153,612 matches
-
Vizavi de grădină, în biroul lui, președintele își bea ceaiul, cafea nu obișnuia, în care rezistase să nu toarne o picătură de whisky. Trebuia să se lase! Totuși nu îi era ușor, fiind zi de audiențe. Primul pe listă era Înalt Prea Sfințitul Ghedeon, mitropolit vicar, certat cu Dumnezeu și Codul Penal. Acum însă venea în numele Domnului cu o plîngere adevărată - voia înapoi niscai terenuri mănăstirești pe care se înălțase o fabrică de zahăr. Părintele nației trebuia să-l asculte și
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
nu e de găsit. (E încă lumină. La picioarele fortului Moro, de cealaltă parte a canalului de acces în port - se vede bine de la geamurile mele -, un teren imens, nisipos, înconjurat cu două rânduri de sârmă ghimpată. Cele patru platforme înalte, cu acoperișuri de metal și soldați înarmați, cele câteva zeci de cetățeni în robe albastre, umblând brambura în interiorul terenului, cât și barăcile din tablă de aluminiu gofrat lipite de zidul exterior al fortului nu lasă nici o îndoială în privința denumirii și
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
întâlnim cu ceva oficiali? Mâine... Santa Maria e la vreo treizeci de kilometri de capitală. Șoseaua îngustă, peticită, dar în sfârșit mai poți vedea și câte ceva din ceea ce înseamnă pământ cubanez. Pâlcuri de cocotieri, ici-colo, în mândră singurătate, cei mai înalți și mai frumoși copaci ai insulei - palma real, plantații de mango, de portocali și lămâi, bananieri și însemnate terenuri ce par a fi lăsate în paragină. La întrebarea: cam în ce anotimp se află agricultura insulară?, Enrique are răspunsul promt
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
-i murind, reînviind pe cei dragi - strămutarea aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
de-acasă, rămași mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile ți le-ai răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea cealaltă uite: sclipirile galbene
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ca un pepene când s-a spart. ȘAH LA REGINĂ Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. Aici în praful cel roșu, pe tabla de șah a planetei, termite clădind civilizații mai înalte decât mine cu tot neamul meu în cârcă. Căutător de aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul cel negru aici pe locul ce poartă amprenta de hoit, unde vulturii coboară-n erecție spre ceafa gazelei
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Iguazu și o fată mai frumoasă de iubit decît Kiki. Punea suflet în tot ce făcea. O fată extraordinară, ce mai. Ceea ce era adevărat, oricum s-ar fi sucit lucrurile. Kiki. Norocul ei să fie iubită de toată lumea. Mai mult înaltă decît scundă, cu ochi veseli și gura mică. Era roșcată artificial și avea picioare lungi naturale. Ochii, ochii verzi - o bunică era doar din Scoția - jucau în toate părțile. Parcă nimic nu stătea locului în fata asta, vibra prin toți
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
luptător, nu lasă nici un intrus să-i calce teritoriul. Străbate în pas alergător laturile grădinii delimitate de garduri și tufe crescute după placul lor, într-o devălmășie care îmi amintește de câmpurile copilăriei. Câte surprize nu mă așteptau prin ierburile înalte... Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
dedesubtului nu te lăsa cuprins nesfîrșitul are pieptul lacom e urîciune încă nu s-au revărsat zorii apele lui să te cruțe/ de friguri Alergătorule tu/ care porți clopoțeii Tigrului urechile și ciucurii/ pălăria Bastardului mai mult/ pielea tăbăcită/ ciubotele înalte cuiele de aramă deschide sipetul/ ventricul după ventricul nu-ți fie teamă de mînia ce curăță și ia solzii însoțitor al tainei cerșetorul întregului ridică-te/ recunoaște pe cel mare cît Cerul Într-o dimineață atîtea lucruri se rezolvă cu
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
al prietenului de o viață. au petrecut cândva doar ei doi pe un țărm de mare o noapte întreagă n-au vânat lei în schimb au privit stelele până în zori și-au băut până la exasperare vin negru dintr-o cizmă înaltă de sticlă. vai lor deodată treziți de un spot de lumini intermitente și voci izvorând oarecum de sub ei când au dat la o parte nisipul măturându-l cu mâinile - un ecran de televizor ca un patinoar întins pe sub toată plaja
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de stejar, un foudre, în care încap cinci mii de litri, adăpostește un vin tare, un aperitiv, numit, după soiul de struguri, grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți și groși încât doi oameni nu-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul must crește și se întărește. M-am întrebat de ce aceste crame sunt atât de înalte, depășind uneori casele cu etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
struguri, grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți și groși încât doi oameni nu-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul must crește și se întărește. M-am întrebat de ce aceste crame sunt atât de înalte, depășind uneori casele cu etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când am auzit vorbindu-se despre "partea îngerilor". Acea parte care dispare, se evaporă, nu doar din mustul scurs din ciorchini, ci și din sticlele înfundate și îmbătrânite în rafturi
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
oameni beți nici cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Ceea ce rămâne după trecerea îngerilor este - sau poate fi - partea bucuriei și delectării omului. Castitatea Dacă puritanii, habotnicii n-ar fi ridicat castitatea pe un piedestal atât de înalt, am fi, probabil, mai caști. Uitați-vă la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la 14 ani, au "păcătuit" la 15, s-au căsătorit la 17. La 18 ani au avut primul copil. Au lucrat toată viața în aceeași întreprindere
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
mare, Cenușa ne împarte averea, s-o strângem, nepăsătoare la lauda sfinților din tropare. Numărătoarea Numărătoarea s-a terminat Cinci degete de la o mână, cinci degete de la mâna cealaltă, Coastele țin în coșul lor de calciu gălbui făptura nu prea înaltă. Deasupra lor, ca două toarte mai cresc din amfora cărnii, sânii cu vinișoare albastre sub piele, pe care îi mângâi de parcă ai învăța un meșteșug de la împletitorul de nuiele, de la cel ce suflă în bășica de sticlă boltiri și muguri
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci spre morminte. Căscioarele vinete-argintii, pe spinare de melci clădesc o campanilă puțin mai înaltă decât mulțimea smerită, turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
obscurități de exprimare, a unor ostentații bacoviene, a unor forme verbale folosite inadecvat, a unor rare truisme sau si-no-nimii redundante tip "ca un vis ta-citurn din beznă/ în mijlocul căruia mă întunec" (p. 23), Adam Puslojio scrie poezie la cea mai înaltă cotă emoțională și expresivă ("post-stănescia-nă", cum sigur și-o definește). Iată un ilustru exemplu de poezie de echilibru al antitezelor, un fel de glossă-artă poetică dedicată regretatului poet Ioan Flora: "Praful/ capului meu arde/ iată în stradă/ de câte ori eu/ gândesc
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
mai mare. Mesaje pe fața apei am încercat să trec această diferență de ani, de săptămâni, de clipă mare; am tot spălat la orizont pământul și l-am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să văd o altă-nfățișare dar timpul din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca timpul s-a făcut și am căzut atunci în marea neagră până-n adânc și iarăși deasupra și iarăși în adânc
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
cu șosele și plopi ca viețile ordonate și sigure ale femeilor. Semănau cu câte o stradă lăsată ziua cu luminile aprinse, cum stăteau la ferestrele lor reci, rupând caiete albe, neîncepute. Îi vedeam numai seara, când o boală subțire și înaltă se îneca în mine cu un măr: nefericiți, așteptând fiecare, la cină, aceeași iarnă însorită.
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
poate, doar de magicieni. Măcar pentru o asemenea conversație era necesar ca aceștia să se arate. În locul clarvăzătorilor, se iviră trei elicoptere înaintând în triunghi echilateral. Prezența lor generă un nou subiect de meditație. Zburătoarele fură atrase de ciuperca muntelui înalt, care le captă și zgomotele. În urma lor sporiră supozițiile montagnarzilor. Unii credeau că oamenii altor platouri soseau pe calea aerului pentru a-și lua rămas bun de la bătrâni, aflând în ce secol urmau să se afunde. Drumezea bănuia că inspectorii
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
pe chipul grav, sobru, de nepătruns. Cuvintele-i veniră glaciale, cu o abia simțită ironie: - Iată oastea ta, sub regresia timpului! Etnologul simțea că i se pregătise ceva, dar nu bănuia ce anume. La apariția zorilor, putu să deslușească muntele înalt, ceața lui înroșită, ca o ciupercă otrăvitoare: dintr-acolo nu se elibera vreun elicopter, dar nici vreo rază. Totul părea să fi încremenit, cu excepția lui Stănchescu: - A venit momentul să o urmezi. Trebuie! - Pentru care motiv? - Cetatea se află în
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]