7,391 matches
-
Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată îl trîntea la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
destin care-i separase atît de timpuriu și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față, tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca, în tot acest timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fost el singurul Lupino de pe lume! Nu te supăra că te întreb... Cum poți fi sigur că nu greșești? Aș putea fi alt orfan nefericit. Ai putea fi tatăl altui pui. De unde știi că sînt eu? Pentru prima dată, lupul înțelept zîmbi. Nu-i spusese "tată". Îl durea. Dar avea, începînd de acum, tot timpul din lume să-și apropie odorul pe care nu îndrăznise să creadă că-l va întîlni vreodată cu adevărat. De unde știu? După miros. Porți întocmai mirosul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fie! Era convins că tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte apoi, dormiră neîntrerupt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
semenilor lor și făceau planuri optimiste pentru viitor. Aveau să o regăsească pe mama; aveau să se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile pozitive le ușurau înaintarea, și uneori lupul înțelept reușea chiar să țină pasul cu Lupino. La fel de agil fusese și el, pînă la atacul lupilor. Acum, însă, trebuia să-și recunoască neputința, și se bucură cînd simți din sinceritatea declarației lui Lupino că băiatul era departe de a-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fără întîrziere, îi prezenta tatălui său, în culori cît mai sugestive, minunăția care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe care li-l făcea natura... Încetul cu încetul, reînvățau să fie o familie. Într-una din zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau la o aruncătură de băț de hotar. Ajunseseră acasă. Lupino fu primul care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai mult decît vroia s-o arate. Sesizîndu-i tulburarea, Lupino continuase: Este timpul să-mi dezvălui adevăratul motiv al întoarcerii tale
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-au folosit cu adevărat, bucuria de a-l regăsi mai matur, mai înțelept și, pentru prima dată de cînd îl cunoștea, sperînd la fericirea deplină. Lupino îi mobilizase. Își descoperise tatăl. Era la un pas de a-și găsi și mama. Dar avea nevoie de ajutorul lor. Lucrurile nu s-ar fi putut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu și-ar respecta-o pînă la capăt. Lupoaica îl privi pe Lupino așa cum numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
facă, împreună. Și-l mai aștepta ceva în noua viață care sta să-nceapă. O făptură minunată, căreia-i dusese dorul neîntrerupt, la care-și lăsase o parte din suflet cînd plecase și pe care-o regăsise mai prietenoasă, mai înțeleaptă, mai frumoasă. Acum ea era Hana, mîndria haitei. Și cine știe? Avea să devină, poate, într-o bună zi, Hana lui, a lui Lupino, a neînfricatului lup legendar... Cuprins Odată, demult. Filă de poveste / 5 CAPITOLUL 1 Lupino și haita
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
franceză, despre care Stendhal 63 păstrase o atât de amabilă amintire; era un foc stins incomplet, pe a cărui cenușă Metternich voia, cu orice preț, să o anuleze definitiv. El a guvernat astfel prin mijloace polițienești. Oameni dintre cei mai înțelepți, distinși prin naștere sau prin merit îndrăznesc să zic "cei mai creștini" ai regatului lombardo-venețian, puteau fi găsiți atunci fie în exil, fie în temnițele din Spielberg. Astfel, el pregătea un viitor cu totul diferit față de acela pe care, de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cancelar în etate de 75 de ani. 25 Cardinalul Jules Mazarin (1602-1661). Prelat italian, pe numele său real Giulio Mazarini, om politic și de stat francez, succesor al lui Richelieu ca principal ministru, în intervalul 1642-1661. Datorită politicii sale externe înțelepte și clarvăzătoare, la moartea sa Franța avea o poziție internațională foarte bine consolidată, de arbitru european, după ce câștigase "Războiul de 30 de ani" (1618-1648), purtat împotriva Spaniei și Imperiului Romano-German. 26 Jean Racine (1639-1699). Celebru dramaturg francez, reprezentant de seamă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
vocilor, protagonista creându-și un antagonist așa cum procedează copiii atunci când sunt singuri și vor să intre într-un dialog. Descrierile sunt laxe, mai mult comentarii la..., iar viziunea este una personificată, bazată pe comparații: Dulapul acela vechi, asemenea unui bătrân înțelept, care oferea sfaturi potrivite, dar care nu erau luate în seamă, o privea cu blândețe. Măsuța elegantă era întruchiparea bunicuței cochete pregătită oricând să iasă la plimbare. Obiecte puține, dar care purtau amprenta iubirii celor care au locuit acolo cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
talere în mod egal, echilibrând-o. Nu mai reușea să-și dea seama dacă aceasta era într-adevăr soluția potrivită. Treptat se obișnui cu întunericul din cameră și începu să deslușească obiectele din jurul ei. Dulapul acela vechi, asemenea unui bătrân înțelept, care oferea sfaturi potrivite dar care nu erau luate în seamă, o privea cu blândețe. Măsuța elegantă era întruchiparea bunicuței cochete pregătită oricând să iasă la plimbare. Obiecte puține, dar care purtau amprenta iubirii celor care au locuit acolo cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu e neapărat croitorul! Lacomul de ce are, de ce-ar vrea să aibă mai mult, uitând că lăcomia strică omenia. În adolescență te îmbeți cu gândul libertății; mai la bătrânețe aducându-ți zâmbitor aminte de inocența acelor ani te îmbeți înțelept cu libertatea gândului („libertate” însă destul de relativă!) Nu răspunde la provocările unora și altora; gândește-te la locul pe care-l ocupi, la meritele tale, la răutatea lor... Viața-i plină de surprize; cântăreș-te-le bine valoarea, dacă merită sau nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș îngâmfare de „fruntaș”! Ne străduim a rosti vorbe înțelepte despre viața noastră de aici și de dincolo... Aceste adevărate flori ale cugetului sunt ca niște izvoare de munte năzuind spre marea cea mare compunând și ele o mică istorie... Să te naști primăvara când dă colțul ierbii, de două
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
întrebi pe cineva ceva, e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu se știe dacă, răbdând de foame, devii mai înțelept decât atunci când ești ghiftuit. Parfumul florilor pare destinat mai curând albinelor decât omului... Nectarul e pentru toate gusturile! Știința vieții nu trebuie considerată o creație a omului, câtă vreme oameni de seamă ne sfătuiesc neîncetat ca să ne întoarcem înapoi la
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
află la loc sigur... De n-ar fi născocit banii, omul ar fi dat el de orice altceva cu care să( se) vândă și să(se) cumpere!. Democrația ar trebui când e bine înțeleasă! să dea puterea în mâinile celor înțelepți. Dar, traducându-se drept „formă de organizare a statului în care puterea este exercitată de popor”, se întâmplă ca ea - „democrația” dă curaj mai ales celor mărginiți la cuget de unde multe... complicații în societatea noastră românească! Tăcerea (fiind... „de aur
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge ușor, dar fără... „întoarcere”! Numai cine nu știe ce este singurătatea refuză să-și ducă zilele și nopțile alături de cineva... Viitorul trebuie așteptat din timp, întâmpinat ca
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
alții nu sunt „înțeleși” nu din vina lor... Poate de asta-i frumoasă umanitatea noastră... Bucuriile și necazurile omului rămân, în unica lui... veșnicie, amintiri! Puține dintre acestea devin legende, restul trec în uitare! Nu uitați zâmbetul bunicilor, ascultați-le înțeleptele lor sfaturi și veți deveni nepoți de mare valoare... Să scrii cărți este o bucurie; să le citești o încântare. Cartea - puntea de legătură dintre scriitor și cititor... Iubirea se cade a fi curată precum apa izvorului născut din pieptul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
secretul. Motivele le va ști când le va uita. Ni se prezintă în scenariul istoriei noastre ca un tânăr entuziasmat de întregul progres și îndrăgostit de sociologie. Trăiește în casa de oaspeți ajutând digestia colegilor de cazare cu disertațiile sale înțelepte de la desert și chiar între feluri. Carrascal trăiește din rentele sale și a ajuns în vârf, țintă tăcută, fără ca nimeni să prevadă la el o muncă de Hercule care are menirea de a îndrepta cu reflecția tot instinctul și a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
își recită acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]