repeziră unul către celălalt ca niște vijelii. Scuturile lor fură străpunse de lăncii și numai oțelul călit al platoșelor le-a salvat viețile. Ambii cai au fost aruncați îndărăt de violența ciocnirii,dar acela
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu iese o confruntare academică de idei, așa cum e normal. Se împung ca și berbecii. Trăim ca într-o junglă spulberând și puținul rămas din bunul simț. Suntem guvernați numai de cei interesați pentru sine, urmărind noi căpătuiri materiale - „ciolanul”. Parlamentarii vorbesc în numele poporului, dar fac legi numai pentru ei și împotriva
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin de noblețe, s-ar putea chiar zice. Durerea de stomac îl ține treaz pe Pran. Își apasă stomacul cu mâna, apoi îl împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme, se ridică și se uită împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului, dar nu le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]