1,069 matches
-
scose un răget, parțial înăbușit de proteză, și îl mușcă pe tatăl lui de nas. Mal trase de trei ori, nimerindu-l pe Loftis în piept și în coapsă și proiectându-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul tatălui său ca un animal flămând, repezindu-se la gâtul lui. Buzz ținti spre capul acela lacom de sânge. Mal îl blocă și trase din nou, iar glonțul ricoșă în zigzag din perete. Buzz se eliberă și apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el nici nu se mai miră că se află într-un loc cald, prăfuit, cu urcioare de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își face de cap, iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte, ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îndepărtate pentru a se ajunge la pielea caldă. Mâna ei se insinuează în pantalonii lui, el îi ridică juponul până la brâu, sărutând-o fără oprire pe față, gât, urechi. Curând, Astarte se freacă de el, de coapsele lui gemând și încolăcindu-se de el. — Da, geme ea când vârful degetelor lui i se strecoară înăuntru, da, fă-mi-o, bagă-mă-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum îi pulsează sângele. — Hhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dădeau În galben, iarna nu știa nimeni cum arată, că se băga În străfundul pământului, unde Își avea sălaș. După cum le tot apăreau bucăți de Balaur pe amândouă malurile, verilor nu le fu greu să-și Închipuie că dihania se Încolăcise În jurul Întregii Văi. Babele le preziseseră moarte cumplită: aveau să-și petreacă multe zile, vii, În burta ființei iadului, până să fie mistuiți. În așteptarea Întâlnirii cu nemaivăzut de fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Învățase să se bată. Nu era Înalt, nici prea voinic, Însă cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură și a doua oară nu mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi poposeau pe case și curți pe care nu le cunoștea și un șerpișor veninos i se Încolăci În jurul inimii. „Ce naiba?!” Încercă el să se Îmbărbăteze, căci se simțea șovăitor și Încurcat. Băgă mâna În sân, apucă, pe pipăite, cu grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
V-ați făcut pregătirile pentru suicid, stăpâne? întrebă el, gâfâind, cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, stăpâne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mare a Iașilor... Priveam dus la un călăreț care se vedea bine că fusese trimis de vodă cu o poruncă anume, fiindcă a ieșit pe “Poarta Cazacilor” ca vântul... Fără să-mi dau seama, o mână moale mi s-a încolăcit în jurul brațului. Întorc capul, să văd cine-i. Mi-a sărit inima din loc. De brațul meu încătușat acum de două mâini se sprijinea fata pe care am văzut-o în prima seară în chilia călugărului... Când mi-a întâlnit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și îmi venea să-l omor pe John Joe. Spune-i, m-am montat singură. Zi-i s-o lase mai moale. Dar n-am putut să spun nimic. în schimb, mi-am imaginat că mă întorc către el, îmi încolăcesc brațele în jurul pieptului lui și strâng zdravăn până când dă afară clefăitul ăla îngrozitor. Nu e de mirare că nu l-a luat nimeni de bărbat, m-am gândit furioasă. Faptul că nu și-a pierdut virginitatea e exact ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spulberat orice speranță de-a o șterge fără să-l deranjez. Dacă nu m-aș fi prefăcut a fi o mută cvadriplegică, mi-aș fi îngropat fața în mâini și aș fi plâns. Spre disperarea mea, am simțit un braț încolăcindu-se în jurul trupului meu gol și trăgându-mă de partea cealaltă a patului. Un comportament foarte macho, de vreme ce eu n-aș fi putut concura niciodată la categoria pană. Am alunecat ușor peste cearșafuri până când am dat peste alt trup. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke și-a mișcat brațul un milimetru în direcția mea. A fost ca o tresărire abia perceptibilă. în clipa următoare, ca din pușcă, ne-am repezit unul în brațele celuilalt. Picioarele lui erau lipite de ale mele, brațele lui se încolăciseră cu putere în jurul spatelui meu, fața mea era îngropată în gâtul lui și, pentru ultima oară, am respirat parfumul lui Luke. îmi doream ca secundele alea să nu se mai sfârșească niciodată. Apoi m-am desprins din brațele lui și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la căile și metodele prin care să o ucizi pe doamna Wilt? Eu nu numesc asta un joc. Eu o numesc un act premeditat. — Nu-i deloc rău spus, zise Wilt, zâmbind. Mă refer la partea cu meditatul. Eva se încolăcește în poziția lotus pe covorul din sufragerie și se gândește la lucruri frumoase. Eu scot câinele la plimbare și mă gândesc la lucruri îngrozitoare, în timp ce Clem defechează pe marginea pajiștii din Grenville Gardens. Și în fiecare caz rezultatul e același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
În parcul spitalului, pacienții ieșiseră la plimbare. Doctorul se așezase pe o bancă. Își scoase ochelarii, își frecă fruntea, își descheie halatul, încerca să se destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în palmă cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune spune, ai fost acolo, ai fost? Profesorul deschise ochii mari, neînțelegând despre cine și despre ce este vorba. Nu despre el, evident, nu înțelegea, bietul, confuzia în care se trezise funcționara care îi era colegă. — Hai sictir!... Șuieratul cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Încercând din răsputeri să-mi închipui cum ar arăta Marina Gonzalez fără haine pe ea, am făcut toate eforturile să mă conving că era pe cale să intre în cameră și să se strecoare lângă mine sub așternut, nerăbdătoare să își încolăcească în jurul cărnii mele carnea netedă și caldă. Surpriza de la banca de spermă S-a întâmplat ca masturbarea să fie unul dintre subiectele pe care le-am discutat cu Tom la prânz, a doua zi (într-un restaurant japonez de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amândoi sunt goi pușcă. Ea și tipul sunt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din greu. — Scuzați-mă ! mă bâlbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lângă mâna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. Când se termină spectacolul, sunt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zâmbind cu gura până la urechi. Să nu spui nimănui că am plâns, zic, peste zgomotul de aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Îmi iau sandalele cu clementină și‑mi scutur părul pe spate, nepermițându‑mi să mă gândesc la toate toaletele senzaționale pe care mi le pregătisem pentru dimineața asta. — Poftim, zice Luke. Ia eșarfa mea Denny and George și mi‑o încolăcește ușor în jurul gâtului. — Cu eșarfa Denny and George, și fără chiloți. Exact cum îmi place. — O să‑mi pun chiloți, cum să nu‑mi pun? zic indignată. Ceea ce e adevărat. O să aștept până pleacă, după care o să șterpelesc niște boxeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și ușor scârțâind, liftul se ridică și încep să aud un fel de zumzăială slabă, care crește în intensitate pe măsură ce mă apropii. Liftul scoate un sunet, ușile se deschid și... O, Dumnezeule. Asta e coada? Un șir de fete se încolăcește pe lângă o ușă din capătul culoarului. Se împing și toate au aceeași privire nerăbdătoare. Din când în când, cineva își face drum prin mulțime ieșind pe acea ușă, cu o sacoșă în mână, și cam trei fete se împing înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Păi, ar putea fi distractiv... — E o șansă de a vă cunoaște mai bine. Sper să vă‑nțelegeți. — Firește c‑o să ne‑nțelegem, zic apăsat. O să fie foarte plăcut. Mă dau jos din pat, mă duc la el și îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului lui. Chipul îi e încă destul de încordat și îmi pun mâna pe fruntea lui, pentru a‑i netezi încrețiturile. — Nu‑ți fă griji, Luke. Or să se bată toți să te susțină. O să fie coadă până după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]