664 matches
-
o ajute să coboare cele cîteva trepte pînă În cabină, și o sărută pe obraz. — Bună, iubito. — Bună, Kay, zise Helen zîmbind. Obrazul Îi era rece, rotund, moale și delicat, ca de copil. Buzele Îi erau uscate sub ruj, ușor Înăsprite de vînt. Se uită În jur, la norii de fum. — Dumnezeule, e ca-ntru-n harem turcesc. Dar asta nu pentru că am fost vreodată În vreunul. — Draga mea, zise Binkie, eu am fost, și-ți pot spune că sînt teribil de supraestimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plăcut, filozofiile? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas. ― Domnule căpitan, pedeapsa... crima... legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului. ― Da, da... și totuși... omul! murmură Klapka întunecat. ― Omul... omul... omul, făcu Bologa, cutremurîndu-se, împrejur întunericul se înăsprise, încît înțepa ochii. Bologa întoarse capul. Pe câmp, cât pătrundea privirea, siluete negre se mișcau de ici-colo, parcă toți oamenii s-ar fi prefăcut în stafii fără odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu vreau să merg la școală, nu mă simt bine. Ochii ei îmi aruncă priviri acuzatoare, văzând cum inima mea se înăsprește dinaintea ei, contractându-se ca o piatră, cum pumnul ezitării mă lipește de zid. Hohote de plâns violente îi cuceresc una câte una toate buclele părului, iar eu strig, de ce îmi îngreunezi și mai mult situația, nu știu ce să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stare, că port responsabilitatea celor întâmplate, că trebuie să suport consecințele și să cresc acest copil pe care nu l-am dorit, iar eu îți voi spune că ai dreptate întru totul, dar nu pot. Ce înseamnă nu pot, mă înăspresc eu dintr-odată, voi, bărbații, sunteți atât de răsfățați, cine vă întreabă dacă puteți, sunt lucruri pe care trebuie să le facem, iar aici nu se pune problema dacă puteți sau nu, el își pleacă privirile, eram sigură că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Colonii erau conștienți de caracterul său simbolic și nu se sfiau să glumească pe seama lui. Nu veniseră pe Acheron pentru a se bucura de climatul planetei. Nu vedeai nici o persoană de constituție fragilă prin culoarele coloniei. Chiar și copiii erau înăspriți din cauza mediului. Nu erau brutali, ci rezistenți atât pe plan mental cât și fizic. Cei care preferau actele de bravură nu-și găseau locul aici. Se învăța foarte repede că întrajutorarea era indispensabilă supraviețuirii. Copiii creșteau mai repede decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă i-aș înăspri puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta aici în câmpie?4 Repausul se sfârșește. Se strâng merindele, se aruncă fărâmiturile porumbeilor, se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
forme de guvernare mondială. Dar în America, la fel ca și în Europa, costurile producției cresc, salariile de asemenea, în timp ce indicii rentabilității scad; imaginea viitorului se încețoșează, cererea scade catastrofal, invențiile încetează să mai apară, șomajul explodează, măsurile protecționiste se înăspresc, iar libertățile cunosc îngrădiri tot mai drastice. Constituirea în 1928 a unui cartel al marilor companii petroliere, cele „șapte surori”, crește prețul benzinei, antrenează prăbușirea producției de automobile, declanșează Marea Criză și pune capăt celei de-a șaptea forme, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
astăzi Israelul, vor fi îndreptate cândva spre Beirut sau Teheran, apoi spre Cairo, Riyad, Alger, Tunis, Casablanca, Istanbul și, în cele din urmă, spre Roma, Madrid, Londra și Paris. Cele ale Chinei, în cazul în care Partidul Comunist și-ar înăspri pozițiile pentru a evita propria-i lichidare, ar putea viza într-o zi Japonia și Statele Unite. Democrațiile nu vor trebui să se lase impresionate de asemenea amenințări. Dacă, de frica represaliilor, vor accepta ca asupră-le să fie multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
târziu de la un pat la altul. Imaginea fraților dăruiți se dubla cu imaginea băieților de la fermă, în liniște, fără nici o zbatere și ele se și vedeau în iarnă măritate, la casele lor de pe munte. După culesul viei și după ce se înăsprea primul vin, multe își și vedeau visul împlinit. Celelalte așteptau toamna viitoare. Se gândeau până târziu la nopțile lungi de iarnă, la dragoste, la mamele din ele. Când își vor vedea visul cu ochii nu vor mai avea timp nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu toții, vorbești de lup și Ovidiu la ușă. Aha, spuse bărbatul, vorbeați despre mine? Cam ce? De bine, de rău? Se schimbase mult Ovidiu, nu mai avea alura tinerească și sportivă, se împlinise, avea umerii mai lați, barba i se înăsprise. Afișa un aer plictisit. Hai, spune, o întrebă pe Carmina, și-și răsuci în fața ei palma, unde ai dispărut de atâta vreme? Pe unde ai tot umblat? Drumurile mi-au fost cam aceleași, serviciu, casă, retur, doar că nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un fel de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anume doctor Karp și dumneavoastră, domnule Knisch. Dacă n-ați fi apărut de bunăvoie, probabil vă dați seama că am fi fost nevoiți să vă chemăm la secție. Tonul inspectoarei era calm și blând, dar simțeam că pe alocuri se Înăsprea. N-avea nici un rost, mi-era clar; dacă nu spuneam nimic, Îmi Îngreunam și mai mult situația. Până la urmă am mărturisit că, sincer să fiu, Dora și cu mine plănuisem să ne vedem vinerea trecută. Dar, până la urmă, Întâlnirea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e În regulă și are grijă de Armanoush, ce importanță are cu cine se Întâlnește? — Ai și nu ai dreptate, a spus mătușa Surpun trăgându-și picioarele sub ea pe scaun și așezându-se mai bine pe când privirea i se Înăsprea, căpătând o notă cinică. Într-o lume perfectă, ai putea spune, ei bine, e viața ei, nu ne privește pe noi. Dacă nu ai nici un fel de respect pentru istorie și pentru neam, nici un fel de memorie sau de responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și câștigi o grămadă de bani. Și după aia vii aici, te ascunzi În cafeneaua asta și Îți bați joc de filmele alea Împreună cu noi. Asta e ipocrizie! Scenaristul s-a albit dintr-odată la față, expresia i s-a Înăsprit, iar privirea i-a devenit glacială. — Cine te crezi ca să-mi vorbești mie despre ipocrizie, domnișoară Bastardă? De ce nu te duci să-ți cauți tatăl În loc să mă enervezi pe mine? S-a Întins după paharul de vin, Însă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minți? În religia noastră nu există așa ceva! i-a trântit-o Îmbălsămătorul, sperând ca asta s-o oprească să spună ce avea de gând să spună În continuare. Noi, musulmanii, nu ne expunem morții În vitrină. Chipul i s-a Înăsprit vizibil când a adăugat: — Dacă vecinii voștri vor să-l vadă, atunci vor trebui să vină la piatra lui de mormânt din cimitir. În timp ce mătușa Feride s-a oprit să mediteze la sugestia aia, mătușa Cevriye, care stătea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dea peste vreo patrulă a "gărzii civice", care, din lipsă de ocupație și exces de zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-ar fi întrebat cine-i. Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Jack Allen, recunoscu ea. — Vei să spui că m-ai considerat întotdeauna chipeș și spiritual, iar acum descoperi că sunt și mai chipeș și mai spiritual? Dar am știut întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după articolul pe care l-ai publicat nu cred că mai avem ce discuta. Se abținu cu greu să nu sară să-l zgârie pe față. — A fost cel mai josnic lucru cu putință. — De fapt, - chipul lui Jack se înăspri - doar așa am putut s-o conving să nu facă plângere. M-a durut inima să-i pun la dispoziție jumătate de pagină din ziarul meu prețios, dar mi s-a părut că alternativa era mai rea. Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mult gust, al Camillei își pierdu aerul de păpușă aristocratică și lăsă să transpară o teamă reală. Că n-o să mă trimiți la Tawny Beeches. Chiar nu cred că aș putea îndura asta. — Zău așa, mamăă Tonul lui Laurence se înăspri. Nu trebuie să te iei după Francesca. Ai crede că la Tawny Beeches e ca în Gulag. Oferă condiții de lux, cinci stele pe linie. — Sau claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să facă eforturi ca să se ridice la înălțimea acestor standarde. Ralph nu poate fi alături de noi astăzi pentru că suferă de Alzheimer în formă preliminară. Se auziră reacții de uimire din partea celor care nu aflaseră încă vestea. Vocea lui Jack se înăspri, de parcă încerca să-și stăpânească emoția. Dar s-ar fi simțit minunat dacă ar fi fost aici. Ralph iubea premiile. Jack făcu o pauză. — Mai puțin atunci când nu le câștiga el și când declara că n-au mai multă valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
culme dacă nu aș exagera cu munca. Inspiră adânc. — Nu pot să-ți spun cât de rău îmi pare, Laurence, dar vorbesc foarte serios. Ești un doctor excelent și un om minunat - dar nu te iubesc. Figura lui Laurence se înăspri. Pentru o clipă păru că aerul lui blând, de preocupare pentru binele umanității, avea să lase loc unei expresii mult mai puțin umanitare. Fran se trase un pas înapoi și se trezi rezemată de piatra rece a șemineului. — Hotărârea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și nici măcar să mori nu ți se pretinde pentru această operă. Ești lăsat să trăiești, cioplind pietre funerare pentru mormintele altora. Uneori, continuă el după o pauză, m-am întrebat dacă ești demn de o asemenea șansă. Vocea i se înăspri. Era și mai răgușită acum.) Dar puțin îmi pasă ce crezi, domnule sculptor. Dacă va fi nevoie, te voi sili să semeni cât de cât viermilor de mătase, să înveți ceva de la ei. (Tonul devenise amenințător.) Căci un artist trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dantura perfectă a Laurei. ― Fiecare își petrece noaptea cum vrea, a râs ea. Înfruntîndu-mă mai departe. Tu în cătun, eu... ― Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. ― Laura, te rog. ― Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
maior, dar mi-am terminat stagiatura înainte de termen, am câștigat la zile muncă și mi-au dat drumul mai devreme; azi dimineață am scăpat, nici acasă n-am apucat să ajung. Dar aici, ce cauți mă ? am încercat eu să înăspresc tonul Păi, ce să caut? În drum spre “vila” personală, am trecut pe la Teatru și văzând, din întâmplare, că lumea, schiță un gest spre noi, merge la distracție, am socotit că este patriotic ca cineva să mai și muncească, și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ca să-și aprindă o țigară și să-și dreagă glasul, căci simțea că i-a rămas în gât flegma istoriei Angliei. Toți au făcut atât de multe greșeli prostești. — Știu! Fata se privi în oglinjoara pudrierei. Apoi ochii i se înăspriră și vocea îi deveni puțin mai rece. Dar nu vreau să vă fac să pierdeți timpul flecărind despre personaje din istorie. Doream doar să vă întreb ce s-a întâmplat cu lucrarea mea pe care v-am predat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]