1,681 matches
-
mult mai multă luare-aminte decât până acum. Cu fruntea Înaltă și bărbia puternică, având În ochii cenușii, cinstiți, ca ai lui Kerry, o anumită finețe, Burne era un tânăr care-ți insufla pe loc ideea de masivitate și securitate. Era Încăpățânat, evident, dar Încăpățânarea sa nu era rigidă, iar după ce l-a ascultat vorbind cinci minute, Amory și-a dat seama că nu era nici urmă de diletantism În entuziasmul lui molipsitor. Intensa forță de atracție pe care Amory a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l pe Miyashita din nou Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am mișcat din nou buzele: Miyashita are impresia că Înțelege ce simte un dependent de droguri, Însă cuvintele se Încăpățânau să nu se facă auzite. În momentul acela, nu știu pentru a câta oară, mi-am simțit propriul eu disipându-se. Era o senzație stranie. Ca și cum eu Însumi dispărusem, dar Îmi păstrasem facultățile senzoriale. Probabil că așa ceva simți În lumea de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Poți și tu atâta lucru, nu? Cuvintele acestea se auzeau repetat, la un interval regulat, ca un telefon care se Încăpățânează să sune. Din ele răzbătea Întreaga forță de care dispunea Keiko Kataoka pentru a-și anihila interlocutorii. Știu care e standardul pe care ți l-ai impus singur, imaginea pe care ți-ai creat-o despre tine, părea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-și facă Încă apariția. Am mai băut două Coca-Cola. Soarele era la asfințit și razele oblice pătrundeau pe fereastră, desenând umbre lungi pe pardoseala barului. Am trecut pe bere. Am băut pe Îndelete două Miller Lite, dar Yazaki tot se Încăpățâna să nu apară. M-am dus de câteva ori să-mi examinez fața În oglinda crăpată de la toaletă. Rușinea mi-era zugrăvită pe față. „Acum zi pe bune, ce cauți aici?“ m-am adresat chipului Îngrozitor din oglindă. La care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu să-mi duc un trai onest. Becker luă niște cești și farfurioare și le puse pe tavă lângă cafetieră: — Credeți că s-ar putea să fi apelat la el, domnule? — Nu văd nici un rău în a întreba. Ganz era încăpățânat, genul de client pentru care nu m-ar fi deranjat să lucrez eu însumi. — Cum ziceam, Kommissare, n-am găsit nimic în ziare despre fiica noastră și l-am văzut pe colegul dumneavoastră aici de față doar de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
efecte proprii limbii germane. Această condiționare a conținutului de către conținător e opusul spiritului cabotin, care e tirania clișeului. Cabotinismul în geometrie nu e posibil, se confundă cu stupiditatea. Un geometru euclidian, care într-un sistem de axiome schimbat s-ar încăpățîna să obțină aceleași teoreme (de exemplu: teorema lui Pitagora, în geometria lui Lobacevski) ignorează ABC-ul meșteșugului. Cu toate acestea am văzut adesea romancieri care cer prozei efecte lirice, poeți care vor să rivalizeze în versuri cu oratorii sau cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit și prima zi de școală și am fost bucuroasă sa fiu împreună cu toții colegii mei, dar, când am luat vacanța de iarnă, a apărut din nou mătușa mea care se încăpățâna să-mi devină a doua mamă și să mă ia din nou la ea. Degeaba am plâns și am urlat, că m-au luat până la urmă cu aprobarea mamei mele care se plângea că are mulți copii și va fi
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
niciodată problema că ar trebui de fapt să fac și eu ceva pentru Dumnezeu. ?n octombrie '92, eram pe masa de operație. Aveam o fiere, care-mi făcea probleme de ani de zile, cu calculi biliari, la care eu mă încăpățânam să nu fac operație, atunci când medicii mi-au propus acest lucru. ?n acel moment mă aflam în faza în care era prea târzie venirea mea la medic. Medicul aproape că a refuzat să mai opereze văzând rezultatele analizelor și văzând
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
place foarte mult, de cum am văzut-o.. nu-ți pot explica.. dar, mulțumesc!(m-ai pupat pe obraz) Întorcandu-te nu mai erai la fel, ci rumena în obraji, măi nu știu cum.. Toată masă mă frământasem ce o fi și chiar mă încăpățânasem să fac și eu vreo glumă..doar zâmbeai condescendent.. ce-i drept că nu-mi iese la comandă.. Doar când am ieșit ai zâmbit lumii apoi tot cu acea stare doreai să conduci tu. Te-am întrebat dacă e vreo
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
tată. Vasile, în urma unei ploi torențiale ce l-a surprins pe munte, răcește și se pricopsește cu o congestie pulmonară de toată frumusețea. Oricât s-au străduit medicii spitalului din Câmpina să-l pună pe picioare, nu au reușit. Era încăpățânat din fire și credea că se va vindeca la începutul răcelii cu o cinzeacă de rachiu fiert și cu piper, care să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă,când a ajuns
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
retrovizoare și l-a strivit între gard și mașină. În parcarea blocului nostru..., la câțiva pași de noi... De-ar fi venit mai devreme de la Brașov, nu s-ar fi întâmplat asta!..., spune cu reproș, încă înciudată că el se încăpățâna să accepte orice sarcini de serviciu și nu se împotrivea când era trimis în orașul de la poalele Tâmpei. Alina începe să tremure. Strânge cu putere din ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se sufocă. Se ridică cu greu și
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
lipsită de modestie, atrăgându-te printr-o mare diversitate de emoții afective punctate cu autenticitate, căutând formele cele mai simple pentru exprimarea fenomenelor, sărilor sale emoționale în complicitate cu liniștea singurătății sau poate a răbdării sale fără liniște. Uneori este încăpățânat ca un copil, alteori , încrezător. Personal, surprinsă de aceste stări constat că niciodată nu și-a făcut loc cu coatele să iasă în față, dar nici nu a permis să fie dat la o parte. Rămase / în umbră / cufundat în
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
găsea pieptenii și foarfecile, dar îi trecea destul de repede când vedea mutrița nevinovată a fetiței. -Unde-s foarfecile mele? -Nu ciu! Cled c-o căjut în șfântână. Și fetița fugea repede înspre fântână și striga după foarfeci și piepteni, care se încăpățânau să nu răspundă. Mama o păruia, Mociu râdea, iar tata (dacă se întâmpla să fie acasă) se bucura că fata lui e ... okos lany. Era greu pentru fetiță să înțeleagă ce poate face sau nu, în condițiile în care mama
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
Toate Articolele Autorului Motto: „Adună lacrimi în pocal de aur Spală-ți fruntea ... fruntea plină de laur.” Era noapte. Razele lunii pătrundeau prin fereastră, lăsând în umbră colțurile încăperii. Adrian își țintuise privirea într-un punct din tavan. Somnul se încăpățâna să vină din cauza gândurilor ce-i alergau prin ceața trecutului. Mintea să se zbenguia în voie, plutind peste ocean. România era țara părinților, patria din care plecase în urmă cu 30. Amintirile lui au ajuns până în seara în care a
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
Încrederea și pacea încolțiră îndrăznețe în sufletul ei și creșteau vertiginos, cu fiecare mângâiere ce risipea norii de pe fruntea perlată de o sudoare rece. Când fu capabilă să gândească iar, se simți rușinată și vinovată de slăbiciunea ei, dar se încăpățână să reducă la tăcere vocea conștiinței, care o asaltase cu atâta violență și o împinsese la gestul acela oribil și reprobabil. Liviu plănuia pentru ea o lungă și susținută psihoterapie, pe care intenționa să o facă, chiar el. Era șocat
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
ca binefăcător, fără să se arate la vedere celui în cauză. A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325 și plin de zelul credinței sale, din dragoste pentru Hristos, l-a combătut pe Arie ereticul iar acesta încăpățânându-se în rătăcirea lui, a făcut chiar mai mult decât trebuia pălmuindu-l. Ulterior a fost iertat și de Dumnezeu și de oameni arătându-li-se semnele doveditoare. A făcut numeroase vindecări, a izgonit demonii, a demolat templul Artemizei la
SFÂNTUL IERARH NICOLAE de ION UNTARU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363047_a_364376]
-
Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invit�� tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... Citește mai mult “Inima” celor mai multe dintre ele a încetat să mai bată, fără ca aceasta să le fi răpit nimic din farmecul de odinioară. Căci ele nu sunt doar simple ceasuri
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate va invita tainic la o călătorie în timp.În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... ÎI. BISERICĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ SAU PIATRĂ DE POTICNIRE PENTRU CEI ORTODOCȘI DOAR CU NUMELE, de Ruxandra Croitoru, publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Nu este la ora
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
de când erai copil. Chiar eu l-am trimis pe unul din curierii mei să te aducă până aici, ca să vezi că bătrânii satului nu mint. Și în fiecare generație este un om care nu crede în mine, dar eu mă încăpățânez să-i arăt că se înșeală în privința mea. Din generația ta, tu Mitre, ai fost cel mai neîncrezător. De aceea am hotărât ca tu să fii unul dintre cei care m-ai întâlnit și unul dintre cei care vei spune
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
le primisem deja prin intermediul Theodorei și apoi prin viu grâi de la monsieur G. însuși. Dar iată că Theodora adusese discuția despre Echim. De unde să fi avut eu habar că Alexandra Milea scrisese despre Echim? Poate că atunci m-aș fi încăpățânat totuși să-i deslușesc scrisul. Musafira mea ședea sprijinită de tăblia patului, sub o icoană imensă a Maicii Domnului, fixată de pat, nu de perete. Icoana era lucrata preponderent în albastru și argintiu. Fecioara avea un chip adolescentin, nu-și
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
care a încercat să împace imposibilul în lumea perfidă a mass-media: și capra, și varza, și soacra, și televiziunea, și bărbatul... Vi se pare ușor? Mie nu. Oamenii de televiziune nu prea au viață personală normală, dar Marina s-a încăpățânat să rămână o mamă-prieten, o mamă afectuoasă pentru copiii săi. Este una din insomniile Marinei, când, ”legându-i instinctiv fularul la gât puștiului meu adolescent, am fost admonestată cu replica: „Hai, mama, încetează, nu mai sunt copil!” Aproape automat, ca
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
și de proporții, cu efecte dezastruoase pentru națiune, va avea o continuitate geo-istorică, pe pământul dăruit de strămoșii noștri, pelasgo-geto-dacii. Alții, cred că etnicul român va dispărea in următorii 100 de ani, tocmai din considerentele mai sus amintite, dară eu, încăpățânat de cind mă știu, nu am numai speranța dar am și convingerea, că blajinul popor român are în el sămânța nemuririi, tocmai pentru că este urmaș în linie directă al celor care au colonizat dintr-u începuturi această planetă. Poporul român
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
și neadevăr. Mi-am zis că nu e timp să aștept, ca ploaia să spele sau să adune, ce alții nu au putut. - Dar ce să fac? Și acum, deși convingerea o am, dar fără glas, credință și curaj, mă încăpățânez, agonic și latent, spre tot ce simt, ce văd, ce aud, ce cred, fără să pot să strig, “mai stai!” ziua de azi. Acest poem scris în vers alb, este o relatare a simțirilor mele, văzuta prin ochii unui om
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
dezbrăcat de frunze și mă rugam de toamnă să mai rămână. Acum îl văd aproape gol, doar pe alocuri pictat cu câte o frunză ce se clatină asemeni unui dinte ce se pregătește să părăsească trupul bătrânului ce s-a încăpățânat să trăiască prea mult. În fiecare an mă îndrăgostesc de toamnă. Îi aștept frumusețea câteva luni și când o simt în toată ființa mea mă cuprinde teama. Mi-e teamă că va pleca cel mai frumos vis și în urmă
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
vesel dentistul. Un israelian se duce la Roma și intră la o casă de toleranță... - La Roma nici nu sunt case din astea, opină gazda. M-am interesat. Au fost odată, înainte de Musolini, dar le-au desființat. - Nu contează, se încăpățâna Kleinergrois. E un banc. - Cum nu contează!? Rămase pe poziție Boris Israelovici. Dacă le-au desființat înseamnă că nu există. Nu-mi veni mie cu gogoși... Kleinergrois bătu în retragere, pretexta că se grăbește și ieși, convins că a greșit
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]