1,292 matches
-
care reapare la nuntă și dovedește a-i cunoaște trecutul și a-i putea citi gândurile. Îi destăinuie că e în stare și să transmită gânduri la mare distanță, printr-o telepatie „superior organizată”. În cele din urmă, provoacă o încăierare între nuntași, ce ar putea aminti de spectacolul grotesc stârnit de Mefisto în pivnița lui Auerbach. După spargerea nunții îi însoțește pe Emil și pe Viviana în locuința ei, unde își dezvăluie și virtuți de hipnotizator. Cu complicitatea gazdei vrăjitorul
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
În cele din urmă moții, care scoseseră, cu mișcări încete, cuțitele, se liniștesc. În schimb, vestea că vor fi nevoiți să împartă moșia cu niște „venetici” îi scoate din fire pe luncani. Aceștia încep să strige, să agite furcile. O încăierare sângeroasă pare inevitabilă. Din mulțime izbucnește însă o voce mustrătoare, a lui Mitru Moț, care potolește spiritele. Cea de-a treia mișcare a mulțimii devine confruntare sângeroasă. Atacați prin surprindere, noaptea, de un comando legionar, Ardeleanu, comunistul Teodorescu și Gligor
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
manieră parabolică e frecvent utilizată, în secvențe scurte, articulate ca elementele unui puzzle), ci aproximări prudente ale unei confesiuni profunde. Aparentul intimism - uneori cu accente cinic-autoironice - e, de fapt, o modalitate piezișă de contemplare a ontologicului: „spre seară acolo în încăierările din piață/ în prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de / mațe învie și mațele care se umflă
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
România” ajunge la Bolgrad, cerul e acoperit de umbre policrome și fugarii asistă cu groază la descinderea parașutiștilor. Ultimele două sau trei vagoane se răstoarnă în urma ciocnirii cu un accelerat. Spectacolul, cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea intens
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
călătorie, aducând înaintea cititorului nenumărate peripeții, ca și parfumul locurilor și o umanitate diversă, colorată. Portretele sunt bine desenate, pline de umor, la fel ca și întâmplările. Câteodată forțarea comicului răstoarnă perspectiva istorică: astfel războaiele homerice sunt niște „găinării locale, încăierări mărunte”. Educativă și incitantă, scrisă cu suficient talent narativ, Enigmatic, Pământul se adresează tuturor vârstelor și gusturilor. Activitatea de prozator a lui M. este totuși una secundară în raport cu aceea de animator al mișcării SF românești din anii ‘80-’90. În afara
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
care Dumnezeu și de ce tocmai El? Cu alte cuvinte: de ce un singur Dumnezeu și nu mai mulți? Este greu de spus cum anume o revendicare religioasă integrală nu va duce - ca astăzi în Cașmirul populat de musulmani și hinduși - la încăierări tribale (care au preexistat și succedat epoca iluministă)1? Răspunsul la aceste întrebări nu se poate articula decât din interiorul unei teologii politice. În acest punct, este neclar dacă H.-R. Patapievici acceptă sau nu provocarea modernității seculare, care cere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mult mai competent decât ar putea fi cineva care-și exercită meseria într-un spațiu perfect izolat, unde n-a mai avut loc un asasinat de ani de zile, iar infracțiunile constau în depășirea vitezei legale cu mașina și întâmplătoare încăierări între bețivi, el administrează justiția într-un mod care, dacă nu e legal, e cu siguranță etic. Atunci când Degarmo sosește la Puma Lake, folosind, și el, un nume fals, încercând să dea de urma lui Mildred/Muriel, Patton refuză să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
l-a atacat cu prima ocazie, precum și bătaia generală, care a avut rolul de a-i anihila pe cei care nu erau de acord cu „reeducarea” propusă de suceveni. Cum a fost posibil ca simpli deținuți politici să înceapă o încăierare generală, iar administrația să intervină doar în sensul maltratării unei părți? Apare evident faptul că ea era implicată în această acțiune, iar Țurcanu avea să declare în anchetă chiar că directorul Dumitrescu este cel care i-a cerut să pornească
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să se bată între ei!”. Cei doi s-au înțeles să organizeze o bătaie, cu intervenția lui Dumitrescu 2. Totuși, directorul nu menționează nimic despre această convorbire, care pare destul de improbabilă. În numeroase rânduri, Dumitrescu a fost șocat de brutalitatea încăierărilor și amintește că intervențiile sale în camerele de agresiune se desfășurau întotdeauna după un scenariu discutat cu Marina și Țurcanu 3. Metoda pe care avea să o aplice Țurcanu i-a fost dezvăluită unui colaborator de-al său, Maximilian Sobolevschi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
întrucât, în prima bătaie generală de la Pitești, s-a ferit să lovească, lucru sesizat de Țurcanu, care l-a avertizat înainte de a doua rundă de torturi că nu mai are scăpare și va trebui să bată. După ce a participat la încăierarea generală din camera 1-corecție, Țurcanu i-a ordonat să obțină informații de la Alexandru Bogdanovici, adăugând că, după două zile, va sosi și el în cameră pentru a porni bătăile. Pe 24 decembrie, cu o zi înainte de torturarea lui Bogdanovici, a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
asupra activității colegilor etc.). Ascunderea, disimularea sau mușamalizarea acestor agresiuni de către instituție constituie o altă formă de violență instituțională. Să nu pierdem din vedere violența exercitată de beneficiarii serviciilor, care se poate manifesta asupra personalului sau asupra altor beneficiari (lovituri, încăierări, distrugere de bunuri - scris pe pereți, spart geamuri, deteriorarea mobilierului). De asemenea, există și violență instituțională care nu se vede cu ochiul liber: abuzurile pe care copiii mai mari le fac asupra celor mai mici, abuzurilor deținuților „mai puternici” sau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe Lăbuță-Neagră... o floare”. Această enumerare sacadată o scutește pe Marie de interpretarea diverselor elemente ale planșei, ceea ce le golește de întreaga lor putere de evocare. Nici un sentiment nu riscă să apară în fața a ceea ce nu este recunoscut ca o încăierare. Cum poate fi explicată sărăcia exprimării la Marie? Corman (1970) semnalează la acest copil o agresivitate reprimată față de frați, ceea ce explică nerecunoașterea temei planșei în cauză. Dar această apărare împotriva propriei agresivități va ceda în cele din urmă în fața unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1970) semnalează la acest copil o agresivitate reprimată față de frați, ceea ce explică nerecunoașterea temei planșei în cauză. Dar această apărare împotriva propriei agresivități va ceda în cele din urmă în fața unei imagini plăcute totuși („Zâna”), în care Marie vede o încăierare între Lăbuță-Neagră și un Albișor, exprimându-și astfel agresivitatea față de frați prea multă vreme ținută în frâu. Mult mai surprinzătoare este, în cadrul testului „Satul”, această reacție a lui Charles, un bărbat de 40 de ani, bine adaptat, a cărui mamă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
am văzut pe terasă, au țâșnit încă o dată, un an mai târziu, în casa ce aparținea unui cuplu de medici trimiși de o organizație umanitară: aceasta era identitatea noastră atunci. Vila vecină era pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ochelarilor, rupt, fusese înlocuit cu un capăt de sârmă. Pavel privea ochelarii aceia, chipul acela, fără a zice nimic, uimit de disproporție: vânătaia aceea mare de pe bărbie, o vânătaie banală, aidoma celei pe care o poți căpăta într-o simplă încăierare, o simplă vânătaie lăsată de o luptă care tocmai ucisese atâția oameni. Era ceva ciudat de derizoriu în bobârnacul acela prin care moartea părea că-l respinge pe cel căruia nu-i sunase încă ceasul... Marelst, cu siguranță, îi observă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-se de tunică. Mai izbi o dată. Lanterna căzu, se rostogoli pe jos, se aprinse de la sine, fasciculul ei luminos decupa roțile unui tren care tocmai pornise. În depărtare, soldații patrulei începură să alerge, ofițerul grăbi și el pasul... Din această încăierare fără ieșire îl smulse tânăra femeie. Încremenită lângă zid, păru că se trezește brusc și țâșni ca o săgeată spre trenul care înainta cu o încetineală somnambulică. Pavel apucă ranița și o urmă, ștergându-și de pantaloni mâna pătată de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o clădire mai veche a iezuiților. Era primul an de domnie al unui alt Ludovic. Al XVI-lea. Mititel, dar deosebit de dinamic - neastâmpărat, mai bine spus - școlarul s-a făcut repede remarcat printre colegi, mai ales prin ieșirile lui războinice. încăierarea era soluția aleasă de fiecare dată atunci când se isca fie și o mică neînțelegere. Nu conta dacă „le petit” - micuțul, piticul - ieșea victorios sau învins. El se lupta. Temperamentul coleric nu-i lăsa loc pentru negocieri sau indulgență. Precocitatea copilului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
și flota engleză, comandată de renumitul amiral H. Nelson. Hotărâtoare au fost planul de luptă extrem de ingenios și curajul amiralului englez. Numai că acesta a trebuit să plătească cu propria viață strălucita victorie. La numai o oră după declanșarea crâncenei încăierări navale, printr-o manevră iscusită, vasul francez Redoutable a agățat cu ancora nava engleză Victory, pe care se afla comandantul Nelson. S-a încins o luptă corp la corp între marinarii celor două vase. Se murea la fiecare pas. La
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
pune. Termină în surdină: — ...sau de Drusus... Gladiatorii se încolonează în perechi și pornesc: secutorii cu rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce se va termina într-un ritm înfricoșător în doar câteva ore. Rufus dă să li se alăture, când Vittelius îl apucă de mână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
destinatarului. Duminica, la sfârșitul slujbei, preotul deschidea toate scrisorile sosite peste săptămână și le citea cu glas tare, acolo în biserică, în fața comunității, ca să ne dăm seama cui îi era adresată depeșa. De multe ori se iscau certuri mari și încăierări, mai ales când era vorba de vreo moștenire sau ceva de genul ăsta... Când am mai crescut, am considerat că staturii și caracterului meu li se potrivește mai bine numele de Filip. Și așa am rămas. Numirea unui copil e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să fie despăgubit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Gualfard și mai ales pe unul dintre ei, care îl înfruntă cu duritate pe hun; Khaba interveni să-i despartă, pentru a fi, la rândul său, înconjurat de burgunzii cu inima înveninată, și de aici se iscă o adevărată încăierare. Văzând că prietenii lui Balamber, care până atunci îl ținuseră sub ochi, nu se mai ocupau de el, Audbert începu să se gândească iute la treburile lui. Din momentul în care îl duseseră până lângă trupul lipsit de viață al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militum nu vă va abandona! Vizigoții din Aquitania vor fi și ei cu noi! reuși din nou să strige înainte să-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea încinsă. Părerile erau împărțite; ici și colo chiar se încinseră mici încăierări, iar asta și pentru că nimeni nu părea să-și asume menținerea ordinii. Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un moment de descurajare; încruntat, își întrerupse intervenția și, căutând ajutor, se întoarse din nou să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ajungă să aibă putere și peste viața ei. între timp, servii se puseseră pe treabă pentru a aprinde lumânările. Imediat ce se făcu puțină lumină, unii dintre refugiați se azvârliră cu furie asupra prizonierului și în mijlocul sălii se încinse o încăierare. Soldatul, însă, îl apără cu toate puterile sale. — Nu! striga. Nu-l ucideți! Ne-ar putea fi de folos. Hippolita, care rămăsese la ambrazură, nu le dădea mare atenție, fiind foarte preocupată în acel moment să observe mișcările barbarilor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]