6,663 matches
-
Ioan Stoica. Ca și Ioan Stoica, dar la alt nivel, dl Vîntu a ajuns la o anvergură care îl va fi făcut să se simtă, poate pe bună dreptate, cel mai puternic om din România. Dar de aproape doi ani încoace, dl Vîntu se remarcă doar prin abilitatea cu care s-a despărțit la timp de afaceri care s-au terminat prost. Spre deosebire de Stoica, enigmaticul SOV și-a pus mai multe corzi la arc, iar imperiul clădit de el avea o
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
dintre autori. Să nu uităm că, în 1892, cînd își încheie Hodoș cartea, el nu publicase nici un volum. Deși deosebește trei epoci în istoria literaturii noastre - slavă, de pe la 1500 la 1700, grecească, de la 1700 la 1830, și națională, de la 1830 încoace - autorul nu urmează numaidecît această împărțire. El consacră un capitol Literaturii poporane, pe care o divide, în felul lui Gaster, în nescrisă (lirica, epica și celelalte) și scrisă (așa numitele cărți poporane, cum ar fi Alexandria și restul, dar și
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
ce privințe? Îmi mai scriu, pe e-mail, amicii. Mai citesc și vreo două-trei ziare pe Internet. Impresia e dezolantă, atît politic și social, cît și cultural. Se-ntîmplă puține lucruri bune, este un vacarm care nu se mai stinge din '89 încoace. În lumea literară, ca să mă-ntorc la ea, am urmărit (prin bunăvoința prietenului Bogdan Lefter, care mi-a adus un teanc de reviste) o poveste de la Iași, o dispută-n jurul revistei Convorbiri literare. N-am înțeles nimic. Ambele tabere
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Toți trei au fost moderni și liberali, obiectivi și cu spirit critic. Criticii naționaliști, sectari, ideologizați nu au lăsat urme importante și influența lor s-a pierdut în bună măsură. O mare șansă ar fi ca și perioada de la revoluție încoace să poată produce un critic esențial. Urmăresc cu atenție traiectoria tinerilor care au umplut coloanele revistelor literare: cine dintre ei va fi? N-avem un Nobel literar pentru că nu-l dorim... Ai scris poezie, proză, critică, lucrări teoretice. În care
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici și faze, are unele defecte de amănunt, dar în ciuda lor rămîne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească pe care am citit-o eu de zece ani încoace. O astfel de carte umilește întregul experimentalism pretențios al anilor '80 ca și oralitatea, de multe ori vulgară, a ultimului deceniu. Să fie primul exemplu, la noi, de carte aparținînd acelei literaturi "post-ironice" de care vorbește Pynchon? Să lăsăm întrebarea
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Șerban Cioculescu, Liviu Călin, oprită la volumul al patrulea. Dar și așa, fără cele două amintite secțiuni, ediția d-lor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav este cu adevărat un monument editorial reprezentativ, demnă de toată lauda, care, de acum încoace, va putea fi utilizată cu folos științific netăgăduit. Editorii merită toată stima și arpecierea nu numai a cititorilor dar și a editorilor de meserie care știu aprecia travaliul onest, prob și mult profesionist. Bucuros că am găsit, aici, un corpus
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
ce pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
un vis, dar și filozofia e un basm, cîteodată. Umberto Eco ne reamintea, într-un articol publicat în 1988, că intrăm în viață cînd jocurile sînt deja făcute și o părăsim fără a ști cum vor sfîrși ceilalți. De la Eschil încoace, un asemenea truism s-a repetat, sub tot felul de forme, de un număr nesfîrșit de ori. Singurul lucru ce diferă, în timp și spații și în funcție de mode și de gusturi, e retorica. Pentru moment, din spectrul larg de virtualități
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
peste un an sau doi, când nebunia afghană se va liniști, nu e exclus ca Putin să ne șuiere la urechi: "Copii, nu uitați că sunteți ai noștri, pentru că așa au hotărât bădia Molotov cu uncheșul Ribbentrop, iar de-atunci încoace noi n-am declarat niciodată altceva!" Asta ar însemna, în opinia mea, patriotism. Restul - avansarea, cu vagonul, a coloneilor securiști la gradul de generali tocmai buni pentru NATO, scârțâieturile patriotarde și declarațiile solemne ca niște clămpănituri cu limba de lemn
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
măsură, a introducerii vizelor, ar fi trebuit să zgîndărească sentimentul demnității naționale. Iertat să fiu, dar, cu ori fără viză, toată pegra societății românești - bandiți, cerșetori, prostituate, pești, hoți de buzunare și ucigași neprinși - a călătorit în Occident din 1990 încoace. S-au speriat bieții vestici de românii care le cădeau pe cap. Pînă n-a început Ministerul de Interne să cearnă mai cu băgare de seamă la cei care vor să iasă din țară, această așa-zisă demnitate a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
șeful Tineretului liberal, cunoscut ca autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleași, semnat M. Vilara, împreună cu care a emigrat în 1946, și recăsătorită cu medicul englez Anthony Edwards. Scrisorile trec (cum pot) granița, lucru dificil mai ales din 1948 încoace. Pillat descrie în cuvinte simple și emoționante, viața cotidiană în România pe cale să devină comunistă, sau mai bine zis Moartea cotidiană, după titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
miez (,,se ține tare gagiul, a trecut pe la mine și mi-a adus o carte pe care a scris-o despre satul lui natal, mi-a adus și un cântec despre meleagurile unde s-a născut, ce mai încolo și-ncoace, la 88 de ani e mai viu decât un țâști-bâști de 20 de ani"). În ianuarie 1998, aflând, de la mine, că a fost premiat de Flacăra, mi-a spus o vorbă pe care n-am s-o uit niciodată: ,,Arioane
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
pro-occidentali de azi îl ascultau plictisiți, căscînd sau chiar vorbind la mobil, pe Tony Blair, care venise la București spre-a ne anunța că va acționa cu toată energia pentru a fi acceptați de Uniunea Europeană. A făcut România, de-atunci încoace, eforturi de-a se apropia de Marea Britanie? A înțeles vreunul dintre capetele pătrate din Parlamentul rușinii că această țară și nu Germania constituie veritabila cheie a Europei de mîine? După cum se știe, Germania visează la o Europă închisă, auto-suficientă, adică
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
un soi de complicitate. Repetînd la infinit listele de "compromiși", Gheorghe Grigurcu și-a cîștigat un statut de "anticorp". El este omul care îi denunță neobosit pe acei oameni, fără alte argumente în plus, cu prea puține nuanțe din '90 încoace. Numai că aceste liste și acuze au avut efecte prea mici. Nu s-a întîmplat nimic. Mai mult, cei acuzați sînt acum în poziții-cheie. Măcar această stare de lucruri ar fi trebuit să schimbe atitudinea criticului. Apoi, modul în care
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
text. Una e ce ar dori să spună și alta e ce spune, propriu-zis. Noua sa carte, în răspăr, arată și o altă fațetă a revizuirii. Faptul că ea a fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism. Revizuirile anilor '90 nu au însemnat
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
care au urmat și pe care le-am străbătut, la prima lectură, ca pe niște romane, m-au influențat și m-au făcut să văd în dl Zigu omul pe care îl puteam întreba orice despre istoria României de la 1800 încoace. Era ușor să-l stîrnesc, findcă porneam de la vreunul dintre faptele diverse ale politicii, la zi, cerîndu-i limpeziri. Cînd a apărut monografia lui despre Constantin Stere am fost încîntat de forța expresivă și de capacitatea lui epică. Aș folosi un
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
Barbu Cioculescu Citind, din filă-n filă, ampla, excelenta monografie dedicată de Carmen Brăgaru vieții și operei lui Dinu Pillat - necesară mai mult ca oricând în acest impas istoric în care pasărea somnului pretinde uitarea faptelor, după ce, din decembrie '89 încoace, nici un făptaș n-a fost chemat pe nume să-și ispășească - sau măcar recunoască - cele făcute, singurul punct care rămâne deschis discuției în esență se vede legat de însuși titlul lucrării - pe care-l punem sub semnul întrebării. Dacă, închis
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
necomentat din motive politice) nu a mobilizat pe măsură penele critice, în aparență așa de numeroase. Marea și grava operație a revizuirilor, cuprinzînd în ceasul de față un spațiu enorm, pretinzînd practic vorbind rescrierea întregii istorii a perioadei de la 1938 încoace, abia este începută pe ici pe colo." Pe de altă parte, tradiție culturală, Alexandru George mărturisind cele două mari modele ale criticii sale, Camil Petrescu și Zarifopol, cu alte cuvinte o critică "a judecății categorice", "fără menajamente și fandoseli", dar
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
Biblia, chiar Noul Testament, este creația evreilor. "Cum poți să ridici - se întreba el retoric - între Biblie și Israel un zid despărțitor? Minunile, frumusețile, înțelepciunea și toată comoara mistică, pe care ne-am însușit-o noi latinii de două mii de ani încoace, sînt opera și proprietatea acestui popor providențial". Și într-un alt text al acelui uimitor ciclu de articole din 1919, publicate în ziarul israelit Mîntuirea, scria sincer surprins: Dacă înțeleg însă antisemitismul celor mulți, nu înțeleg antisemitismul celor puțini, dedați
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
Cristian Teodorescu De mulți ani încoace Bugetul României provoacă aceeași halima parlamentară și proteste sindicale potrivit aceluiași tipic. Opoziția acuză Puterea că nu-și respectă promisiunile. Sindicatele ies în stradă pentru a obține mai mult decît li s-a spus că vor căpăta. Și tot de
Bugetul ca piesă de teatru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15739_a_17064]
-
mînă mă preocupă de cîtăva vreme, fiindcă de el se leagă existența manuscrisului, ca formă originară, astăzi pe cale de dispariție, a unei opere literare, înlocuită de dactilogramă și apoi de printul de computer. Scriitorii epocilor anterioare, cel puțin de la o dată încoace, ne-au lăsat manuscrisele ca pe niște documente personale excepționale (era să spun, de primă mînă!). E destul să vedem o pagină de Eminescu ori de Proust ca să înțelegem valoarea psihologică și artistică a unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
pentru succesele mediatice ale premierului. La fel cum Adrian Năstase însuși, care a știut să se descurce convingător în aceste interviuri, merită o bilă albă pentru asta. Doar trei dintre premierii care s-au perindat la Palatul Victoria din '90 încoace "au dat bine" în străinătate. Primul, Petre Roman, al doilea, Mugur Isărescu și al treilea, Adrian Năstase. Cel dintîi a impresionat prin șarmul său personal, al doilea, prin competență, seriozitate și distincție, al treilea, prin tenacitatea, plăcerea de a ieși
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
Bani de bine-venit). În anii '90 la editura DVA apar romanele In der Hand der Frauen (În mâna femeilor), Lisas geheimes Buch (Jurnalul secret al Lizei) și Im Grunde sind wir alle Sieger (De altfel suntem cu toții învingători). Din 1987 încoace, R. Wagner colaborează la diverse publicații germane ca ,,Tageszeitung" și ,,Kursbuch" din Berlin. În anul 2000 obține ,,Premiul pentru literatură nouă". În octombrie, la Târgul de Carte din Frankfurt a avut loc lansarea promoțională a noului său roman Miss Bukarest
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
primele măsuri luate de Televiziunea Română a fost demiterea prin pensionare a lui Iosif Sava și suspendarea emisiunilor sale. Omul a avut decența să moară la puțină vreme după asta. Una din puținele emisiuni la care mă uitam, de cîteva luni încoace, era "Orient-Expres", pe Antena 1. Se difuza sîmbăta după-amiază, într-un interval convenabil. Avea un realizator cu idei și invitați de marcă. îndrăznesc să presupun că avea și o audiență bună - căci mulți dintre amicii și cunoscuții mei o urmăreau
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
este întotdeauna suspect la țară, mai ales in Ardeal. Încerc să citesc ce am asupra mea. Nu-mi plac românele polițiste și nu le citesc nici în tren, nici în stații. Am cu mine Le jardin de Bérénice... Mut ochii încoace și încolo, după rânduri, când dau de Qalis artifex pereo ! exclamația lui Nero înainte de a se sinucide - ce mare artist pierd eu insumi, și pierde lumea pentru că își ia viața... Din tot ce-a făcut, împăratul crud cu sine și
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]