848 matches
-
-mi dea? Și nu mai zise nimic. Iar eu înțelesei: când erai așa ca mine, când nu te înșelase nimeni, puteai să râzi. Dar ea fusese înșelată de două ori. - Cel mai bine, zisei eu, e să nu te lași înșelat. - Și cum să trăiești? tresări ea. - Poți să trăiești și singur. Da, dar fata asta era stăpânită de un gînd: un bărbat al ei, o casă... Cum să i-l smulgi? Și dacă ar fi fost urâtă sau o neroadă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să simtă că trăiește... Trădarea, gelozia, și chiar crima care ar surveni (și de care ziarele de senzație erau pline), fie că ar ucide el pe vreuna, soția care l-ar înșela, fie că l-ar ucide pe el alta înșelată de el sau părăsită, toate astea n-ar mai fi obstacole de temut... Eram în pauză, într-un chioșc Herdan de alături, avea excelenți biscuiți și brioși și iaurt proaspăt. Fostul student era de o nerușinare simplă, sub ochii vânzătorului
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prețui exact valoarea proprielor tale acte. Lauda lor îți arată numai ceea ce reprezinți în capul lor deșart, lauda ta te-ar învăța asupra a ceea ce ești în adevăr... lucru foarte trist... ["OMUL DE BUNĂ-CREDINȚĂ"] 2275B Nimeni nu e mai lesne înșelat decât omul de bună-credință. [2] 2287 În zile de nefericire toate calitățile închipuite se prefac în tot atâtea defecte. Esemplu concret: francezii. - Ilaritatea e ușurință, limpezimea frivolitate, bunomia lor firească este lipsă de caracter, ascuțimea lor critică este doctrinarism, spiritul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de acele pârâiașe care se pretind a izvorî din învățătura sfântului Toma, dar sunt umflate de ape străine și tulburi». Îndemnuri și recomandări, dictate de faptul că 1): «prin filosofie și speculații fără sens, mintea credincioșilor lui Cristos se lasă înșelată, iar puritatea credinței lor este compromisă»; și din motiv că 2): «revin științelor filosofice competența să apere cu solicitudine adevărurile revelate și să se opună celor care le atacă». Dar, care filosofie este filosofie sănătoasă și nu filosofie deșartă?; care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dar, după ce au obținut o, autoritățile egiptene au decis să o păstreze și să renunțe la garanție (Galenus XVII 607). Din aceeași sursă, aflăm că, În rîvna de a-și com pleta propria lor colecție, bibliotecarii alexandrini se lăsau adesea Înșelați, cumpărînd falsuri ale operelor rare (XV 105). 2 NOMENCLATURA CODICELOR Miile de codice, pe pergament sau hîrtie, care au conservat operele literare ale Antichității clasice se află aproape În totalitate, Încă de la primele decenii ale secolului al XIX-lea, În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
direcționare aparent clară a axei de comunicare mincinoasă: Dumnezeu ar fi cel căruia i s-a înșelat încrederea de către Adam. O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă pe care nu îl putem ignora, rezultînd din următoarea întrebare: înșelatul care știe, care este prevenit de la bun asupra înșelăciunii și care ar putea în consecință să o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelatul care știe, care este prevenit de la bun asupra înșelăciunii și care ar putea în consecință să o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat? În principiu, nu. Procedînd în acest fel, Dumnezeu va lăsa lucrurile să se desfășoare potrivit liberului arbitru cu care l-a înzestrat pe Adam, asumîndu-și rolul autorului-spectator care nu se (mai) implică direct în finalizarea "piesei" pe care a conceput
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
putea modela femeia, poate fi considerat un simplu gest de "anesteziere fiziologică". Simbolic interpretat, el sugerează însă faptul arhetipal că femeia va fi întotdeauna un motiv (cauză) de "adormire" a vigilenței bărbatului, spre a putea fi dirijat (de multe ori înșelat) cu mai mare ușurință. Mitul Dalidei care îl adoarme pe Samson pentru a-i răpi puterea este relevant pentru acest arhetip cultural. Iată încă un actual motiv de meditație pentru toți bărbații lumii. b) Etimologic, numele comun de "femeie" simbolizează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de "asemănare" sugerînd aspirația omului către modelul puterii divine (în orizontul binelui, virtuții, adevărului), pe de altă parte. Dincolo de atributele cu care a fost înzestrată, femeia va juca un rol cu totul aparte în "procesul căderii", îndeplinind deopotrivă rolul personajului înșelat (de către șarpe) și înșelător (în raport cu Dumnezeu). Într-un anume fel, acest nefast rol va fi favorizat de inocența Evei, care asemenea copiilor este dispusă să creadă orice i se spune cu un anume ton, într-un dialog aparent firesc și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu privire la victimele sale) se realizează prin dialogul dintre șarpe și Eva; 5) vicleșugul (răufăcătorul încearcă să-și înșele victima pentru a o stăpîni) este utilizat de șarpe, care ia chipul celui mai înțelept dintre animale; 6) complicitatea (victima se lasă înșelată, ajutîndu-și fără să vrea dușmanul) vizează plecarea urechii de către Adam și Eva la îndemnurile aparent justificate ale lui Satan; 7) încălcarea (interdicția este nerespectată)17 se concretizează prin simbolica mușcătură din mărul interzis de către Adam și Eva; actul arhetipal al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este prins" [1977:103]. Aceasta este rațiunea pentru care minciuna este percepută adesea într-o manieră pozitivă de foarte mulți indivizi; cu o dublă condiție, însă: ca nu ei să fie înșelătorii prinși, respectiv ca nu ei să fie cei înșelați. Între extrema necesității și aceea a jocului se ascunde toată bogăția de scopuri prin care omul își justifică minciunile, de la cele evlavioase pînă la cele științifice, de la cele inofensive sau semivinovate pînă la cele agresive etc. Justificarea cît mai complexă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interzic minciuna sau înșelătoria (sau violarea codului unor agenții). (Reamer 1982:101) Aceleași păreri sînt exprimate într-un context mai larg al eticii profesionale de către Goldman (1980:71) care spune că: Oamenii trebuie într-adevăr mințiți din cînd în cînd, înșelați sau induși în eroare de acțiuni politice, însă numai atunci cînd se află în joc interese fundamentale. Bok (1980:11) notează că atunci cînd profesioniștii acționează ca membri ai unor colectivități, ei se aventurează mai ușor în afirmații mincinoase decît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prieteni temporari devin treptat prieteni pe viață, vor exista mult mai mulți care nu vor face acest lucru. Chiar dacă cercetătorul își propune să nu păcălească niciodată persoanele pe care le chestionează, în final este inevitabil ca unele să se simtă înșelate, mai ales dacă rapoartele asupra anchetei vor fi tipărite. Istoria cercetării sociale empirice care se bazează pe ajutorul observatorului individual este plină de exemple de persoane indignate (Barnes 1980:70-72). Pe acest fond de relații ambigue între cei mai binevoitori
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
afirma un lucru conform codului cultural de care aparține, fără a avea intenția de a induce în eroare, chiar dacă, luată mot-à-mot, afirmația nu este adevărată; dacă ascultătorul sau cititorul interpretează afirmația conform altui cod, s-ar putea să se simtă înșelat. Astfel, de exemplu Bailey (1991:6) notează că atunci cînd și-a început cariera etnografică în India am fost uimit și ofensat de tineri indieni politicoși care au răspuns la o întrebare asigurîndu-mă că "se va face tot ce este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totuși, principalele considerații etice din occidentul creștin, cel puțin de la Sfîntul Augustin încoace, au fost de natură universală, în sensul că evaluarea morală a unei minciuni nu depinde de sex sau de apartenența socială, nici a înșelătorului, nici a celui înșelat. Se poate spune că această universalitate și-a atins punctul culminant în "imperativul categoric" al lui Kant. Însă există alte culturi și tradiții care nu se conformează acestui principiu universal, și chiar în occidentul creștin s-au păstrat excepții, în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
descriem reacțiile celor păcăliți. Este greșit să continuăm să vorbim despre păcăliți, o dată ce aceștia au sesizat intenția mincinosului de a-i înșela. Încercarea de a minți a eșuat. Păcăliții care iau parte la minciună pot pretinde că s-au lăsat înșelați, însă este doar o prefăcătorie. Păcălitul devine partenerul mincinosului, fără ca acesta din urmă să-și dea seama, într-o folie à deux. Aici trebuie să facem o diferențiere între complicitatea conștientă și cea inconștientă, între certitudinea cuiva că este ținta
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bine, așa că pur și simplu n-am vrut să cred. (Ibid.:296) Aici observăm modul în care, dîndu-și seama că soțul o înșela, ea și-a dat seama în același timp că se mințise singură, refuzînd să creadă că era înșelată. Cel puțin, acesta era felul în care Werth și Flaherty caracterizează ceea ce s-a întîmplat. Însă este evident că termenii "înșelătorie" sau "minciună" sînt folosiți aici în două moduri diferite. Este de presupus că soțul a avut intenția de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și de încercări de a păcăli. Aceste neînțelegeri sînt un risc al contactului cu altă cultură, exemplificat de experiența lui Bailey în India, menționată în capitolul 5. Asemenea probleme nu apar numai în calea cercetătorului; mulți turiști se pot simți înșelați cînd locuitorii țării pe care o vizitează nu-și țin promisiunile, pe care aceștia din urmă nu le-au făcut cu intenția reală de a le respecta. Herbert Passin, un antropolog american care a lucrat în mijlocul unui grup de indieni
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să pară real". El vorbește despre om ca avînd "o înclinație invincibilă spre a se lăsa înșelat" și despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de a minți, spune el, este "fundamentală" (Nietzsche 1979:81, 89, 96, 97). Bok (1978:7, 29) nu aprobă părerile lui Nietzsche. Ea îl consideră pe el și pe Machiavelli avocați
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și la o conștientizare a posibilității ca fiecare dintre noi să fie păcălit. Ar trebui să ne amintim avertismentul și promisiunea lui Hobbes (1839:36): Vorbirea are ceva care o aseamănă cu pînza de păianjen... prin cuvinte sînt adormite și înșelate chiar și cele mai ascuțite simțuri; însă mințile inteligente văd cu ușurință ce se află dincolo de cuvinte. Noi cercetări ar trebui să ne ajute să înțelegem mai bine fenomenul minciunii și ar putea conduce la recomandări mai clare cu privire la comportamentul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dreptate care cu destulă întîrziere s-ar putea face și omului care trăiește pentru "acum și aici". 17 În scenariul formulat de Propp, momentul "încălcării" este plasat în poziția a treia, prefigurînd celelalte relații instituite între înșelătorul viclean și eroul înșelat. Scenariul biblic, urmărit în desfășurarea lui, acreditează plasarea actului de încălcare în poziția a șaptea, ca o rezultantă a momentelor anterioare. 18 Această procedură este utilizată atunci cînd se intenționează evidențierea unui plagiat, a unui furt ideatic, a unei minciuni
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le reprimi, ci, efectiv, să nu-ți mai apară în interiorul tău, indiferent de ce vine asupra ta din exterior. Respectiv, când descoperi că urăști pe cineva (nu contează cauza sau motivul). Când dorești "sânge", adică răzbunare, atunci când ai fost frustrat, nedreptățit, înșelat, invidie, gelozie etc. de cele mai multe ori, aparent, pe nedrept. Cum te detașezi de toate aceste otrăvuri și gunoaie interioare umane? Cum scoți acest infern din sufletul tău? Cum te lupți și ce șansă ai să te eliberezi de aceste sinucideri
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între personaje. "Diplomația" cu care venerabilul Trahanache rezolvă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doar chiriașul, ci și amantul soției sale. Întors în cameră fără să bănuiască nici un pericol, Mihnea reușește să iasă totuși învingător din capcanele întinse de soțul gelos, vânător de confirmări ale imprudentei dezvăluiri făcute de Polixeni. Confruntarea verbală între bărbatul înșelat și craidonul descoperit are o dublă referențialitate: una directă, la adresa cazului dezbătut în presa de scandal și una de natură aluzivă, la relația dintre Polixeni și Băiatu. Persistența qui-pro-quo-ului (rezultat din suprapunerea între motivele care au dus la crima pasională
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]