920 matches
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme le sunt hrană Și anevoie stau aninat de gânduri. Zăvor oi pune ferestrei spre Eter Și nu-mi mai caut Soarta printre Constelații, Mă depărtez de Haos ca de Lucifer Și-aștept să mă´ntâlnesc cu alte
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de culoarea oului de măcăleandru, fratele ei se chinuia să respire. Se auzi pe ea strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
disponibilitate de a experimenta cu ea. Nimeni nu are o cale separată. Totul are legătură. Viața lui, a ta, a ei, a prietenilor lui... a mea. A altora... Privindu-l cum se uită fix pe fereastră la toate căile astea încâlcite, îi veniră în minte cele trei urme de cauciucuri ale polițiștilor. Cele trei pe care le văzuseră și le măsuraseră. Câți șoferi trecuseră în viteză în noaptea aceea, fără să lase vreo urmă? Se ridică în capul oaselor în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de iarbă bărboasă care revenea la viață, înăuntrul unui balon de tăcere în sălbăticie, își simțea propria neputință. În timp ce ea se făcea tot mai mică, iar marea de iarbă se făcea tot mai întinsă, înțelese proporțiile vieții - milioane de teste încâlcite, mai multe răspunsuri decât întrebări și o natură atât de colcăitor de risipitoare, încât nici un experiment nu avea vreo importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechi, cu porumbei și maimuțe, ființe învățate să nu aibă nici o dorință în afară de a apăsa pe butoane și de a trage toată ziua de manete, contopindu-se cu mașinăria până când leșinau de extenuare. Cei trei bărbați deveniseră una cu muzica încâlcită, cu șoseaua plină de serpentine, cu huruitul motorului. Dar nu dădeau nici un semn că aveau să leșine prea curând. Schimbările de pe ecran produceau schimbări fiziologice, care erau transmise înapoi în lumea de pe ecran. Șoseaua șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
norilor cauzează vântul. Se pregăteau și răsturnări mai spectaculoase, dacă Weber avea să trăiască destul ca să fie martor la ele. Avea să sosească o zi când ultima relație clară de tip cauză-efect avea să fie înlocuită de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înaltă tehnologie disponibilă: motor cu abur, centrală telefonică, computer. Acum, când Weber se apropia de propriul zenit profesional, creierul devenise internetul, o rețea de distribuție, peste două sute de module comunicând dezinvolt cu altele și modificându-se reciproc. Unele dintre subsistemele încâlcite ale lui Weber acceptaseră modelul; altele voiau mai mult. Acum, că teoria modulară căpătase influență asupra majorității ideilor despre creier, Weber se întorsese înapoi la origini. În ceea ce avea să fie cu siguranță ultimul stadiu al dezvoltării sale intelectuale, spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în mașină, spuse Bonnie. El cântări propunerea. —Poate așa mai merge, spuse el. Dar femeia asta trebuie să aștepte aici zece minute după ce plecăm noi. Nu vreau să încerce vreo porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la genunchi, pajiști împestrițate de vaci ce-și acceptau soarta cu resemnare - se desfășurau în toate direcțiile. Când Karin ajunse la Homestar, Mark stătea pe veranda din față, cu capul în poala lui Bonnie, și plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se transformaseră în talazuri aurii și cafenii. Un drum identic de la aeroportul Lincoln spre vest, într-o mașină închiriată interșanjabilă, și totuși totul în jurul lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi, falii și crânguri ascunse care tulburau întinderea perfectă de pământuri cultivate - elemente-surpriză acolo unde Weber văzuse doar o culme a pustietății. Prima dată, nu văzuse nimic. Atunci de ce, pe ultimii treizeci de kilometri până la Kearney, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările de fier murdare, trupul lunecă puțin la vale, greoi, iar pălăria cafenie, veche căzu, descoperind părul cărunt-murdar, rar și Încîlcit al omului. Unul dintre polițiști ridică de jos pălăria și-i spuse unui brancardier: — E-n regulă, John! Am luat-o eu! Apoi porni În urma lui pe scări. Acum era aproape dimineață, cam trei și jumătate, cerul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte unui copac. Uneori cînd lovea un om, Îi smulgea acoperișul creierului, Îi zdrobea zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de pămînt, sîngele se Închega și se Înnegrea, iar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ieșiseră din „junglă“ pe șosea și Înaintau, Într-o procesiune lentă, spre turnul de apă, cel mai În vîrstă avea probabil cincizeci de ani, dar era atît de prăbușit, semăna Într-atît cu un maldăr fără formă de zdrențe soioase, păr Încîlcit și substanță umană, Încît era imposibil să-i stabilești vîrsta. Aducea cu un obiect turtit și făcut una cu pămîntul de o ploaie puternică. Cel mai tînăr era un băiat de la țară, cu pielea fragedă și ochii plini de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a pătruns cîteva zeci de mile În interiorul țării În căutare de comori. A găsit un teren gol, Întins, cu un sol nisipos și calcaros, un peisaj bolovănos și imprecis, bîntuit de singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din cadrul armatei și că Înălțimea lor trecea cu vreo patru centimetri peste media de Înălțime a Întregii țări. De aici nu trebuie să se tragă concluzia, așa cum au Încercat s-o facă o serie de filologi, cu inexactitatea exactă și Încîlcită specifică lor, că Old Catawba de astăzi este un superb anacronism, populat de elisabetani zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită, Încîlcită și totuși organizată a muncii. Caii vînjoși, de culoarea fierului, Înhămați cîte patru sau șase, trudeau În praful gros, albicios, al drumului, Însoțiți de zăngănitul de lanțuri și hamuri și de strigătele aspre ale Însoțitorilor. Aceștia Îi mînau spre rîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul ce-l stătuse În Închisoare, și-o bluză ruptă-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ci el iubește obediența. Nu ar putea să asculte niciodată «din necesitate și fără iubire» [...] Cel care îi poruncește în numele lui Dumnezeu poate să greșească sau să aibă dreptate, poate fi orb sau clarvăzător, intențiile sale pot fi clare sau încâlcite, poate să aibă, sau nu, înrădăcinat în inimă cultul dreptății: dar, din moment ce acesta este investit cu o autoritate legitimă și nu-i poruncește nimic rău, cel credincios știe că, în orice împrejurare, va greși întotdeauna dacă nu ascultă. Va face
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sunt sigur că sunt pe undeva prin pădure." Până atunci nu se gândise la amploarea rădăcinilor capabile să suporte asemenea arbori gigantici. Dar aici, în acest labirint fără sfârșit, reieșea clar că rădăcinile erau pe cât de enorme, pe atât de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
deși mi se par extrem de importante; ele își garantează existența activă mai ales prin refuzul lor de a se lăsa exprimate, refuz care nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost cuminte“, mi-a șoptit. „Zenobia“, am spus, „să nu mai faci asta niciodată, auzi ? Dacă se mai întâmplă o dată, să știi că mor și gata...“. VI Martorii 1. Fiecare poartă cu sine un neadevăr menit să-i deslușească mișcarea încâlcită a lumii sublunare. Acesta se numește adevăr și ține până când apare altul. Destinul său pare a fi ciocnirea, rând pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Chiar dacă nu toți francilienii 2 au posibilitatea să locuiască în Paris, aceasta nu justifică ideea potrivit căreia capitala ar fi rezervată claselor avute. Chestiunea amestecului social se va afla așadar în centrul acestei sociologii a Parisului. Dar capitala este multiformă, încîlcită și complexă pentru lectorul sau vizitatorul neavizat. Reperele spațiale și statisticile sînt indispensabile înțelegerii mizelor sociale, economice și politice ale acestui oraș excepțional. Pot fi oare descoperite structurile acestui mozaic în aparență confuz? Pentru asta, trebuie să retrasăm modul în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sunt sigur că sunt pe undeva prin pădure." Până atunci nu se gândise la amploarea rădăcinilor capabile să suporte asemenea arbori gigantici. Dar aici, în acest labirint fără sfârșit, reieșea clar că rădăcinile erau pe cât de enorme, pe atât de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]