1,788 matches
-
lucrarea mea s-a făcut aproape de la sine, așa cum mi-a dictat-o inima, care nu știe nici de timp nici de spațiu nici de celelalte condiții care înconjoară succesiunea lucrurilor în viață. Despre un copil blond și o veche, încântătoare călătorie De îndată ce am terminat școala primară, părinții mei au hotărât să mă ducă la Iași. Nicăieri aiurea grija ce o purtau pentru cultura și educația mea n-ar fi putut fi mai bine satisfăcută, atunci. Nicăieri aiurea, în țară, vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îl înconjoară, a peisagiului său, a luminei sale; frumusețe caldă, vie, inalterabilă, pe care n-o prezintă nici un alt centru din țară. La Iași, oriunde ne-am găsi și oriunde ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna nouă. Astfel, de pe platoul Copoului, dincolo de Grădină și de Alee, înspre dealurile Miroslavei și Galatei și înspre Repedea, orașul risipit în vale, șesul Bahluiului sprijinit de colinele verzi, siluetele fine ale vechilor citadele și mănăstiri, astăzi închisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta aceasta, de unde, în cerul de seară, deasupra imensului amfiteatru, siluetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pădurile de la Repedea, de pe zidurile închisorei Galata sau de pe balconul sălii gotice de la Cetățuie sau din castelul de la Miroslava sau de la una din viile de la Șorogari sau din cele de la Vlădiceni, orașul lui Lăpușneanu apare sub cele mai diverse și încântătoare aspecte. Astfel dacă s-au găsit unii (printre care mă număr și eu), care n-au ezitat să compare Iașul cu Florența, lucrul nu trebuie să surprindă și cu atât mai puțin să provoace surâsul. Căci în adevăr, privit de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trăi mai vor Merită să-l poarte, spre rușinea lor..." * Strada pe care ne găsim poartă, cum am spus, numele marelui logofăt Golia, piosul ziditor al unei biserici de demult dispărute, pe urmele căreia mai târziu Vasile Lupu a clădit încântătoarea mânăstire de care contimporanul său Paul din Allepo vorbește în mod atât de elogios. Mai târziu, strada aceasta se va numi "Cuza Vodă", întru gloria marelui voevod; altădată se numea "Ulița-pavelei-de-lemn", pe timpul când străzii Anastasie Panu îi spunea Ulița Sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau Ioaniu sau Șoarec, nume cunoscute în partea locului, desigur, dar care nu-mi vor spune niciodată ce-mi spunea inscripția de pe vechea tăbliță din colțul străzii. De altfel, cine dintre noi n-a tresărit de emoție, ori de câte ori, flanând prin încântătoarea capitală a Franței, a dat de vreunul din numele aceste: Rue du Cherche Midi, Rue de Vaugirard, Boulevard Ménilmontant sau Place Pigale, așa de des întâlnite în romanele care făceau deliciile tinereței noastre? În piața aceasta e Primăria orașului. Clădirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași va rămâne însă. Totuși reconstrucția de la 1900 îi va suprima partea superioară, a cărei arhitectură amintește întrucâtva pe cea a încântătorului turn din fața mânăstirii Bărboi. Deși trunchiat (și poate din această cauză), noul turn se va înfățișa ca o lucrare originală, cât se poate de interesantă și de atrăgătoare. Să revenim acum pe urma pașilor noștri și să reintrăm în strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pregătit de "Evenimentul literar" și continuat de "Viața Românească". Poporanizmul nu e străin nici de "semănătorizmul", mișcare literară bucureșteană. Formațiunea și dezvoltarea sa aparțin însă Iașului. * Schițând fragmentele aceste din istoria culturală și socială a Iașului și evo-când odată cu ele încântătoarele locuri ce au servit de cadru și decor vieții locale, aș putea spune, parafrazând pe Rostand: Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
asemenea oraș nefericit. Având tot ce i-ar fi putut asigura o viață prosperă și o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică a așezării sale, în mijlocul colinelor care-l adăpostesc, fertilitatea și bogăția regiunei, încântătoarea frumusețe a locurilor, el n-a cunoscut totuși, în agitata-i existență, decât o strălucire îndoielnică și de scurtă durată. Așezat pe unul din cele mai înalte podișuri, la încrucișarea marilor drumuri care, străbătând Moldova, legau Răsăritul de Apus, Polonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
complectată de cunoscutele desen ale lui Bouquet, vorbește de "aerul fin, inteligent, intelectual, al ieșenilor". Tot așa consulul german Wilhelm Kotzebue (autorul romanului Lascar Viorescu și al unor însemnări personale despre Moldova) care n-are decât cuvinte calde pentru aspectul încântător al Iașului și pentru poziția lui plină de pitoresc. Tot așa contele rus Demidoff, ginerele lui Jerôme Bonaparte, care în însemnările despre călătoria sa în principatele române, ilustrate și ele de mâna de maestru a lui Raffet, are, vorbind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Codrul" lui Eminescu nu e decât codrul copilăriei lui, pădurea de la Ipotești crescută și idealizată în imaginația lui de poet, tot așa dintre orașe, Iașul pare singurul care a vorbit sufletului lui. I-a vorbit, nu numai prin poziția sa încântătoare, dar mai ales prin atmosfera și prestigiul de capitală decăzută, prin ușoara-i melancolie și prin toată distincțiunea sa. Eminescu a venit la Iași, după ce s-a întors din Viena, la un timp când gândirea și sentimentele lui se găseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în condițiile în care s-a dezvoltat, Iașul a exercitat întotdeauna asupra tuturor celor care l-au cunoscut mai înde-aproape, și cu atât mai mult asupra celor care au trăit în sânul său, un farmec deosebit și puternic. Poziția lui încântătoare, trecutul de suferințe și de strălucire, monumentele sale, care și ca număr și ca valoare artistică sunt din cele mai expresive mărturii ale trecutului nostru, apoi unele însușiri sufletești și unele caractere distinctive ale populației sale, în care au intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bine intra și eu în cercul celebrilor "fluerați" de la Paris). Dejunurile noastre nu ne reuneau în același loc și niciodată acasă la noi, între larii și penații noștri. Ci întotdeauna aiurea, în locuri diferite, de preferință împrejurimile orașului, în acele încântătoare grădini pline de umbră și de liniște, de pe dealurile și podgoriile vecine, de unde priveam orașul risipit la picioarele noastre, alb și diafan în arzătorul soare de vară, ca de pe Fiesole, sau din Boboli, voluptoasa, incomparabila Florență. În cadrul acesta vara, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mai întotdeauna ea se afirmă printr-o adevărată dedublare a personalităței, în felul celebrului caz Felida X examinat acum vreo patruzeci de ani de D-rul Azam de la Bordeaux. Poate în adevăr contesta cineva că Maurras, Charles Maurras care a scris încântătoarele pagini din Anthinea sau din Les Amants de Venise, e una și aceeași persoană cu autorul articolelor incendiare din Action française? Vede cineva o legătură spirituală, o corespondență, o relație de orice fel, între acea carte naivă și confuză care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
între ochii mei și rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea ochilor mei atât de încântător și plin de farmec, încât luptele care se desfășurau atunci în sânul său, baricadele și toată sângeroasa mișcare nu mi-au părut decât lucruri trecătoare și neînsemnate. Starea de spirit în care ne găsim, atunci când luăm parte la anumite lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
servesc de închisoare militară; iar frumoasa biserică domnească e simplă parohie comunală. Din depărtare, din oraș cu deosebire, Galata, cu biserica, turnul și zidurile ce le înconjoară, se prezintă ca o adevărată citadelă și produce un efect din cele mai încântătoare. Prin poziția pe care o are în centura orașului, podișul său era predestinat să poarte o mare podoabă a acestuia, un palat, un templu... (Din "Albumul României", Alex. Popescu) Pag. 148. Vedere din Podul-Verde (astăzi str. Carol) cam prin anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Negruzzi la jeune malade și Domnișoarei Anicuța pe care o regret de a o fi văzut numai câteva momente. Te sărut, Pogor". SUMAR Eugen Herovanu comentând "fenomenul Iași"................................................................5 În căutarea trecutului 15 Despre un copil blond și o veche, încântătoare călătorie 26 Anii de școală 32 Internatul 42 Porumbeii lui Petre Carp 50 Imagini de altădată. 58 Aspecte de totdeauna. Călătorie în timp 65 Primăvară 85 Sufletul lui 105 Puțină istorie 107 Lumină din lumină 114 Iașul în formațiunea României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
începutul teatrului nostru și până acuma și-a ținut fără rival și cu cea mai mare demnitate locul de primă vioară în orchestră, Wiest, unul dintre cei dîntîi cultivatori ai muzicii naționale și de la care ni vor rămâne atâtea bucăți încîntătoare de stil original românesc, Wiest a fost, printr-o simplă măsură administrativă, expuls din teatru și aruncat pe strade. Pentru noi și pentru orice om cu bun-simț care cunoaște lumea, mai ales cea din țara noastră, incidentul lui Wiest este
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii blânzi și seini i-au plăcut de cum le-a văzut. A îndrăgit dintr-o clipită și casa de pe Deea și locurile încântătoare, și pădurea ademenitoare spre care da tocmai fereastra camerei pe care și-a ales-o. Pe stăpânii casei a început să-i cunoască și să-i îndrăgească în zilele ce au urmat. De fapt, în timpul zilei, el era mereu plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de un mic revers de neplăceri, este următoarea: TOAMNA Ce dor îmi e de țară! Brumarul iată plin de mânie Cu grele vifori, cu brumă groasă, Jale întinde peste câmpie. La glasul iernei eu fug acasă. Vă las o țărmuri încîntătoare, Mă duc că doară voi fi scăpat "De - aceste friguri ce la răcoare, L-a umbra voastră am căpătat". O lac mărețe, adu - ți aminte Cu ce plăcere pluteam pe tine; Ce fericire! cugete sfinte Undele tale ațâță 'n mine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
roze, altele pale și acoperite de un văl tenebros; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropie de suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului... Trei ani în urmă, George și Maria aveau o încîntătoare copiliță, fructul iubit al unei uniri pe care părintele Mariei a binecuvîntat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, și venitul fucciunei seale da ambilor consoți o fertilitate sufficientă... Sosi ziua nașterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
feliul lor propriu, adesea prea original și frumos, de-a vedea lumea, iar învățător și preot coboară cultura în jos și traduc limba cosmopolită, nesemnificativă și abstractă a științei, care e de domeniul lumii întregi, în formele vii, mlădioase și încîntătoare prin originalitate a poporului. Va să zică o scriere este populară sau prin materie și prin modul espunerii (literatura poetică în sens larg), sau cel puțin prin modul espunerii (novela, știința aplicată). Să vedem cuprinsul primului număr de literatură populară: 1. Din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
capătul satului, pe genunchii unei grupe de munți acoperiți cu brazi seculari, se rădică mănăstirea cu turnurile ei măiestoase. De toate părțile împresurată cu munți sfîșieți de crăpături și văi adânci și înguste; în apropierea unor mici plaiuri de verdeață încîntătoare, cu drept cuvânt a fost aleasă de locașul etern a celui ce n-a avut răgaz să se odihnească toată viața sa cum se cuvine. Mănăstirea se compune dintr-o biserică destul de spațioasă, care într-una din despărțiturele sale cuprinde
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o sun și ea și-a făcut în scurt timp apariția. Purta o rochie în dungi verzi și albe, decoltată. Pe un braț avea o brățară, iar la deget un inel mare cu o piatră de smarald. Avea o figură încântătoare, nebronzată, puțin fardată. Era inconfundabilă, figură boticelliană, ochii violet-cenușiu, mari, foarte frumoși, și migdalați care-i dădeau un aer misterios. Când a intrat, părea foarte surprinsă. Aruncă o privire fugară în cameră, apoi îmi făcu semn să nu mă mișc
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nonșalant, ia osul cu vârful degetelor și mușcă de pe el carnea. Uneori mănâncă cu mâna chiar șunca sau cârnații cu legume de la gustarea de prânz, apucându-le cu o iuțeală uluitoare. Astfel de gesturi necivilizate mi se par nu numai încântătoare, ci și profund senzuale când ele aparțin mamei. Zău că e originală! — De ce crezi tu că sunt atât de bune găluștele de orez? m-a întrebat mama odată. Pentru că sunt făcute cu mâna. Și eu m-am gândit de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]