4,538 matches
-
vechile civilizații, evoluția ideilor religioase, mitologia și artele. În același timp, conform dorinței tatălui său, se pregătea să devină medic, deși n-avea nici o chemare pentru această profesiune. Voluntară și perseverentă, s-a opus cât a putut acestui proiect străin înclinațiilor sale, eu am susținut-o din răsputeri, dar amândouă îl iubeam prea mult pe Florin ca să avem sorți de izbândă. Și el nu ceda niciodată. Am avut o bucurie și o speranță când am aflat, cu câteva săptămâni înainte ca
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
de a înțelege, citindu-l, un text într-un dialect pe care nu-l cunosc, Guy Deutscher nu menționează în cartea lui această epopee nescrisă, așadar nu cunosc o atestare a veridicității ei, dar minunata poveste a lui Chatwin confirmă înclinația aborigenilor de a trăi, de a simți, de a exprima geografia cu o acuitate pe care neamurile așezate definitiv pe un teritoriu au pierdut-o sau poate că n-au avut-o niciodată. Și încă o diferențiere: conotațiile genului substantivelor
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
Cristina Alexandrescu Jurnalistul Radu Tudor susține că președintele Traian Băsescu ”dă dovadă de o înclinație ceaușistă absolut evidentă”, adăugând că ”este atât de penibil acest personaj, încât mă mir că Victor Ponta îl mai ia în serios”. Mi se pare că Victor Ponta a lăsat garda jos. Pot să presupun că a avut loc și
Radu Tudor, despre Băsescu: ”E atât de penibil, încât ...” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/57132_a_58457]
-
a declarat Radu Tudor, în ediția de luni a emisiunii ”La ordinea zilei”, de la Antena 3. ” Mi se pare că această cedare din partea premierului nu este aplicarea proverbului <cel mai deștept cedează> și că Traian Băsescu dă dovadă de o înclinație ceaușistă absolut evidentă. Se pricepe și la agricultură, și la economie și la combustibil, și la sănătate. Este atât de penibil acest personaj, încât mă mir că Victor Ponta îl mai ia în serios”, a continuat jurnalistul. Probabil că având
Radu Tudor, despre Băsescu: ”E atât de penibil, încât ...” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/57132_a_58457]
-
Stoica e un poet a cărui misiune se încheie abia atunci când cititorii cărților lui ridică ochii de pe foaie. Nu mai devreme. Democrația nu e doar a limbajului. E și a lecturii. Neobservând, în foarte avizata postfață a Polifoniei nopții, această înclinație spre dialog, Cornel Ungureanu comite o eroare. Poate singura. Criticul timișorean consideră, deci, volumul Piața Tien An Men II mai degrabă o concesie făcută de autor jurnalismului militant decât un act de poezie autentică. Tocmai că nu! Ceea ce în alte
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să spui că în ea se ascunde o trufie a breslei, profesorii vrînd să facă din filosofie ceea ce ea nu poate fi: o tehnică a vieții. Mai mult, ca o disciplină abstractă să devină o călăuză sapiențială, trebuie ca
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
o unealtă de propagandă. De aceea, „meritul“ filosofului nu stă în a-și converti tribulațiile în noțiuni, ci în a fi predispus la contemplație și meditație. E o predilecție umorală pe care o ai sau nu, dar fără o asemenea înclinație pornită dintr-o limfă sensibilă, filosofia devine o manie snoabă fără justificare plauzibilă. În schimb, unei naturi hiperactive atrase de repere pragmatice, apetența filosofului pentru abstracțiuni îi pare o aberație simandicoasă și un semn de degenerare. De cealaltă parte, filosofii
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
ci toate convingerile, oricît de lipsite de importanță ar fi ele, așa încît orice acțiune și percepție pot fi reinterpretate în lumina unor noi convingeri.” (p. 142). Pe scurt, scopul nu stă în inducerea unor fluctuații ce ating doar crusta înclinațiilor noastre, ci într-o metamorfoză temeinică cu efect definitiv. Dintre numeroasele forme de spălare a creierului, Kathleen Taylor se oprește asupra a cinci fenomene: reeducarea prin tortură, misionarismul sectar, reclama modernă, propaganda politică și învățămîntul actual. Dar, dincolo de cazurile propriu-zise
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
Distincția mi-a fost sugerată de lectura Întîlnirii cu un necunoscut, o carte în care elementarul uman atinge pragul lapidaridății subtile. Căci, dintre toate volumele confesive pe care le-a scris Gabriel Liiceanu, acesta e cel mai aforistic. E vădită înclinația autorului spre formulele restrînse și concentrate, ascultînd de regula că tot ce e esențial e Gabriel Liiceanu, Întîlnire cu un necunoscut, București, Editura Humanitas, 2010, 372 p. succint și că, dintre mai multe variante de expresie, cea mai convingătoare e
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
pentru că nu voia să plece în armată. Dar la 21 de ani i s-a întâmplat ceva ce i-a decis cursul vieții. Vara, la țară, citea un volumaș de Boris Pasternak. Versurile, spre care nu vădise până atunci vreo înclinație, l-au zguduit în asemenea măsură, încât săptămâni la rând nu s-a mai putut gândi la nimic altceva, după care a început să le scrie singur. Avea să țină minte toată viața caroseria ruginită a autobuzului înfipt oblic în
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
înainte. Nu știm nimic despre Ted, acest om din Atlantis, orașul legendar scufundat, metaforă arcadică a paradisului copilăriei, una din ferestrele nenumărate pe care Ted le poate deschide. Ce a trăit, cum a trăit sunt lucruri care apar traduse prin înclinația sa către lectură, pentru că Ted este un mare cititor și cine știe cărțile așa cum le știe el a deschis deja mai multe ferestre în viața lui. În definitiv, umbra de care are nevoie, discreția cu care se înconjoară fac din
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
femei, dar și peisaje frumoase din mai multe zone ale țării”, ne-a spus Sanda Șărămăt. Când și-a dat seama că trebuie să facă o carieră din pictat Își amintește cu drag că încă din copilărie a avut o înclinație spre pictură. “De mică am avut această pasiune. În clasa a treia deja îmi doream să devin profesoară de desen pentru că nu știam ce înseamnă să fii pictor. Pe atunci, eu făceam desene tuturor colegelor - cele cerute de profesoară la
Interviu emoționant cu pictorița Sanda Șărămăt. "Mi-am urmat visul" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62010_a_63335]
-
repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o natură delicată fără înclinație spre stridențele focoase. Cultural însă, Ciprian Măceșaru trăiește cu un ton peste pragul mediu de viață, îmbrățișînd optica exclusivismului cultural, fiind încredințat că împlinirea omului nu e posibilă în afara umanismului. Călătoriile întreprinse în țară sau în Europa, de la Bistrița, București
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
mai mult ori mai puțin indiferent la meșteșugul formal. E neglijat astfel aspectul estetic, „pur", al creației în cauză, prezent totuși în virtuozitățile lui Coșbuc, în cursivitatea melodioasă a lui Șt.O.Iosif (ambii în contact cu literatura germană), în înclinația către decorativ a lui Emil Isac și nu în ultimul rînd în rafinamentele poeziei zise de „notație" a steliștilor în frunte cu Aurel Rău. Un artifex pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
și limonadă; bărbați cu cravată, roșii la față, în barurile „private", și nelipsitele momente intense dintre bunicul meu și vreo chelneriță, recunoașterea subtilă a unor plăceri potențiale, care mă făcea să mă întreb când o să-mi vină și mie rândul. Înclinația mea pentru straturile de jos ale societății poate fi considerată un moft, dar, de cele mai multe ori când intram în vreun pub, o făceam în speranța de a regăsi personajele copilăriei mele, clasa muncitoare albă autentică a Londrei. Când eram cu
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
făcute de Berlusconi sunt o "adevărată problemă". "Toți suntem îngrijorați de starea sa de sănătate", le-a spus Cantoni diplomaților americani de la Roma. Berlusconi a leșinat în public de trei ori în ultimii ani, "iar, din cauza frecventelor nopți pierdute și înclinației spre petreceri, nu se odihnește suficient", preciza Cantoni. Potrivit notei diplomatice, când actualul ambasador american la Roma, David Thorne, a vorbit prima dată cu Berlusconi, acesta ar fi ațipit scurt timp, informează Mediafax Un alt apropiat al lui Berlusconi, jurnalistul
Berlusconi, grav bolnav din cauza nopților pierdute la petreceri () [Corola-journal/Journalistic/61638_a_62963]
-
și proiecțiile peste timp care structurează episoadele, mai cu seamă pe acelea intens afective. Ce se presimte doar într-un loc se elucidează mai apoi, în alt loc, printr-o altă voce, printr-o altă lungă depoziție, căci, cu toată înclinația lor spre izolare, și Adrian, și Dan Parfenie, și Lidia, ca să-i numesc numai pe câțiva dintre cei implicați, sunt legați prin fire nevăzute de o prietenie care dă de fapt substanță romanului. In ciuda titlului, Apropierea e de fapt
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
ar opri negreșit asupra vocației de pictor și ar neglija-o senin pe cea scriitoricească. Sau, dacă nu ar neglija-o, ar socoti-o secundară și oarecum întîmplătoare, ca o prelungire neproblematică a ființei sale. In realitate, coabitarea celor două înclinații ar trebui să-l îngrijoreze, căci, admițînd că într-un om nu pot încăpea, la fel de pline, două chemări atît de diferite, atunci, în cazul lui, predilecția pentru cuvinte se dovedește un rival periculos al simțului plastic. Altfel spus, avem de-
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
artelor. Filozofic, nu-i gustă pe nemți, Kant părîndu-i-se prea greoi iar Hegel un creator de „talmeș-balmeș", în schimb îi prețuiește pe francezi, preferința îndreptîndu-se spre literați: Hugo, Maupassant și, pe alocuri, Pascal. E, în genere, un nostalgic cultural cu înclinații paseiste, pentru care literatura contemporană e nulă, doar creațiile trecutului avînd valoare. Și, chiar dacă îi citește pe Weininger ori Lichtenberg sau, dintre ai lui, pe Soloviov și Cernîșevski, o face doar pentru a-și întări impresia că nu se înrudește
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
al vitezei de deplasare. Pentru Henry Miller trecutul e un cimitir cu relicve, pentru Carl Schmitt, o necropolă cu vestigii. La fel pentru Mihai Sorin Rădulescu. În optica autorului, genealogia înseamnă „reînnodarea cu tradiția” (p. 83). Numai că astăzi avem înclinația de a gîndi tradiția în două feluri: drept clironomie sau drept predanie. Deosebirea stă în tipul de spirit pe care cade accentul: pe conștiința celui care își asumă trecutul, sau pe forța spirituală a predecesorilor care ți-l transmit. În
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
și luna masculină”. Nemulțumit de valoarea interpretativă a concertelor berlineze, făcea naveta până la Leipzig, pentru a asculta faimoasa orchestră Gewandhaus. Trăgea la Paul Zarifopol, ginerele lui Constantin Dobrogeanu-Gherea; Zarifopol era un virtuoz al pianului, cunoștea toate genurile muzicale și avea înclinații componistice. Corespondența pe care Caragiale a purtat-o cu Zarifopol cuprinde numeroase referiri la muzică. Preferințele muzicale ale lui Caragiale se îndreptau spre Bach, Händel, Haydn, Gluck, dar mai ales către Mozart și Beethoven; agrea și „janrul leger” reprezentat de
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
de educație. În ciuda rezultatelor lamentabile, studiul indică totuși și două landuri cîștigătoare în „concursul mediocrităț ii”: Sachsen și Niedersachsen. Oare ce s-ar întîmpla dacă criteriile aceluiași studiu s-ar aplica liceelor și facultăților din România? Furtul din biblioteci În ciuda înclinației de a considera cartea un obiect fără mare valoare pecuniară, în bibliotecile din Germania se constată o creștere stranie a furturilor de cărți. Cauza nu stă în dorința irepresibilă a cleptomanilor, ci mai curînd în pasiunea reală a unor împătimiți
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
de temut al părerii mele despre umorul quasi permanent al lui Cioran este chipul lui devastat. Reproșurile adresate de el - și de alții - filozofiei ca sistem îl justifică pe scriitor, însă a pretinde să extragi o idee generală dintr-o înclinație proprie este pueril. Cioran și-a iubit și limba, și locul copilă riei. Norocul lui a fost că le-a abandonat. „Felul meu de a vedea lucrurile nu s-a schimbat totuși fundamental; ceea ce neîndoielnic s-a schimbat este tonul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
filosofică: a vrut să prezinte cîteva cazuri de cupluri educative, arătîndu-le istoria și punîndu-le în lumină trăsăturile, fără însă a tranșa litigiul dintre cele două principii educative. Dar chiar împrejurarea că a ales să vorbească despre maeștri și discipoli arată înclinația lui Steiner de a vedea în modelul educației călăuzite o formă superioară de învățare. Ce ar fi fost Sfîntul Pavel fără Iisus? Sau Platon fără Socrate? Sau Maupassant fără Flaubert? Sau Nietzsche fără Wagner? E totuna cu a spune că
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
opera lui Creangă e de o netezime seacă și deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să facă teorii e lamentabil, de unde și observația lui Ibrăileanu: cînd iese din „țărăniile“ sale, Creangă își pierde vraja. În totul, Creangă este un exemplu uimitor
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]