664 matches
-
Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea. Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria de stat. Zarzavaturi, găini, ouă, astea ar trebui să fie în hala Gostat, nu sunt decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbă lat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării, ori mai în grabă, lua funingenă de la gura sobei, zicând: „Cum nu se dioache călcăiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilaș ul !” și‐mi făcea apoi câte‐un benchiu boghet în frunte, ca să nu‐și prăpădească
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casa în stăpânire! Râde: —Te-ai cuibărit bine acolo! —E așa de minunat aici! exclam, încercând să-l fac să înțeleagă din tonul meu că îl doresc. Da? Îți place? —La nebunie! Ca și cum mi-ar fi citit gândurile, își scoate încălțările și se întinde lângă mine. Mi se aprind beculețele doar simțindu-l atât de aproape. Aștept, hotărâtă să-l las pe el să ia inițiativa, dar când întorc privirea spre el, îi întâlnesc ochii, care îi căutau pe ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu sculptate, ci vii, pentru că respirau, zâmbeau, aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite sau lucioase, stropite sau rupte în funcție de locurile dincotro veniseră și împrejurările în care fuseseră surprinse. Trecu pe lângă ele fără să declanșeze nicio reacție atunci când le atingea fără voie și se opri în fața ceasului-pendulă, care ticăia monoton. Fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai sunt, dar vor veni, fu răspunsul unei arătări, de fapt o pelerină cu glugă, chipul nu-l putea desluși, era acoperit de faldurile timpului, o evita, depărtându-se, nu-i vedea încălțările pentru că nu avea, purtătorul strângea poalele mantalei, pentru a nu atinge obiectele din jur și figurinele la puterea 100 ale propriei sale ființe și, dintr-o dată, zidul: Infinitul avea sfârșit? Sau era unul dintre universurile vieții ei căreia îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Greci. Doar n-ai vrea s-o luăm spre est. Estul a venit singur peste noi, așa că-l știm. Mergem pe la ortodocșii noștri sârbi sau pe la cei de la Muntele Athos, pe urmă ne-om descălța. Pentru ocean ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ajungând în domul imens, lumina era ceva mai generoasă și îmi permitea să îmi dau seama că nu eram singuri acolo. Mai erau câțiva oameni, asemeni celui care ne însoțea. Totuși, aceștia, spre deosebire de călăuza noastră, nu aveau rombul argintiu pe încălțările lor, iar hainele le erau mai sărace decât ale lui. Îi salută pe ei cum ne-a salutat și pe noi, dând din cap. Fără a ne opri pentru vreun control sau vreo parolă de siguranță, am mers în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
temperatură. Dacă erau folosite pe o temperatură mai mică de zero grade Celsius, se cristalizau și la cea mai mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale nopții sub soarele zilei. Din această cauză, erau ușor de remarcat și de ocolit, căci nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de V, ea se smulgea din mâinile mele, dansa ca o argentiniană, plină de pasiune, eu o țineam iar în brațe... Apoi, după tango, m-a rugat s-o conduc acasă la ea, nu stau departe, vreau să-mi schimb încălțările!, m-a amețit, privindu-mă cu ochii ei negri, era o brunetă focoasă, unguroaică-tunsă-scurt, cu breton retro, care-i descoperea sprâncenele perfecte, avea un corp durduliu, ca prin 1930, chiar dansa charleston când am văzut-o prima dată, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ar trebui să fac? Pentru inceput să privesti, apoi ... Arătarea În negru reduse intensitatea luminii, Îl mai privi Încă odată, timp În care Ștefan a simțit că ea chicotește discret, și cu mare delicatețe Își ridică marginea jalobei descălțându-și Încălțările tradiționale, niște botfori cu vârf Întors, cu mișcări voit lascive Își descheie jaloba lăsând numai broboada neagră ce-i acoperea capul și fața. Trăgea puțin câte puțin marginile către exterior iar Ștefan se ridică imediat pentru că de sub jalobă Îi apărea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mizerie și promiscuitate de nedescris, actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat, iar nașterile, majoritatea nedorite, fac parte din existența lor. Din când În când funcționari de la Primărie, Însoțiți de câte un reporter TV Își murdăresc Încălțările, se agită și frământă noroiul, și gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la tine. Și totuși, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a așezat în spatele tejghelei. Se vedea limpede că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
voiajul de inaugurare. Cu măsura mea, îmi era imposibil să-mi găsesc niște pantofi frumoși, care să-mi și vină bine. Cu toate că eram în New York, unde oamenii sunt obișnuiți cu ciudații. Dar în sezonul ăla aveam noroc. Era vară, iar încălțările la modă erau papucii cu botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lume a poporului acesta încă infantil, care este poporul român, s-a ivit după 1989. Vă amintiți probabil, cum veneau atunci de peste hotare tot felul de camioane cu „ajutoare”. Fiecare țară a trimis ceea ce credea de cuviință, de la ciocolată până la încălțări găurite în talpă, sau păpuși fără o mână, dar maghiarii au făcut notă aparte. Ne-au trimis seringi. De unică folosință și gata infectate! Să știți, că nu vorbesc aici în necunoștință de cauză. La spitalul din Vaslui, a apărut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
așteptă până ce sângele încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala umedă a pământului de dedesubt. Nu avea nici o importanță, așa se va descurca mai bine și va face mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l lângă ea. Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imaginase că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gușă, sânii și fundul umplu o circumferință apreciabilă când stă în picioare; sub formele astea rubiconde vin niște picioare surprinzător de lungi, terminate cu degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
locul de la margine se dovedește cel mai bun, fiindcă pot privi nestânjenit, pe scaunul de la spate, jocul ei de care n-am crezut-o capabilă: cu minuție de asiatică, își flexa degetele picioarelor în ciorapi fini de mătase, eliberate din încălțările ușoare de primăvară. În traficul relativ degajat de la nouă dimineață pe Splaiul Independenței până la copacul cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl rugasem pe unchiu-meu Tony, el nu venise, pe-atunci nu venea în toate zilele, în fine, Marie bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]