1,031 matches
-
nu lipseau cu desăvârșire, ușile erau larg deschise. Familii întregi trăiau una lângă alta și aproape una peste alta, cu fiecare cameră împărțită și subînchiriată pentru a putea plătia chiria. Dintr-o parte a perdelei se auzeau strigătele și loviturile înăbușite ale unei bătăi, din cealaltă, zgomotul frenetic al unei împerechieri, iar în fundal adăsta un tânguit anonim, getil și agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Întâlnire. Am vrut să iau lucrurile mai ușor de data asta. Ne iubim, dar ne iubim platonic. — Platonic? — Da. E chiar drăguț. Kitty se uită cu neîncredere la Desert Rose. Nu se mai Întâlnise cu genul ăsta de dragoste ascunsă, Înăbușită, neîmpărtășită, din perioada traumatizantă de când era „ultima virgină a facultății“. Dacă i-ar fi stat În putere, ar fi interzis orice platonisme după vârsta de optsprezece ani. — Cum v-ați Întâlnit? o Întrebă Diane, la fel de zguduită de mărturisire ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, având-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
contra fotbalului!), a rămas însărcinată și s-a întors la părinți. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci suspiciunea de tuberculoză osoasă să se dovedească neîntemeiată, ceea ce a readus-o în scenă pe Augusta, prinsă în plasa unui scandal care trebuia înăbușit. Căsătoria s-a făcut în grabă. Reproduc acum din jurnalul lui Dinu. „20 decembrie Spaima de tuberculoză m-a obosit, m-a golit cu totul de energie. Nu mai am putere nici să mă bucur că diagnosticul a fost greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aflat că la înmormântare, la sfârșitul ceremoniei, a cerut voie și Vecu să spună câteva cuvinte. Toată lumea a devenit curioasă fiindcă era prima oară când Vecu ieșea din tăcere în public. S-a apropiat de groapă și cu o voce înăbușită a rostit o singură frază, ciudată, pe care mi-a reprodus-o Dinu și la care m-am gândit mult: „Aș vrea să cred că Judecata de Apoi va avea loc în timpul vieții noastre”. Chiar așa a spus: „Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în Urmuz un precursor al suprarealismului, Nicolae Balotă îl consideră mai degrabă afin imaginarului expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele de care se apropie mai mult ficțiunea urmuziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plâns, o trimise afară. Camilla străbătu coridorul - pipăind pereții cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
papură și s-a uitat peste umăr. Era o mică mișcare în stufărișul de lângă mal, pe care l-a răscolit puțin cu mâna, dar nu se vedea nimic. S-a întors din nou și atunci a auzit plânsul: un plâns înăbușit, ca de copil care se ascunde. S-a întors brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l de după stuf, ca de după o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să-l impresioneze. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Hmm, după câte îmi dau seama se pare că așteaptă pe cineva... Dar, n-a mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată, a scos un țipăt înăbușit, încercând să se desprindă din strânsoarea mea, dar oricât de mult s-ar fi zbătut n-ar fi reușit să scape. I-am ridicat capul și imediat mi-am înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se scurge
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lucrurile alea, nici de unde provin, nici la ce folosesc ele, mă uitam de parcă, pur și simplu, aș fi căutat ceva anume și toate celelalte lucruri ar fi fost inutile, între timp am mai auzit cum, în camera mare, mama plânge înăbușit și, după plânsul ăsta, mi-am dat seama că împachetează hainele tatei, și atunci m-am aplecat și am scos de sub pat cutia goală de carton din care aveam de gând să-mi confecționez o armură de cavaler pentru balul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o Înșfăcă și mai zdravăn, aproape ridicînd-o de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu ne-ai spus niciodată adevărul despre ea? De ce? - Ca să vă ocrotesc, pe fratele tău și pe tine, răspunse ea, laconic. - Să ne ocrotești? Ea făcu o strîmbătură, cuprinsă parcă de deznădejde, și continuă pe un ton Încă și mai Înăbușit: - Acum pricepi de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu Îndărătul tejghelei și, fără să ridice măcar capul, apucă una din sticlele suspendate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut cu adevărat... Chantal Îi aruncă o privire neliniștită. Vocea Îi răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată. Niciodată. Privirea lui Nicolas deveni șovăielnică. Ea se apropie de el și, apucîndu-l de bărbie, Îi Înălță capul și Își cufundă privirea Într-a lui. - Făgăduiește-mi că nu vei spune nimic. El Încuviință moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu pot, răspunse el cu simplitate. Și Îi dădu drumul. O privi ieșind din cafenea, Îmbrîncindu-l fără voie pe tipul care livra zilnic ziarele. Teancul de exemplare din Télégramme de Brest ateriză sec la piciorul barului. Anne scoase o exclamație Înăbușită. Pe pagina Întîi se etala un portret al lui Yvonne Le Bihan, făcut cu prilejul unei zile festive la fabrica de faianță. INFANTICIDA DIN LANDS’EN LA ÎNCHISOARE. Cu patruzeci de ani În urmă, brutăreasa și-a ucis gemenii nou-născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult. PÎnă la urmă, nu era așa de cumplit să mori, nu aveai de ce să te temi. Începu să se miște spre ei, anticipînd deja bucuria pe care o va simți strîngîndu-i În brațe. Dar cineva o Împiedica. Un glas Înăbușit, venind de foarte departe, Îi rostea numele și Îi spunea să se Întoarcă. Glasul lui Lucas. Nu avea nici un chef să-l asculte, era atît de ostenită. Dar glasul stăruia. Rezistă, Marie, te implor. Avu atunci un gînd pentru Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie, Cel-de-Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încetișor. Încetișor. Rămîi calm. Trece cablul În fața ta, prinde-l cu mîna stîngă. Așa, e bine... Tentacula Îl atinse În clipa cînd era gata să reușească, smulgîndu-i o mișcare reflexă incontrolabilă, dar și cîrligul dintre degete. Marie scoase un strigăt Înăbușit văzîndu-l cum se afundă Încă și mai mult. - Acum, Lucas. Te rog. CÎrligul e oblic În dreapta, la douăzeci de centimetri de mîna ta... Prinde-l, Îl Încurajă ea, cu sufletul la gură. Atunci, Încercînd să uite de vietatea scîrboasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o deschise discret În timp ce Armelle comenta pagina Întîi din Télégramme de Brest și abandonarea cercetărilor referitoare la Bréhat. - Asta ar trebui să faciliteze succesiunea și demersurile pentru recuperarea șantierului naval, ce crezi, tată? Arthus era gata să răspundă cînd exclamația Înăbușită a lui Juliette Îl opri. Toate privirile se Îndreptară spre fată, care lăsase să cadă foaia pe masă. Fraza era alcătuită din litere decupate dintr-un ziar. GWENAËLLE LE BIHAN ESTE FIICA ILEGITIMĂ A LUI ARTHUS. Prima reacție a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chiar și sănătos, gândul morții formează un fel de zgomot de fond ce vine să-i invadeze creierul de Îndată ce țelurile și dorințele se estompează. Cu vârsta, prezența acestui zgomot se face tot mai invadatoare; poate fi comparat cu un sforăit Înăbușit, Însoțit uneori de un scrâșnet. În alte epoci, zgomotul de fond consta În așteptarea Împărăției lui Dumnezeu; astăzi, constă În așteptarea morții. Asta e. Avea să-și amintească mereu că, pe Huxley, perspectiva propriei sale morți părea să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cum să explici această afirmație stranie, contrastând atât de puternic cu obișnuitul bun-simț al Stagiritului? Cumpără whisky, conserve de ravioli și biscuiți cu ghimbir. Când porni spre camping, era noapte. Trecând prin dreptul bazinului cu jacuzzi, auzi șușoteli, un râs Înăbușit. Se opri cu punga Leclerc În mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei cupluri: nu făceau zgomot, se auzea doar clipocitul ușor al apei pompate sub presiune. Luna ieși din nori. În același moment sosi un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli înăbușit în aburi, morcovi cu aromă de chimen și cartofi la cuptor. În clipa în care scot tava imensă de tablă din cuptor, mă opresc o clipă și savurez mirosul cald de pui. În viața mea n-am simțit un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă se simte singur. Dacă se simte singur, o să moară de frică. BĂRBATUL CU BASTON: Dacă îi arunc mâncare n-o să se mai simtă singur. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cine știe câți i-au aruncat de mâncare, îl înăbușiți cu mâncare; O să moară înăbușit, d-aia o să moară. Mai bine i-am arunca puțină apă. BĂRBATUL CU BASTON: Eu nu cred că are nevoie de apă. Imposibil să nu fie acolo puțină apă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu cred că fântâna are apă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu trece? Și mie... de ce nu-mi dați... biletul pe care vi l-am cerut? De ce? Și ce dacă nu trece? Mie să-mi dați biletul pe care... vi l-am cerut... (Ultimele cuvinte spuse într-un acces de plâns înăbușit.) CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie biletul? Ce vreți să faceți cu biletul? Sunteți nebun? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plâng! Am să vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic.): E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]