3,982 matches
-
nu o urmarea! Inima își accelerase bătăile, îi ardeau obrajii. Glasul lui profund, ușor amuzat și ironic, o neliniștea. - My lord, nu este nevoie! Mă descurc. - Uneori, nu poți face totul singură. - Sire, vă rog și așa atmosfera este destul de încărcată, copiii sunt sensibili. Beth ... - Nu amesteca lucrurile, domnișoară! Părul tău rebel nu are legătură cu copiii mei. Gata, am reușit! - Mulțumesc! se grăbi să se îndepărteze. - Trebuie să discutăm despre ce s-a întâmplat, astăzi, cu Beth! - Nu e momentul
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
și ei în trend cu ceilalți colegi sau prieteni de joacă. Mai ales pentru cel mare care era la final de gimnaziu și trecea în treapta superioara de studiu - liceul, această plecare intempestivă a tatălui a lăsat un gol imens, încărcat imediat de teamă, de nesiguranță și de derută. Desigur, că în timp lipsa părintelui din cadrul familiei a generat un fel de derapaj al celor mici, direct proporțional cu vârsta fiecăruia. Comportamentul lor scăpat de sub controlul parental nu a pus în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când primea musafiri de la oraș, Victor, care se mândrea cu livada lui de lămâi, aștepta să sosească toți invitații și apoi îi poftea în partea cu pomii cei mai încărcați de roade. Aici, îi rugă cică să-l ajute, să dea fiecare o mână de ajutor benevol la culesul fructelor. Le împărțea câte un săculeț de plastic și îi părăsea pentru un timp, spunând că trebuie s-o ajute pe
SCHIŢE UMORISTICE (38) – O GUSTARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382650_a_383979]
-
simțea obosit, femeia pe care o avusese de dimineață, nu-l văzuse ca pe un Adonis, îl văzuse ca pe un refugiu al unui om încărcat de deznădejde. Pentru ea, el fusese un fel de duhovnic al sufletului ei prea încărcat de ură împotriva bărbatului violent pe care îl avea acasă. Nu căutase iubirea lui,ci siguranța că în brațele lui va fi ocrotită, voia să știe, că nu trebuie, să se mai teamă. Pe măsură ce o descoperea, ceva se întâmpla în
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
spirituale... Ne facem viața cu propriile gânduri...Pe patul alb, de spital, femeia slabă că o cadra bizantina mișcă din aripile ochilor căzute pe obrajii stacojii.Se derula pe ecranul visului poate întreaga ei viata.Langa pat trona o vaza încărcată de dalii albe, ușa se deschidea aproape fără zgomot și în salon intrau că două fantome albe , lungi și subțiri, diafane, două femei: Ana și Georgiana, se mișcau parcă plutind într-un vals delicat după o muzică numai de ele
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
veni la cină prea devreme. Am de lucru. Medicul rezident, care se ocupă și de hârtii, lipsește o săptămână. Nemulțumită Delia îi aruncă soțului o privire acuzatoare. Desigur, nu era cazul să comenteze, probabil așa era. Delia avusese o zi încărcată, două procese dificile. Sosind la birou se așeză la masă, își masă capul care o împovăra cu o durere surdă. Își spuse că îi vine tot mai greu să facă față multiplelor procese. Avea o tânără stagiară, dar era prea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
sufere. Din raiul paradiziac în lumea pe care trebuia să o populeze! Așadar Adam și Eva ies pe poarta raiului, de acum bine păzită de Sfântul Petru și merg sprijiniți unul în altul. Si merg prin ținutul arid lipsit de încărcații pomi fructiferi pe care tocmai i-au părăsit. Și merg sub ucigătoarele raze ale radiosului soare de li sa făcut sete. Acum știau măcar ce să caute. Un izvor cu apă limpede și răcoroasă precum cel avut în rai. Dar
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
de comun acord să meargă și acasă, în sat, pentru a-l cunoaște bunicii și mama , că așa era firesc. Și firește că au mers, înainte ca Maria să înceapă noua stagiune. Avea spectacol după spectacol, se anunța o perioadă încărcată . era mai greu după aceea.Și primise roluri care o solicitau din greu. Au fost așteptați cu mare nerăbdare, nu se mai văzuseră de ceva timp.Bunica pregătise toate mâncărurile preferate ale Mariei. Așa cum era de așteptat , Victor a fost
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
i Hr și au rebotezat-o Constantiana,după sora împăratului Constantin cel Mare.În prezent,este a doua zonă metropolitană,după București. Agitația portului este la fel de mare deși e noapte ,dar fluxul continuu de vapoare mari sau mici ce trebuie încărcate, nu vrea s-aștepte dimineața. - Bine ai revenit profesore ,îl ia-n primire omul cu factura care apare involuntar,la fiecare sfârșit de încărcare. - Semnează aici că ți-am livrat ! Apucă pixul și-și mâzgălește autograful. În alte timpuri,scria
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
doar și bolește.” Feciori-atunci s-au repezit / Și-n casă, iute, au fugit, Până la patul mamei lor. / În mijlocul feciorilor, Bătrâna și-a mai revenit, / Dar de vorbit n-a mai vorbit, Căci limba îi era umflată. / Și de bășici doar încărcată. Dar simțul nu și l-a pierdut / De tot și astfel a putut Să-și miște mâna, cătinel, / S-arate către zidul cel Ce-n răsărit era aflat. / În urmă, ea a arătat, Și către nora ei cea mare. / A
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
fiecărui om, scopul vieții creștine este mântuirea, la care se poate ajunge numai printr-o stare permanentă de rugăciune. Există o disciplină a rugăciunii, în sensul că trebuie să ne rugăm dimineața, seara, la mese, chiar dacă avem un program foarte încărcat. Nimic nu ne oprește să avem un program de rugăciune. Printre toate preocupările noastre putem să ne găsim timp și pentru rugăciune. Apoi să nu uităm de rugăciunea în comun, la Sfânta Liturghie, la care trebuie să participăm. - Înaltpresfințite Părinte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
universitar ajunge chiar la 100 și ceva de milioane. Un profesor din preuniversitar câștigă 9, 15, 16 milioane, în funcție de vechime și gradele didactice, adică 1500 sau 1600 lei. De ce ? Cadrele didactice din preuniversitar au o activitate impresionantă, o programă extrem de încărcată, activități extracurriculare fără număr, ședințe cu părinții, cursuri de pregătire, simpozioane, parteneriate, excursii, serbări, concerte, spectacole, teste predictive, teste finale, teste curente etc. 12. Sindicatele sunt doar niște căpușe, nu fac nimic pentru cadre, doar pentru ei. Își asigură funcții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92931_a_94223]
-
Pe ei, măcar, îi agresează presiunile imperiale și ale slugoilor celor care i-au dominat; asupra culturii noastre, însă, agresiunea vine din partea celor cărora le-am căutat în coarne”... Cam asta e concluzia cu care m-am întors de la o încărcată și plină de duh manifestare culturală mizileană, unde cei ce semnăm în mai multe publicații bucureștene, ne-am întălnit - și-am înflorit idei, și-am petrecut, și-am râs, și-am plâns împreună - cu confrații noștri care publică în frumoasă
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
dedice celei mai mari pasiuni - agricultura. Mihael ne spune că agricultura este pasiune, nu doar o muncă istovitoare, unde roadele și recolta bună depind uneori și de viciile naturii. Pe vremuri când lucra la un magazin alimentar, după un orar încărcat urca pe tractor și ore de-a rândul își cultiva pământul moștenit din străbuni, fără să simte vreun semn de ostenire, de parcă această îndeletnicire îl relaxa. Tocmai din acest motiv ne mărturisește că agricultura este o mare pasiune a lui
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
am prezentat o parte logică și teoretică a sistemului de învățământ. Experiența foarte bine cunoscută, însă constă în formularea unui conținut de cunoștințe de înalt nivel, care trebuiesc însușite de elevii ciclului respectiv de studii. Cerințele ridicate și conținutul prea încărcat obligă elevii să recurgă la meditații sau ore particulare. Profesorii materiilor importante, adică cele din programele de admitere la meseriile bănoase întrețin „meditațiile” chiar în grupe de mai mulți elevi. Motivele pecuniare sunt mascate prin activism și interes pentru renumele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93492_a_94784]
-
dispoziție.” Frumos portret din pastele metaforei! În 1950, artista și-a unit viața cu alesul inimii sale, colonelul de aviație Ion Răduțu, iar în 1953 a dat viață unicului lor copil, Adrian, azi inginer. A fost anul acesta, 1950 unul încărcat neîmpovărător, însă, cu multe începuturi de drum, cruciale pentru viitorul Aureliei Fătu-Răduțu: admiterea la Conservator, căsătoria, apoi angajarea la Ansamblul „Barbu Lăutaru”, pe atunci al Institutului de Folclor, unde a activat sub bagheta iluștrilor dirijori Ion Luca-Bănățeanul și Nicu Stănescu
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
în ultimul an, ar trebui să înceapă pregătirea pentru admitere la Conservator. De aceea s-a hotărât să-și viziteze fiica, să afle ce face draga ei nepoată, Carmen. Părinții lui Carmen, amândoi prinși de serviciile lor cu program foarte încărcat, nu aveau prea mult timp pentru ea. O știau destul de conștiincioasă și se gândeau că fiind în ultimul an are discernământul necesar. Până acum a mers destul de bine, nu le-a creat probleme, doar nu e o puștoaică. Desigur se
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
Nănașul nu i-ar fi mâncat! Vai ce necaz! De bună seamă, / Nimic nu știe biata mamă! Ce-a zice când are să vină?” / Iedul simți cum că leșină De-atâta plâns și tânguit. / În urmă, capra a venit De la pădure, încărcată / Cu de-ale gurii. Asudată, Grăbea spre casă, obosită / Și oarecum neliniștită. Din depărtare a zărit / Capete-n geam și s-a gândit, Văzând că ele îi zâmbesc: / „Uite ce mult ei mă iubesc! Râd când mă văd! Le pare
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
vor distruge încet-încet: fiecare va lua câte ceva din tine. Tu - niciodată ceva de la ele; nici măcar de la Cititorul de gânduri, iscoadă pe care intenționezi să o introduci în acțiunea romanului pentru a sonda mai profund și mai rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cam slabi, iar unii de-a dreptul slabi de tot. Bunul nostru călugăr salută cu sfială, apoi se așeză cu Iovănuț într-un capăt al mesei lungi, căutând să nu facă zgomot. Nasul său încercat simți numaidecât că atmosfera era încărcată: ceva nu era în regulă. Nu vorbea nimeni, stăteau majoritatea cu ochii în farfuriile goale, mișcând agale furculițele. Până și femeile, care de obicei în asemenea împrejurări nu tac, stăteau acum țepene și se uitau cu ură spre ușă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi-am pus jacheta. —îmi pare rău că v-am făcut să vă pierdeți timpul cu mine. Părea că urma să mai zică ceva, dar eram sătulă de camera aia mică, de discuția care nu ducea nicăieri și de atmosfera încărcată. întorcându-mă pe călcâie am ieșit pe ușă în cea mai demnă manieră de care eram capabilă, având în vedere faptul că dormisem doar câteva ore și încă mă simțeam un pic pe altă planetă, în urma comportamentului destrăbălat de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un verde șters. Pe coridor era liniște ca într-un mormânt. Sau ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul încărcat părea că nu s-a mai ventilat cu săptămânile. Anii trăiți aiurea prin squat-uri sau plătind chirie în locuințe care se dovediseră a fi mai mizerabile și mai uzate decât squat-urile m-au învățat câte ceva despre cum se poate sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor. - Domnule Euripide! urlă Maro exasperat. Ce se întâmplă? Pe neașteptate am sesizat că în atmosfera deosebit de încărcată a cenaclului lui John Euripide se strecurase încă ceva, o stare cu totul și cu totul nouă, pe care treptat și numai cu mare greutate am identificat-o ca fiind un zgomot de fond total necunoscut, ceva care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pereți de plictiseală. Tot timpul se izbea de nevastă-sa, unde mergea el apărea și ea iar lui i se părea că îl privește cu reproș, parcă întrebându-l de ce mai este acolo în loc să meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar începuseră să se certe din te miri ce. Nu mai suporta, așa că începu din nou să plece de acasă. Ca să nu-l ispitească cârciuma, ieșea din orășel și urca pe munte. Umbla prin pădurile seculare, ajungând tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]