3,105 matches
-
-i făceau gesturile grațioase ca dansul unui elefant de circ, în fața domnișoarei care privea totul detașată, ca și cum ar fi căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea, chiar în timp ce ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum ar fi fost un câmp de luptă. Duhnea a copii de țărani. Mai rămăsese și niștecenușă pe jos de la drapelul ars. Câteva scaune întoarse dădeau locului un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu, prima dată când am șters geamurile, am spart sticla și m-am tăiat pe lung la brațul stâng, de la încheietura palmei până la cot, m-a dus soțul meu la doctor și m-a cusut ăla, seara aveam spectacol și am rotit o fundă albastră peste rană, am jucat așa, bandajată cochet, l-am invitat pe doctor la spectacol, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
TUDOR EMMA, 40 ani, arhitectă, părul roșcat, fața extrem de albă, ochi albaștri. Probează hainele pentru a pleca la cursuri, de-a lungul piesei își va schimba ținuta, este elegantă, pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În flashbackuri, nu are fundă. Ar trebui să se vadă că e femeie de afaceri, bogată. SOȚUL ANITA, fiica celor doi, 16 ani TÂNĂRUL ARHITECT Living minimalist mobilat, o scară interioară ce se sprijină, din construcție, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu te plictisești... nu?, e OK, stai să vezi... (Muzica va atenționa, pe ultimele replici, percuție, luminile o omit, între timp, Emma se va schimba repede în fustița bleumarin, bluza albă, e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trăită de el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită, de serviciu, mini neapărat, cam femeie de afaceri, își schimbă și expresia, e orgolios-avântată. Nu are la încheietură funda albastră.) Vedeam uneori, asta după ce aproape a dispărut din viața mea, îl vedeam, îți spun, îi vedeam ochii privindu-mă de sus, de deasupra mea, așa cum făcea atunci, în scenele noastre de amor, când făcea dragoste cu mine, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
culme și-am plecat repede, nervoasă... În starea aia, acasă, m-am tăiat într-un ciob de la un pahar care mi s-a spart în mână. Pac!!!, și gata. (Emma face gestul cu paharul.) La mâna stângă, mai sus de încheietură, pe antebraț. Stânga, de la inimă. M-am tăiat rău, era noaptea târziu și m-am dus cu un taxi la Spitalul de Urgență. Un tânăr doctor singur la Urgențe, în cabinet, un rezident, acolo, că mi-e și frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la Rectorat la Arhitectură, mi-am acoperit rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea ea, că ne putea minți pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot pleca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bătrână, cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită are... (Muzică, lumini, se îmbracă din nou pentru curs, a găsit hainele potrivite, funda albastră e acolo, pe încheietura mâinii...) Acuma plec la cursuri, ce păcat că nu poți să mă vezi, știi ce bine arăăăt!!... Hai că închid... mai vorbim, te mai sun eu, poate ne vedem într-o zi... (Emma se pregătește să iasă.) Da, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a acestor străini le distruge efectul. Ptiu, drace! Fiul strânge din dinți și tace, n‑are nici un rost să‑i ia apărarea mamei fiindcă tati o s‑o atace atunci și mai tare. Până la urmă o să se potolească. Albindu‑se, încheieturile degetelor lui Rainer se încleștează pe volan, de parcă oasele ar vrea să iasă afară prin piele. Singura soluție e să se gândească la Sophie pe care azi n‑o poate vedea din cauza lui tati și a chefului său de plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact asta mi se întâmplă mie. Rainer se agață de balustradă, care e pusă acolo ca să nu‑l lase să cadă, el nefiind un bun înotător. Încheieturile degetelor îi sunt iarăși albe, așa cum bine a spus mai înainte. Astfel, trăiești în două stări de agregare, în două stadii diferite, care alternează permanent și ambele reprezintă fericirea. Apa e în stare de agregare lichidă, iar Rainer în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încet‑încet își pierde cumpătul. Se uită la Sophie și imediat prospețimea tinereții și constituția sănătoasă înving, iar pula i se scoală așa cum se cuvine. Tinerețea și sănătatea au învins bătrânețea și boala. Sophie aproape că‑și smulge din carne încheietura unui deget. Când Hans spune a cincea oară că totul se întâmplă din iubire, Sophie spune că puțin îi pasă de motivele lui, important e s‑o facă și își cuprinde gâtul cu palmele ca să și‑l răcorească. Hans muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu, iar fără acest partener ești singur. O pisică tigrată se furișează la deal ca să pândească o gaură de șoarece. Anna cântărește scurt ideea de‑a ucide și pisica, dar n‑o face pentru că e slăbită din cauza vomatului. Își mușcă încheietura mâinii până aproape că‑i dă sângele. Rainer îi urlă Sophiei în față, ceea ce aceasta găsește de prost gust. Rainer îi spune că nu trebuie să creadă, mă rog frumos, că Hans are mai mult curaj decât el, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o toarnă În pahar. Ca să pregătească un Martini sec, toarnă cu o mână sigură din sticla de gin, apoi din cea de vermut și nu se Înșală nici măcar cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sticla de whisky pe care o ținea În mână. Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O cicatrice verticală. Dacă ar fi fost alungită pe orizontală, ar fi putut să Însemne o tentativă nereușită de sinucidere, dar așa, pe verticală, Îți dădea un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am Început să mă masturbez de parcă cineva mă amenința din spate cu un spărgător de gheață. La Început mi-am frecat-o doar cu mâna goală, dar cum nu reușeam să ejaculez deși continuam să mă frec de mă dureau Încheieturile mâinilor, m-am dus la baie să caut un Baby Oil. Nu am găsit decât flacoane de șampon, balsam, gel de duș. Ca să-mi fac mâinile să alunece mai bine, am scuipat În palme și am Început să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-o frec cu frenezie. Îmi imaginam că stăteam Îngenunchiat la picioarele lui Keiko Kataoka arzând de dorința de a-i linge picioarele, fără a primi permisiunea să fac asta, și izbucneam În lacrimi ca un copil mic. Abia când Încheieturile au Început să mă doară din nou, mi-am simțit vârful penisului arzând ca o bucată de fier Înroșită În foc. Aveam senzația că doar vârful penisului era viu În mine. Apoi corpul mi-a fost străbătut deodată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ele. Și eu, și Yazaki ne-am oprit de mai multe ori, sprijinindu-ne cu mâinile de pereți ca să ne recăpătăm suflul. La etajul al doilea era un culoar lung, la fel ca acela de jos, care scârțâia din toate Încheieturile. Din spatele uneia dintre ușile solide răzbăteau sunetele Înăbușite ale unei tobe În ritmuri de rap. Partea interioară a ușii probabil era capitonată cu câteva straturi de materiale antifonice. Muzica se auzea foarte slab, dar aveam impresia că difuzoarele dinăuntru erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o barbă lungă și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la pijama și mi-a prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul că mă simțeam neobișnuit de deprimat și că mă neliniștea ceva. Era un mic spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Klaus Hering. Aparent, legase o bucată de cablu electric de balustradă, făcuse o buclă pe care și-o trecuse pe după gât și apoi își dăduse pur și simplu drumul jos de pe scară. Dar numai examinarea mâinilor lui Hering, a încheieturilor și a gâtului îmi putea spune dacă asta era ceea ce se întâmplase cu adevărat. Ceva din circumstanțele morții sale, ceva ce încă nu puteam indica, îmi ridica întrebări. Nu mai puțin curios era faptul că alesese să-și schimbe cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era de aceeași mărime cu cel de la cămașa pătată de sânge pe care o examinasem mai devreme. Era. După aceea, am trecut înapoi peste balustradă și am coborât câteva trepte. M-am întins în sus ca să-i inspectez mâinile și încheieturile. Desfăcându-i larg mâna dreaptă am văzut sângele uscat și un mic obiect lucios, care părea să-i stea înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebat-o. — Nu acum, după ce l-am văzut pe el, răspunse ea. — Da, înțeleg ce vreți să spuneți. Chiar că îți taie pofta, nu-i așa? Ai crede că încearcă să câștige Crucea de Fier, la cum se războiește cu încheietura aia. Ea zâmbi și am rămas tăcuți un moment. În cele din urmă, m-a întrebat: — Credeți că va fi război? Mi-am fixat privirea în berea din fața mea ca și cum m-aș fi așteptat ca răspunsul să plutească pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
imperativă, cu răsuflarea întretăiată, iar coapsele ei se deschideau și se închideau precum fălcile unei enorme insecte de pradă. — Hildegard..... Ea mă lovi puternic peste gură: — Ascultă, lua-te-ar naiba! Rănește-mă când îți spun! Am prins-o de încheietură când lovi din nou: — Mi-a fost de ajuns pentru o singură seară. I-am prins și celălalt braț: — Încetează. — Te rog, trebuie să o faci! Am scuturat din cap, dar picioarele ei s-au înfășurat în jurul pieptului meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla suficient de departe în spatele meu ca să nu-mi fac griji. Oricum, mi-am scos Walterul de la brâu, i l-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]