2,851 matches
-
-te Ioane. Așa cum s-a demonstrat și În Memorialul durerii realizat de Lucia Hossu Longin, În cele 14 lagăre de concen trare din țară erau gropi comune. Se aud nume cunoscute ca Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga etc., etc. Așa cum le Înșiră scriitorul memorialist, numele lor devin parcă versuri de poem. Nu se poate face abstracție de faptul că poeții proletcultiști Nina Cassian, Marcel Breslașu au proslăvit pe Lenin, pe Stalin. În versurile proletcultiste era Înfierat imperialismul american. Sunt menționați Maria Banuș
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
ai vizitat cetatea zbaterilor d[umi]tale de altădată. Mult mi-ar fi plăcut să te văd, aș fi vrut să stăm de vorbă despre multe chestiuni de artă și altele. Și fiindcă trăim în vremea tuturor „problemelor”, iată, îți înșir cele principale: Primo. De câteva luni mă tot pregătesc de un drum la București, pe care încă n-am reușit să-l întreprind. Voiam să te caut, fiindcă, nu știu dacă ai cunoștință, în decembrie îmi apăruse o carte despre
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
le împiedică să dispară cu totul când vechi orânduieli se destramă sub lovituri ale Istoriei: „Un năvod cu fire subțiri lega orașul să nu se risipească. Negustorimea.” Romanul însuși, ca specie, este un bun negustor - adună mărunțișurile vieților omenești, le înșiră pe taraba Istoriei și le pune prețuri potrivite. Fragmentare și reunite prin privirea implicată a autorului care frânge și reînnoadă firul narativ sunt și romanele semnate de Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu și Simona Sora. Unghiul de vedere se schimbă mereu
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
se pomeni exmatriculat în ziua cînd Securitatea i-ar fi depistat stigmatul familial („La exmatriculare nu ni s-a dat nici o hîrtie la mînă, ci s-a lipit pe ușa fiecărei facultăți cîte o coală de hîrtie pe care erau înșirate numele celor exmatriculați și motivele exmatriculării. În dreptul meu scria: «Pentru declarații false cu privire la originea socială a părinților și rudelor sale»”- Despina Slăvescu, p. 92); 6) legea tăcerii deprinse de timpuriu, copilul fiind învățat să nu vorbească în afara casei. Urmarea e
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu scapă acestei fascinații: Aneta Gattini înșiră străzile marginale ale Bucureștiului „ ca și cum ar alege mănuși”, evenimentele, discuțiile importante, plimbările, toate se țin outdoor. Cum tânărul Blumberg e la vârsta idealurilor și a idealităților, una dintre temele reluate în roman este aceea a binomului ratare - succes (un alt
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care le priește, bătând în toate nuanțele cenușiului. Pe-acest fundal, de lume fără vârstă, stearpă în anotimpul culesului, se înșiră o numărătoare care nu lasă nici o șansă: „Din toamnă-n toamnă mă ridic/ Și parcă nu mai știu să vin./ Până la mine este mult,/ Până la moarte mai puțin.” (Păcatul trufiei). De la dogma creștină până la măruntele consolări de zi cu zi
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
cruțare autocritică precum în fața unei judecăți ultime: „Stau în fața ferestrei sparte/ în mînă cu o ceașcă de cafea/ în care altcineva, o femeie/ mult mai înțeleaptă, mult/ mai frumoasă ca mine// și-ar descîlci cu agere degete,/ firele sorții. Ar înșira cu măiestrie/ mărgele colorate brodîndu-și/ singură covorul anilor/ ce vor veni.// Dar, sigur, această/ femeie n-ar sta în pragul nopții/ reptilo-feline privind prin întunericul/ de asfalt topit// cum spaima și melancolia năvălesc// prin fereastra spartă, cotropind/ cărțile pe care
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
măduvă, un Dostoievski, sau un Proust, sau un Faulkner, sau un Kafka, sau un Joyce etc., rabdă eroic întîi măcar un roman de, să zicem, Anthony Trollope!!! (Pauză. Juna Rodică voioasă trece...) Să mă las în voia cuvintelor, să le înșir fără grijă, exact cum doresc dînsele? Poate că eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai limpezi, mai sincere, indiscutabil fragede. Și-apoi s-apar și
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor plite Prăjesc pîrjoale moi. Ci tu îți rîzi De sufletul ce ți-a plătit cu viața Șoldul școlar și sînii descheiați. Și lacrimile mi le-nșiri pe ața subțire-a nu știu cîți dilii bărbați. Și-mi torni rușinea în găleți cu zoaie Și inima-mi arunci la vreo potaie Flămândă-n bot și năclăită-n ploaie...
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
chemării lor. Frumusețea graiului românesc am învățat-o de la părinții mei, în atmosfera de bucurie pe care au simțit-o în momentul alipirii Ardealului la România Mare. Mi-au rămas în minte versurile, pe care le recitam cu glas tare, înșirînd primele strofe din poezia "Luceafărul" de M. Eminescu pătrunse în casa noastră. Istoria ardeleană a luat alt drum intrînd în epoca glorioasă de după primul război. Adolescența mea s-a dezvoltat sub zodia împlinirii visului transilvan. De atunci drumul meu ascuns
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor cu cenaclul condus de marele critic E. Lovinescu. Se înșirau acolo prestigioase mărturisiri ale scriitorilor care frecventau cenaclul aflat în casa marelui critic. Am sorbit cu nesaț fiecare cuvînt tipărit, într-o uimitoare stare de însuflețire. Mi s-a părut că avea loc o minune. Cu o îndrăzneală, care nu
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
în care s-a născut. Mă gîndesc la cărțile pe care le-am scris de-a lungul vremii, că vor dăinui prin existența lor în rafturile unor biblioteci. Cititorii care le vor răsfoi paginile, vor vibra la aflarea gîndurilor mele înșirate pe filele lor. Existența mea nu va rămîne nereceptată în șirul anilor ce se vor scurge, atestînd participarea la cultura neamului din care mă trag. Rîndurile pe care vi le trimit înseamnă o izbîndă. Le-am alcătuit după îndelungi frămîntări
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
de ceară, Și încă erau, mai la fund, un ziar cusut în piele, o scatulcă mică, un chilin uzat, o blană de urs pentru o capră de trăsură, un covor alb, rău, ros de șoareci, o perdea uzată de lînă. Înșirate pe fundul lăzii erau toate instrumentele ce țin de o tipografie și cu litere românești. Din toate numai acestea au rămas, scoase afară, în palidul soare de toamnă. Celelalte s-au dus fumegînd, sub pecețile negre de ceară, înapoi înapoi
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
zilele obosită. Din primăvară și pînă toamna tîrziu, zeci de pescari amatori, cu undițe de toate felurile, dau la pește. Cum stai cu fața către oraș, pe dreapta e șoseaua Vergului, situată mult deasupra nivelului bălții, iar pe stînga se înșiră carcase de uzine părăsite, unde nu mai lucrează nimeni. Dincolo de tabla uzinelor, sunt cîteva șine de cale ferată pe care o dată la cîteva luni se tîrîie un tren plin cu naiba știe ce. În restul timpului, printre șine crește o
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
Timpul asurzitor Emil Brumaru (Poem pentru Nicolae Manolescu) Mă strădui să înaintez cît pot de lucid în timpul asurzitor. Caut să-mi liniștesc nedumeririle, să nu creez chiar eu, înșirînd în neștire litere confuze, noi încîlcișuri, vîrtejuri absorbante în fraze aiuritoare. Sînt tot mai uimit cînd aud pe unul, pe altul, spunîndu-mi că-s poet, că-s scriitor, deci, nu-i așa?, să-mi văd de fantasmagoriile mele, de versurile
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
Cerul negru funingine, Sanțul în apa Stătută și plină De verdele crud Îi ascultau fluieratul Tipăt de pasăre prinsă-ntre gheare. Petre, fiul Savetei, simțea Cum i se risipește în aer Sunetul pașilor și Cuvintele pe care voia să le-nșire Se prefac în pământ argilos Plin de duhoare În urzici Mirosind ascuțit. Doar unele în crini albi Ori în flori de cicoare. Toate erau trupul lui... Nu te duce pe drumul acesta ! În câmp, pământul miroase a tei Acolo vei
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
și scuipă în sân. Iată, lumina se strică, are un iz de stârv străin. Poem Voi nu pricepeți, că eu vă iubesc, numai spunându-vă adevărul. La capătul lui Sub tăcere, se ascunde o altă ăcere; și tot așa, se înșiră un lung, tunel de tăceri. La capătul lui, doar eu, doar vocea mea care șoptește neîncetat: poezie, poezie, poezie... Zidurile Îți trebuiau niște aripi, nenorocitule, să poți zbura între niște ziduri ridicate de către cei ce te înconjoară. Du-te și
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
știi, într-un roman în care viața trece, în fuga trenului, la o fereastră, și soarele bate din partea nepotrivită, de unde vin numele și întîmplările lor. Unde pleacă. Într-atît de priceput îi scoate, fără să dea nici o clipă impresia că-i înșiră doar ca să-i iasă pasiența, Oana Orlea din scenă. O carte, fără patetisme sau, mai rău, dulcegării, despre un soi de amanet nesolvabil, la care gajezi sentimente, destine. Nu Marioana, nici Oana, ci Alexandra, o a treia femeie purtînd, în
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
să gonim ocara și să strigam la cer și la HRISTOȘI: vampirii lumii ne omoară țARĂ! ALMA MATER va rog nu ucideți femeile! dincolo de ele avem Dumnezeu. m-am gândit să dau o raita pe-acolo și să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ar chema U la la la (bis). Vă rog să nu uitați niciodată că este vorba și despre un bis aici. Și candelabrele trăznite ale lui Vittorio Holtier, adunate parcă din cea mai pură întîmplare deasupra unor mese la fel de desperecheate, înșirate pentru a fi așternute pe ele vise, nostalgii, piftii, farfurii, supe, lumini și umbre, cai verzi pe pereți. Aceleași povești, gesturi, ritualuri, jocuri copilărești. Aceleași haine bune, demodate. Pare că nimeni nu mai are pe nimeni. Decît acest spațiu, tandrețea
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
Simona Vasilache Procopseala unui liceu cu nume nu se-adună, peste ani, din cifre înșirate de plaivaz funcționăresc. Din topuri, adică, pe țară, pe județ, pe oraș. Și nu fiindcă n-ar avea importanță - atîrnă, firește, greu în decizii, în glorii, în dușmănii - ci, mai curînd, pentru că, luate-n vrac, statisticile nu prețuiesc, nicidecum, cît
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
Sunteți pierduți, iar timpul și resursele mele argumentative sunt limitate în fața reliefului impenetrabil de imbecilitate adunat în ADN-ul vostru care se răsucește de la naștere pe ritmuri orientale. Nu am puterea să îmi dezgolesc pieptul în fața basculantelor de tembelism muzical înșirate în lanțurile cromozomiale coclite, de bași dezmățați și fără noimă, care străpung lichidul amniotic infestat de prostul-gust al părinților voștri, la fel de abrutizați de triluri abjecte. Nu vouă mă adresez, deoarece pentru voi ar trebui să se inventeze un nou sindrom
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
decît (cîteva) glose pe o fișă de bibliotecă. Asta sînt articolele, portretele, schițele de moravuri: exerciții de destindere, între două lecturi, cum se spune, cu creionul în mînă. Pauze în care amănunte ?bătute? în timp ies din rînd și se înșiră, la loc, în cordoane mai lejere. Cîteodată, ca-ntr-un soi de caligrame critice, se aleg, din texte, forme ?utile?, adică după natură. De pildă, impunătorul profil al unei căpățîni de varză (mai comentați că nu se poate face literatură
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe doimea ei zâmbesc picături de rouă și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
trăind în altă epocă ar fi avut o altă filosofie, cum și invers, aceeași epocă privită cu ochii altui gînditor ar fi culminat într-o altă operă filosofică. Nu există nici o necesitate în felul în care filosofiile omenirii s-au înșirat de-a lungul timpului, cum nu există nici o necesitate în chiar felul în care epocile respective s-au succedat una după alta. Totul seamănă cu o suită de conjuncturi socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]