1,492 matches
-
este și ea echivalentă cu afirmația că aceste polinoame formează un șir Appell. Deoarece sunt șir Appell, ele constituie "a fortiori" și un șir Sheffer. Polinoamele Hermite au și o reprezentare în termeni de integrală pe contur: conturul de integrare încercuind originea. Polinoamele Hermite din teoria probabilităților, definite mai sus, sunt ortogonale în raport cu distribuția normală standard de probabilitate, a cărei funcție de densitate este cu valoarea așteptată 0 și varianta 1. Se poate vorbi de polinoame Hermite de varianta α, unde α
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
de stat major, formidabilul Ludendorff, au abordat criza din Prusia Orientală foarte diferit de Prittwitz, care a intrat în panică atunci când rușii au pătruns în Prusia Orientală. Spre deosebire de Prittwitz, Hindenburg și Ludendorff au hotărât să treacă în ofensivă și să încercuiască una dintre armatele inamice. După planurile colonelului , șeful adjunct de operațiuni al lui Prittwitz, ei au ales să trimită opt divizii împotriva lui Samsonov în bătălia de la Tannenberg, soldată cu peste 90.000 de prizonieri și 70.000 de morți
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
apărau o pungă în liniile sovietice, care se extindeau cam 100 km, cu orașul Korsun în centrul regiunii. Mareșalul Gheorghi Jukov și-a dat seama de șansa de a repurta un succes asemănător cu cel de la Stalingrad, (când a fost încercuită și distrusă Armata a 6-a germană) și a recomandat STAVKA să deplaseze Fronturile I și al II-lea Ucrainiene pentru a forma două cercuri blindate: unul interior, care să încercuiască și să distrugă unitățile germane, și unul exterior, care
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
succes asemănător cu cel de la Stalingrad, (când a fost încercuită și distrusă Armata a 6-a germană) și a recomandat STAVKA să deplaseze Fronturile I și al II-lea Ucrainiene pentru a forma două cercuri blindate: unul interior, care să încercuiască și să distrugă unitățile germane, și unul exterior, care să împiedice orice ajutor pentru eliberarea forțelor încercuite. În ciuda faptului că von Manstein a trimis mai multe serii de avertismente, Hitler a refuzat ca unitățile amenințate de încercuire să fie retrase
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
multe serii de avertismente, Hitler a refuzat ca unitățile amenințate de încercuire să fie retrase pe poziții sigure. Pe 18 ianuarie, Frontul I Ucrainean (Nicolai Vatutin) și Frontul al II-lea Ucrainean (Ivan Konev) au atacat marginile pungii și au încercuit cele două corpuri germane aflate aici. Joncțiunea unităților de blindate ale Frontului I Ucrainean s-a petrecut lângă satul Zvenigorodka, desăvârșind încercuirea și prinderea în capcană a germanilor în Punga Korsun-Cerkasi. Lui Stalin i se promisese un al doilea Stalingrad
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
Generalul Hermann Breith a propus unirea celor două Corpuri de blindate pentru asigurarea unei puternice lovituri, care să deschidă un coridor pentru evacuarea "Gruppe Stemmermann". Manstein a adoptat însă ideea lui Hitler și a ordonat executarea unui atac care să încercuiască masivele forțe sovietice. Atacul corpului al 47-lea a ajuns rapid într-un punct mort. Acest corp de blindate avea doar 27 de tancuri și 34 de tunuri de asalt, contribuția lui la atac fiind limitată. Dându-și seama că
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
și 18.000 de prizonieri. Pierderile sovietice nu au fost publicate niciodată. Este posibil ca numărul de soldați morți raportat de sovietci să fie datorat faptului că s-a crezut la început că întreaga Armată a 8-a a fost încercuită, ceea ce ar fi făcut din victoria Armatei Roșii un al doilea Stalingrad. Germanii afirmă că la inceputul luptelor, în încercuire erau aproximativ 60.000 de oameni. Pe 16 februarie mai erau în încercuire cam 50.000 de soldați, dintre care
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
în dimineața zilei de 28 iunie au atacat batalionele de bersaglieri italieni. Fortăreața Mersa Matruh a fost cucerită rapid, iar 6.000 de apărători au fost luați prizonieri. Divizia a 2-a neozeelandeză s-a găsit la un moment dat încercuită la Minqar Qaim de Divizia a 21-a Panzer, dar a reușit ca în noaptea de 27 iunie să spargă frontul și să se alăture restului Corpului XIII aflat la El Alamein. Retragerea Corpului XIII a lăsat însă flancul sudic
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
a format un nou guvern cu miniștii din cadrul Frontului Naținal, în frunte cu Kimon Gheorghiev. O zi mai târziu, Bulgaria a declarat război Germaniei, iar forțele trimise de Axă pentru restabilirea situației au fost rapid înfrânte. În Macedonia, trupele bulgare, încercuite de cele germane și părăsite de comandanți, și-au croit drum prin luptă spre vechile frontiere bulgare. Trei armate bulgare (aproximativ 455.000 de soldați) au intrat în Iugoslavia în septembrie 1944 și s-au deplasat pe ruta Sofia - Niš
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
încep organizarea defensivei în timp ce pe împărat l-au lăsat pe o corabie lângă Wada Misaka. Înainte ca trupele Taira să-și termine organizarea defensivei în Settsu sunt înfrânți de către trupele lui Minamoto Yoshitsune și Minamoto Noriyori. Ei se despart și încercuiesc forțele Taira care au mai rămas la Ichinotani. Forțele Taira sunt învinse, conducătorii sunt uciși sau capturați, și numai câteva sute sunt în stare să se retragă cu corăbiile la Yashima (cu împăratul și însemnele imperiale). Septembrie 1184 - Minamoto Noriyori
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
și 100.000 de evrei (o șesime din populația evreiască) au rămas blocați în asediu la Ierusalim, având in vedere că drumul dintre Tel-Aviv și Ierusalim fiind pe teritoriul controlat de arabi. Confruntari militare la Jaffa și în vecinătatea ei, încercuite de așezări evreiești, au dus în cele din urmă la auto-evacuarea în masă a populației arabe. În primele etape, până la 100.000 de arabi palestinieni au fugit în statele vecine. Până în mai 1948, 150.000 au fugit sau au fost
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
dezgustul celorlalți lideri arabi. Egiptenii au încercat să spargă frontul la Faludja (19 noiembrie-7 decembrie) dar au eșuat. Cu armistițiul pe toate fronturile, israelienii erau acum în poziția de a lansa o ofensivă masivă împotriva egiptenilor (20 decembrie). Israelienii au încercuit Rafah (22 decembrie) și au capturat Asluj (25 decembrie) precum și Auja (27 decembrie). Colonelul Yigal Allon a avansat în sud până în Sinai, după care s-a întors îndărăt la nord la El Arish. Rezistența egipteană a respins orice mișcare de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
structurilor portuare. Artileria grea germană a scufundat, incendiat sau împiedicat deplasarea vedetelor destinate transportării soldaților britanici debarcați. Comandourile au fost obligați să lupte ca să își croiască drum spre interiorul teritoriului. Ei au fost obligați să se predea atunci când au fost încercuiți și și-au terminat muniția. După raid, doar 228 de soldați din cei 622 debarcați s-au mai reîntors în Anglia. 169 dintre ei au fost uciși iar 215 au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
orice negociere cu Confederația din postura de egali; unicul său obiectiv era un acord de încetare a luptelor, așa că întâlnirea nu a avut rezultat. La 1 aprilie 1865, Grant a reușit să înconjoare forțele lui Lee în și aproape a încercuit Petersburgul, iar guvernul confederat a evacuat Richmondul. După câteva zile, când orașul a căzut, Lincoln a vizitat capitala confederată învinsă; în timp ce se plimba prin oraș, sudiștii albi erau indiferenți, dar sclavii eliberați l-au primit ca pe un erou. La
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
doua zi, după care britanicii au evacuat armata din mare parte din New Jersey. La 25 decembrie 1776, George Washington, comandantul Armatei Continentale, a traversat cu armata sa râul Delaware, și a atacat garnizoana hessiană de la Trenton. Garnizoana a fost încercuită și învinsă rapid. Washington a trecut din nou râul și s-a întors la tabăra sa din Pennsylvania. În ziua de 30 decembrie, Washington s-a deplasat la Trenton și și-a cantonat oamenii pe malul sudic al pârâului Assunpink
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
sublineza că Siciul Zaporojean fusese desființat datorită nesupunerii față de autoritatea centrală, iar numele de „cazac zaporojean” nu mai poate fi menționat fără să se aducă un afront casei imperiale. Pe 5 iunie 1775, forțele generalului Teleki, infanterie și artilerie, au încercuit Siciul. Lipsa serviciului pe granița de sud și dispariția oricărui inamic din această regiune avusese un efect profund asupra abilităților de luptători ale cazacilor, care și-au dat seama că soldații ruși au intenții agresive doar după ce forțele lui Teleki
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
pe granița de sud și dispariția oricărui inamic din această regiune avusese un efect profund asupra abilităților de luptători ale cazacilor, care și-au dat seama că soldații ruși au intenții agresive doar după ce forțele lui Teleki reușiseră să-i încercuiască. Pentru a-i păcăli pe cazaci, fusese lansat un zvon conform căruia armata rusă traversa ținuturile căzăcești în drum spre noile granițe. Cazacii au fost luați prin surprindere, ceea ce a dus la prăbușirea moralului lor. Atamanul Petro Kalnișevski a primit
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
a opri înaintarea flotei persane. În vara aceluiași an, o armată formată din 7000 de greci din orasele-state aliate au mărsăluit spre nord pentru a bloca trecătoarea Termopile ținând piept timp de 3 zile armatei masive invadatoare, până când au fost încercuiți. Generalul spartan, Leonidas, a ordonat retragerea contingentului grec spre sud. Rămas cu o forță redusă numeric, formată din 300 de spartani, 700 de thespieni și 400 de thebani, toți au fost răpuși eroic.În septembrie 480 î.e.n., în bătălia navală
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ale Blitzkriegului, au dus la ocuparea aproape fără luptă a regiunii sudete și a Cehoslovaciei, iar mai apoi a Poloniei, Danemarcei și Norvegiei cu eforturi militare minime. Hitler a reușit să provoace rapid prăbușirea Franței, ocolind Linia Maginot prin Luxemburg, încercuind numeroase trupe ale aliaților în nord și în sud. Punga din nord s-a prăbușit, trupele prinse în capcană fiind în mare parte evacuate din Dunquerque. Forțele britanice retrase în patrie au rezistat atacului german în special datorită superiorității navale
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
zonă din care erau forțați să se retragă, pentru a-i împiedica pe germani să folosească alimentele, combustibilii sau clădirile din zonele pe care le cucereau. Germanii au continuat să avanseze în ciuda tuturor acestor piedici, de multe ori distrugând sau încercuind armate sovietice întregi, pe care le-au luat prizoniere. Bătălia de la Kiev a fost de o violență deosebită, diferită de tot ce se întâmplase până atunci în acel război. La mijlocul lui octombrie, Grupul de Armate Sud a reușit să preia
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
fost onorată mai târziu cu ordinul de Oraș Erou. Fără adăposturi, fără o aprovizionare corespunzătoare, fără echipament de iarnă, germanii nu au putut face altceva decât să aștepte în stepa înghețată. Ei au reușit să evite să fie depășiți și încercuiți de contraatacurile sovietice, dar au suferit pierderi grele din cauza luptelor, dar și a vremii potrivnice. În acele timpuri, cucerirea Moscovei fusese considerată cheia victoriei pentru germani. Istoricii încă mai dezbat problema aceasta, dacă pierderea capitalei sovietice ar fi dus la
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
ori. Până pe 27 septembrie 1942, germanii cuceriseră din jumătatea inferioară a dealului. Apăratorii sovietici din Divizia a 284-a de pușcași au rezistat cu îndărătnicie. Apărarea a rezistat până pe 26 ianuarie 1943, când ofensiva sovietică de iarnă a despresurat-o, încercuind sau distrugând forțele germane din Stalingrad. Când lupta de pe a încetat, solul îmbibat cu sânge era răvășit de exploziile diferitelor proiectile - solul conținea între 500 și 1.250 de schije pe metru pătrat. Pământul dealului a rămas negru în timpul iernii
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
Stalingrad, alături de regiment, a creat și a apărat o breșă de 80 km a frontului pentru a salva retragerea Armatei a 4-a Române. În Crimeea, după debarcarea sovietică de la Feodosia (30decembrie 1941), , a participat la salvarea unui regiment german încercuit de către sovietici, prin crearea unei breșe. A fost decorat cu Crucea de Fier de către Wehrmacht (Armata Germană). A fost decorat, în timpul campaniei din URSS, și de către Armata Română cu medaliile Virtutea Militară și Cruciada împotriva bolșevismului. După 23 august 1944
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
importantă guvernare. Dar înțelegerea nu dura multă vreme, căci se producea ruptura inevitabilă, ostilitățile luând forma caracteristică a unui război între principatele autonome ale lui Ioan al V-leaPaleologul și lui Matei Cantacuzino. Având bani venețieni, Ioan al V-lea încercuia, în toamna anului 1352, teritoriul fratelui său vitreg în fruntea unei mici armate. El n u întâlnea nici o rezistență și Adrianopolul îi deschidea porțile împăratului legitim, în timp ce Matei se încidea în acropola orașului. Dar Ioan VI Cantacuzino, împreună cu trupe turcești
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
și cavaleria pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geții accepta lupta în câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de triburi. Acum scriitorul antic Diodorus Siculus ne relatează în lucrarea să "Bibliotecă istorică" că geții conduși de Dromihete reușesc
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]