1,310 matches
-
vezi pe cel cu tunica albă cu două dungi roșii? E arbiter. Iar cel din spatele lui, care duce armele... Vezi cum Salix ezită când trebuie să-și aleagă pumnalul... Skorpius însă... Grăsanul izbucni într-un hohot de râs admirativ. Skorpius înșfăcase rapid un trident, un pumnal și o plasă. Lui Valerius i se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Proculus. Ar vrea să mă oblige să țin arma în mână. Uită-te la mâinile mele. — Sunt puternice... Dar sunt mâini de medic, nu de luptător. — Nu cu mâinile astea era să-l ucizi pe împărat în pulvinar? Ai înșfăcat chiar un pumnal, ca să-l înjunghii, pentru că n-ai putut să-l sugrumi. Asta te-a făcut faimos. Se vorbește despre tine în oraș, vestea despre ce ai făcut după moartea lui Salix a trecut din gură-n gură. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de lemn. Imediat, tridentul îi lovi scutul. Căzu pe spate, între picioarele unui trac care aproape că îl călcă. Când îl văzu pe rețiar venind spre el, sări în picioare și începu să alerge. Simți cum două brațe puternice îl înșfacă și îl împing spre zona lui de luptă. Se rostogoli iar, în hohotele de râs ale instructorilor. O împunsătură în gleznă făcu să i se strângă stomacul de durere. Furios, se ridică, aruncă sabia și scutul, apoi își smulse placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glasul: — Nu-i nevoie să fii prezicător, cum este ajutorul nostru de bucătar, ca să înțelegi că se va întâmpla o catastrofă. Vitellius dă un banchet după altul, ascultă de sfaturile celor mai josnici și mai avari indivizi din orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și căzu. Valerius, care îi evitase lovitura, ajunse în spatele lui și îi smulse coiful cu atâta violență, încât aproape că îi frânse gâtul. Când putu să respire iar, Flamma se simți înșfăcat de păr, aruncat la pământ și târât. Încercă zadarnic să-l apuce pe Valerius de picioare. Ocolind porțiunile de pământ întunecate, Valerius se aruncă în apă, continuând să-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ale Cadutei - le-a rostit ca logodnica unui soldat care pleacă la luptă sau ca o mamă, mergând alături de taxiul care se desprindea de bordură - au fost chiar așa: „Apără-mă, John! Apără-mă!“ Știm ce vrea să spună. Am înșfăcat telefonul și l-am sunat pe Lorne Guyland, în cuhnea indignării. — Ascultă, Lorne, am început eu, după ce o servitoare mi l-a dat pe marele bărbat Tocmai m-am văzut cu Caduta Massi. Ea nu vrea să se dezbrace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus asta? Am alunecat vioi de pe scaun. Faptă care a necesitat o a doua manevră, aceea de a mă ridica de pe jos. — Pentru numele lui Dumnezeu, a băut deja zece cocteiluri. — Uite-l... Pune-i... Dă... Am simțit câteva mâini înșfăcându-mă de braț, un genunchi în spate și cineva care mă trăgea de păr. Timpul zbura și eu am socotit că e deja cazul sa mă pun în mișcare. Cincisprezece minute mai târziu sau poate or fi fost douăzeci, stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cea mai mare parte a armatei lui, pentru cei câțiva servitori, pentru sclavi, eunuci, acrobați și, în final, pentru călăi. Spre sfârșitul filmului el o prinde pe Juanita asupra faptului și o aruncă într-o groapă cu lei care o înșfacă. Mă târam pe culoarul dintre scaune cu Orwell la subsuoară și cu halba în mână, în timp ce o voce isterică lătra viitoarele atracții („... cu Diana Proletaria, Prințesa sărmanilor! O nebunie. Nu-i așa?“) când doi gagii negri s-au ridicat alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am dat drumul din nou. Am trecut repede prin vestibulul de la primul etaj, unde un lacheu adormit se agita tardiv printre obiectele de anticariat și aparatura electronică din camera înaltă și m-am înfipt în ușa dublă a dormitorului. Am înșfăcat ambele mânere rotunde - și am tras... Fielding stătea nemișcat lângă pat, îmbrăcat cu un halat negru. În spatele lui, întins gol pe pat, cu fața întoarsă, trupul de abanos al unui băiat. Eram cât se poate de șocat, ca atunci când descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrebându-mă în ce direcție să o rup la fugă. La colț a oprit un taxi galben și din el a coborât Doris Arthur. S-a întors cu fața spre mine și marele hotel. M-am apropiat de ea, am înșfăcat-o de guler și am tras-o într-o stradă laterală. Nu știu de unde am apucătura asta de a da în femei. Nimic n-am simțit mai firesc în mine. I-am apucat bărbia în mâna dreaptă și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fiasco plin de zguduieli nervoase (indicatorul de benzină era pe roșu), am ajuns la birourile din Soho ale lui Linex & Carburton. Nu știu ce surpriză mă așteaptă. Altfel, cine mai știe ce zeu al banului se va năpusti asupra mea să mă înșface de chică. Am intrat în bârlogul lui Terry Linex și am spus: — Vreau banii de concediere. Dă-mi cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase. Și Terry se ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe viața adevărată. Lucrurile au început să se încingă pe flanc, când pionii și-au început marșul lor triumfal. Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în piesele lui adormite: am urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în piesele lui adormite: am urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două piese amenințate și tura lu grăsană ascunsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Peckenpaw. Nici c-aș visa să-ți stau în cale. Nu s-a clintit. Vultur-în-Zbor a încercat să-l ocolească și să ajungă la măgarul care îl aștepta, dar Peckenpaw a întins o mână lungă și mare, și l-a înșfăcat pe Vultur-în-Zbor de gât. N-avea nici un sens să se lupte, așa că Vultur-în-Zbor s-a lăsat moale. Peckepaw l-a privit mânios. — Nu mă-nțelege greșit, i-a zis el. Nu mi-s plin de prejudecăți. Dar dacă mâine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uimit că n-a exclus-o și Suki. Nimeni nu arată așa de treaz și de conștient de agitația pe care a cauzat-o după un leșin, cu sau fără lipsă de fier. I-am întins geanta Belindei, care a înșfăcat-o brutal, cât pe ce să o rupă. —Bells, ce nepoliticos! exclamă Suki. Belinda ne-a întors spatele într-un mod ostentativ, grăbindu-se să deschidă săculețul și să scotocească prin el. — Poți să mă lași în pace treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
drum către bar. În partea mai îndepărtată a barului îl zăream pe Dominic, înconjurat de blonde lingușitoare, părând clar neimpresionat de asta. Nota de plată m-a făcut să clipesc, iar pe James să arate ca un om bolnav. Am înșfăcat cele două sticle și am încuviințat din cap spre James. Belinda și Charles se sărutau pasional pe o canapea, Suki și Simon dansau în camera alăturată. Era deja timpul să plecăm. —Mulțumesc din suflet. Trebuie să facem asta mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
genul ăsta. —Hawkins, cât este ceasul? i-am spus imperios. S-a uitat în jos la ceas. —Apoape trei. De ce? — Acum mi-am amintit că ar trebui să fiu în altă parte. Îmi pare rău, mă grăbesc. Sărind, mi-am înșfăcat geanta și m-am grăbit înspre ușă, cu Hawkins în spatele meu. Am închis și am încuiat în urma noastră. —Te pot duce undeva? Nu, mulțumesc. Și-așa e destul de rău că vii la mine într-o mașină de poliție, darămite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai voi dormi. Rămân o clipă în ușă, privind triumfător spre capătul sălii, unde metrî Periuță tocmai a înșfăcat platoul cu cele trei rânduri de câte 13 halbe suprapuse. Îi aud „hâcul“ și zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acelea de la buteliile de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment dat a intrat o asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o pe ușă. Agitație, larmă apoi pe culoar. Se întâmplase ceva. Dimineața am aflat că murise o bătrână „de la șase“. Se sufocase și, până să vină cheița, nu a mai rezistat. Bătrânul din rezerva mea era speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi mai trist decît asta? Să ne spună preasfințita domnia voastră. — Aveți dovezi care să vă susțină afirmațiile? Fermín mă Înșfăcă de bărbie și-i oferi chipul meu ca monedă de plată. — Ce altă dovadă Își dorește sfințita voastră față bisericească mai mult decît mutrișoara asta, martoră mută și concludentă a faptului paternal În chestiune? Preotul păru să stea la Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ai pentru restul zilei? — Nimic În mod special. Dar cu cocuța aceea, care-i treaba? Ce cocuță? — Moțochina. Oare ce cocuță? Sora lui Aguilar. Nu știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun doamnele de colo că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
terenurile de construcție. Se cunoaște că ai dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai curînd apa ne-a luat pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale suferă de anemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
păru că aud oasele lui Fermín zgîlțîindu-se de groază dinaintea acestei apariții. Locvacitatea lui se reduse la un geamăt Înăbușit. Între timp, cei doi bătăuși, despre care am presupus că nu erau altceva decît doi agenți din Brigada Criminală, ne Înșfăcaseră de ceafă și de Încheietura mîinii drepte, gata să ne sucească brațul la cea mai mică Încercare de a ne mișca. Cum văd, după fața surprinsă pe care o faci, credeai că ți-am pierdut urma de mult, nu? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]