1,349 matches
-
în anexa executivă eu, începutul culorilor, becurile pe case și stîlpi bat puternic, dealul așa de lung, fără urcuș ori coborîș pe zare, scăzător în operația de scădere, în geamuri scările spre etajul vagonului, mai mult în afară decît înăuntru, încalecă ierburi, lanuri și case, urcate de ele în utilitatea scării, urcușul cu noi, dealurile se lasă prin lucrul omenesc de pe ele, ființa trecerii, căci așa este o facere pămînteană, nu Facerea, Doamne! pe aici este verde România profundă, scriem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
istorie a mesajului determinat grafic, nălucire de peisaj-act-peisaj, cînd pacea nopții încă este și lumina lunii este Hristos! Radu Gyr în închisoare poet, cf. mîna de lut din articolul meu, ce vrei să spui, că mă și sperii! prea se încalecă spinările de dealuri în stările ce au, luna soarbe din priviri, glandă pineală reflectorizantă, te șterge batista rîndului de plopi, a rîndurilor vegetative sub a căror brazdă zaci! repezi-te la dreapta, inițiativă personală, ce-a fost între noi lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
semnalele utile sînt cele despre repetarea sistematică, bravo țiganul! ajutor paraliticlui în două bețe să treacă peste linii. Ora 9,20, în personalul de Cluj, beatitudinea lărgimii de cum ieși din gări, aleargă din sat, stația în pantă, văi și dealuri încălecate pînă a nu se lăsa în bazinul Someșurilor, mînz, suge, parc zoologic, oi, în rînd un cîrd de gîște, cireada, cu mașina Aro la întors fînul, la coasă în căruță, inflexiunile patetice, vorbim două studente pe tot vagonul! aeroport militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
goală, colțul de dialog însuflețit, miros de urină, perechea de țigani bătrîni, cojile de semințe le scuipi, dincoace copilul răsturnat să-i dau suc, pulpele groase, beau și eu, dă-i și lui, ia-l în brațe, biberonul în gură, încalecă bancheta, smucește-l, culcă-l în poală cu fața în sus, adoarme, fîn, programarea muncilor agricole, mă răsucesc pe canapea, caut locul mai bun, mai înainte am dat cu capătul broboadei pe jos, i-am măturat semințele scuipate, unde mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
doi miei, cerul modificat economic a ridicat ochii la cer în zi de lucru, luni de Valea Florilor, forma continuității în spațiu biserica pe ridicătură, pridvor crucile, cimitir pe coastă lăsat pe morți, în Domnul! ispita secundei sus, înălțimi se încalecă, scăzămînt prezentul și drumul, mai mult, energia lui de traseu electrificat s-au șters, neînțeleasă primăvară, miei la fel de mulți ca oile în turmă! Boju km 473 tunel, repară linia paralelă, sursa de alimentare lumile paralele, scurgeri spre Someș, luciul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tătarii maghiari din 1940, Treznea, Ip uciși de 157 de ori, în 1945 n-au mai fost femei cu gloanțe prin copil în burtă, erau fundul gropii comune, cu putreziciunea! halta Guruslău locul marcat, victoria lui Mihai Viteazul, casele noi încalecă hotarul, Zalău Nord stație în afara municipiului, costișe cu turme libere de clădiri, poiana, sub tufe dorm țigani, pungi și hîrtii, iarba verde, bivolița, caprele înaintea vacilor, cirezarul se prăpăstuiește pe drum, întoarcerea în sat, cămașa suflecată pe burtă, fîntîna cumpănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
netezimile în jur, numai cartoful în rînduri drepte din însămînțare, marș pe sate, merii unul după altul pe șosea, umbrele se umplu cu mere, DN 2H 24 km pînă la Putna, în decența lucrurilor, văile se încovoie în confirmări, șoseaua încălecată în același sindrom de tip Rădăuți al intimității, să împungi în culcușul depresionar venind cu țara crescută de el! roșcovan în parbrizul Daciei sub cîțiva centimetri, drumeagul noduri de brădui, pantă lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
printre dealuri, 20-25 km est, nu mai înseamnă orașul, grea jertfă prezentul, pradă firea ca să fie, Lucăcești prezentul sînt eu, mai înainte era pentru mine, biserica de sat albă pe jumătate, cea cu depărtarea pe vîrful turlelor, Valea Moldovei cum încalecă liniile 2-3 ținuturi de munți, pereții de decinde, Berchișești steagul pe fațadă și nu se vede decît prădarea vederii, Capu Codrului rimă semantică la Vîrfu Cîmpului, largul de pe luncă închis în 20 km, inserțiile crestelor pe alte zări, Pavele, ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în ea, dumneavoastră sînteți cu rezervarea pînă la Piatra-Neamț? accident chiar la Vameș, căruța încărcată cu coceni, ce să mai vezi! să aibă plăcuță reflectorizantă, stopuri de-alea ochi de pisică și felinar dintr-o parte, se va confisca atelajul! încalecă banda continuă ST, număr de Strășeni, Tișița-Profanare intersecția în rondul monumentului eroilor, nu mașinile, drumurile sînt exprese, pînă la Iași DN 2, DN 28, vehicularea pe sistem este parte statică, în aceste condiții ceața cu efectul eutanasic nepermis cînd exersează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
părul. Taică-s\u i-a dat o motocicletă. Și când spun o motocicletă nu mă gândesc la una din alea pât-pât-pât, pe care te așezi ca pe un scaun, ci la monstrul ăla mare și brutal pe care-l încaleci ca pe un încărcător și care face un zgomot ca AAAARRGRR. Țin minte când te apucase pe tine sentimentalismul că dorești un fiu, și ți-am spus că o să fie iadul pe pământ. Acum cred că o fiică e și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiecare nu are competență decât pentru binele său propriu, fără intervenția autorității nici o societate militarizată în care fiecare se vede încredințându-i-se o sarcină precisă pentru un scop colectiv -, ci o societate în care competențele, ca să spunem așa, se încalecă. Aceasta implică, pe de o parte, ca bunăstarea fiecărui individ să fie suficient de importantă pentru ca o instanță exterioară să-l asiste legitim, dacă nu poate ajunge la ea singur; pe de altă parte, ca fiecare individ să poată acționa
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
argint, pe azurul stemei capitalei Moldovei, pentru a pleca mai departe, cu Hogaș În spinare, În Munții Neamțului... Pisicuța, căci o alta ajunsese de râsul lumii purtând un luptător cu mori de vânt, pe Don Quijote; mai degrabă acela ar fi Încălecat „calul bălan“ al lui Creangă, pentru a se „delecta“ cu „sfântul Neculai“... Dar, calul și-a spălat obrazul, purtându-l În luptă pe sfântul Gheorghe. Cu așa palmares, nu e de mirare că a urcat pe soclu laolaltă cu atâtea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sulița, apoi În arc, o prelungire sau un artefact al aceleiași rațiuni. Și am atins și cei 600 m/s cu care zboară glonțul, dar cu energia acumulată chimic În pulbere. Rămânea să ne zorim pe noi Înșine. Și am Încălecat un cal, grăbindu-ne astfel cu 70 km/oră. À propos: tot atâta atinge și cerbul; iepure, cerb și cal: vânat și „unealtă“ de vânătoare... Și, dacă n’am găsit un „vehicul“ mai rapid, ne-am trimis „mesageri“ În toate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rămăseseră nu avea cum să pună toate la locul lor, chiar să fi vrut. Cât despre dereticat și digestie, nici vorbă. De-atunci, n-a mai vorbit niciodată cu Pațulea. Dar nici Pațulea n-a mai fost același. Iar eu încălecai pe-o șa și vă spusei povestea așa și-așa! Iubirea În dimineața în care s-au prezentat la post, la redactorul-șef al revistei lunare Viața satului, cei doi stagiari, Mirela Șapcă și Marcel Guguleanu, nu se cunoșteau. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ața în ac împingînd urechea acului pe firul de ață ținut nemișcat, în loc să împingă firul în urechea acului, și că, pentru a coase, împingeau țesătura în ac în loc, cum facem noi, să înfigă acul în țesătură. În vechea Japonie se încăleca prin dreapta, iar calul era băgat în grajd cu spatele înainte. Vizitatorul străin observă întotdeauna cu surprindere că tîmplarul japonez taie cu ferăstrăul trăgînd unealta spre sine, nu împingînd-o, cum facem noi, și că la fel folosește și cuțitoaia, numită
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de apartamentul nostru. Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe se înșirau tufe de liliac. În celălalt capăt, holul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe oră pentru cei calificați, de la 0,50 În sus pentru ceilalți. Vitele Împinse rapid cu un baston electric, se Înșiruie pe un culoar strâmt, Încât nu se mai pot mișca. Acest culoar are În stânga un perete mobil. Un muncitor Încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele În frunte, amețindu-le, imediat peretele din stânga cade odată cu vitele, care nu mai mișcă. Imediat sunt Înhățate de un picior de un cinghel ce rulează ca un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
își găsise o poziție cel puțin bizară. Fundul căruței fiind ocupat de lungimea sicriului, și încercând să-și găsească o poziție cât mai comodă, dascălul, om trecut și blazat, într-o pornire de frondă tardivă, dar pe deplin îndreptățită, a încălecat pur și simplu obiectul în partea dinspre picioare unde este mai îngust, cu un rânjet de satisfacție senilă, greu mascată. Conștient de faptul că până la urmă și el va fi îmbrăcat într-un "costum" solid și rigid ca acesta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adresă, nesigur de el. În lumina palidă a nopții, moșneagul parcă zâmbea, parcă își râdea în barbă. Venea dinspre el un sunet straniu, ca un nechezat de mânz. De la podul de lemn, din care nu mai rămăsese aproape nimic, am încălecat amândoi pe spinarea umedă de ploaie și transpirație a calului și am pornit pe râu în jos spre podul de piatră. Credeam cu tărie că apele învolburate, sau moșneagul, n-au avut timp să-l doboare. Se lumina de ziuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să nu știe să citească și să nu poată scrie, acest lucru mulțumită metodului , era atunci cu putință. Ca mijloace de educație morală se foloseau ,, calul bălan ’’, ,, Sfanțul Nicolai’’ și colacii . Cand școlarii se purtau rău , părintele îi punea să încalece pe un fel de bancă , poreclita ,, calul bălan ’’, și-i corectă cu ,, Sfanțul Nicolai ’’ , un bici de curele făcut de moș Fotea , cojocarul satului ; colacii de la biserica slujeau drept premii șierau un îndemn la silința. Creangă este încă din copilărie
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
-ntreb cu ce ochi l-ar privi pe președintele său, Obama... Un consistent capitol este consacrat avatarurilor potenței masculine, evocându-se și pilda oferită de "efectul Coolidge": președintele Coolidge, împreună cu soția, vizita o fermă de păsări. Remarcând un cocoș ce încălecase victorios găina, doamna s-a interesat: "Face asta mai mult de odată pe zi?" "Sigur, de zeci de ori" i-a răspuns fermierul. Afectat de ironia bănuită în întrebarea soției, președintele a cerut un plus de informații: "cu aceeași găină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ospăta și cu substantivul ospăț (toate trei de la lat. hospes = „străin”). Ospitalitatea este percepută de români ca o mare calitate națio- nală. În schimb, toleranța propriu- zisă este văzută ca o slăbiciune gravă, care le-ar permite „străinilor” să-i Încalece pe români, ca o bunătate prostească, deci ca un grav defect național. În mai toate sondajele de opinie realizate În anii ’90, românii se percep pe ei Înșiși ca fiind foarte ospitalieri. Este un autostereotip pozitiv puter- nic Înrădăcinat. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
florentinul Bruno Valetti, care se pregătea să-și ia zborul spre depărtatul său continent. Și deși din toamna aceea multă vreme am primit cu regularitate felicitări de Anul Nou din San Francisco, eu tot mai cred că Bruno Valetti a încălecat pe coada unei comete zburînd spre norul de unde coborîse într-o dimineață de septembrie, în fața planului turistic al Florenței, pentru ca să mă plimbe prin Cetatea și Istoria străbunilor săi. MOISE Trebuia să ajung la San Pietro în Vincoli; lăsasem "Moise" pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de nu mai știu cîte mii de oameni, dar asta nu mai contează. În clipa de față... nu mai este pic de loc! Totul pare neîncăpător și acea mare de oameni pare să cuprindă o lume. Încerc să mă strecor. Încalec trupurile înghesuite pe dalele de piatră ale pardoselii, mă preling printre cele rămase în picioare, spectacolul este halucinant și încerc să mă regăsesc. Ce caut eu aici cu bietul, absurdul meu costumaș de gală? Puteam veni îmbrăcată oricum, și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un concurs de animale: cai și cîini. Au defilat nu numai cai și cîini de vînătoare ci și cai de călărie sau de povară, precum și cîini de pază sau salvatori din calamități. După care, preoții au binecuvîntat animalele, vînătorii au încălecat și gornașii au dat semnalul începerii sezonului de vînătoare. În sunetele cornului de vînătoare, caii au pornit ca săgețile, în lătratul general al cîinilor și s-au depărtat spre zonele cu păduri ale ținutului. Noi am rămas în urmă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]