967 matches
-
am Început să văd perfect fărĂ ochelari. mai mult decât atât, culorile Îmi apăreau altfel decât până atunci. iarba era mai verde, florile mai vesele, lumina aproape orbitoare - totul se manifesta cu câteva note mai sus, ca și cum natura ar cânta Încontinuu În a doua octavă. Adina Dabija 26 În aer plutea ceva indescriptibil, ca o binecuvântare, și părea că toate stihiile naturii stăteau În cumpănĂ, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci Întot- deauna le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În india să-l caut. Ține-l minte pe Dumnezeul meu, Într-o zi vei avea nevoie de el, m-a prevenit el. Adina Dabija 48 Am plecat pe faleză, singură și tristă, cu caietul bleumarin sub braț. Dumnezeu iradia Încontinuu de pretutindeni, perfect misterios. Frișca se topise din senin și totul devenise lipicios și nesuferit. Adi tocmai se Întorsese de la muncă din iugoslavia, unde fusese plecat aproape doi ani. Noaptea, În tren, pe drumul de Întoarcere, un țigan Îi furase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute ceva urgent legat de niște reparații iminente la mașină. iar când stătea, rar, pe loc, Își trăgea Încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l Încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când Își făcea siesta, se afla În misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. iar când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute ceva urgent legat de niște reparații iminente la mașină. iar când stătea, rar, pe loc, Își trăgea Încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l Încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când Își făcea siesta, se afla În misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. iar când, În mod excepțional, nu se găsea nimic care să-l țină ocupat, Își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
s‑a oprit În dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece Încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. SlăbĂnogul ne‑a făcut semn imediat ce a văzut‑o pe Simonetta, zâmbind cu gura până la urechi. — Poftiți, doamnelor, haideți, luați loc, a spus el. VĂ așteptam. — Ea e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos băiat pe care Îl văzusem vreodată În viața mea. Era Înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu În ochii verzi, ca și cum ar fi avut Încontinuu febră. Purta Întot- deauna cămĂși albe, largi, cărora le Întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o Închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești În căușul palmei, bucata de gheață se transformă În abur exploziv, de aruncat În aer orice tentativă de Înțelegere a lumii. iubirea topește instantaneu și ultima fărâmă de Îndoială din inimă. În clipa În care m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
peste umăr, bucuros să scape de mine ca să cerceteze mai Îndeaproape eticheta. Privindu-l cum se Îndepărta, senzația că visez a devenit și mai pregnantă. oamenii, ca și Înțelesul lucrurilor, mi-au părut Întotdeauna ca niște nori care Își schimbă Încontinuu forma. Dar senzația de irealitate pe care o trăiam acum și care reprezenta - simțeam asta - falimentul total al vieții mele de până atunci Îmi spunea că depășisem perimetrul de securitate al propriei mele ființe și al propriului meu destin. ieșisem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am început să văd perfect fără ochelari. Mai mult decât atât, culorile îmi apăreau altfel decât până atunci. Iarba era mai verde, florile mai vesele, lumina aproape orbitoare - totul se manifesta cu câteva note mai sus, ca și cum natura ar cânta încontinuu în a doua octavă. În aer plutea ceva indescriptibil, ca o binecuvântare, și părea că toate stihiile naturii stăteau în cumpănă, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci întotdeauna le ajungea ziua să ducă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Dumnezeu ! o să plec în india să-l caut. Ține-l minte pe Dumnezeul meu, într-o zi vei avea nevoie de el, m-a prevenit el. Am plecat pe faleză, singură și tristă, cu caietul bleumarin sub braț. Dumnezeu iradia încontinuu de pretutindeni, perfect misterios. Frișca se topise din senin și totul devenise lipicios și nesuferit. Adi tocmai se întorsese de la muncă din iugoslavia, unde fusese plecat aproape doi ani. Noaptea, în tren, pe drumul de întoarcere, un țigan îi furase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute ceva urgent legat de niște reparații iminente la mașină. Iar când stătea, rar, pe loc, își trăgea încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când își făcea siesta, se afla în misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. Iar când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute ceva urgent legat de niște reparații iminente la mașină. Iar când stătea, rar, pe loc, își trăgea încontinuu umărul stâng, ca și cum un drăcușor de dinăuntru s-ar fi amuzat gâdilindu-l încontinuu la subțiori. Tot timpul, cu excepția orelor de prânz, când își făcea siesta, se afla în misiune - altfel viața ar fi fost de neconceput pentru el. Iar când, în mod excepțional, nu se găsea nimic care să-l țină ocupat, își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. Slăbănogul ne-a făcut semn imediat ce a văzut-o pe Simonetta, zâmbind cu gura până la urechi. — Poftiți, doamnelor, haideți, luați loc, a spus el. Vă așteptam. — Ea e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos băiat pe care îl văzusem vreodată în viața mea. Era înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu în ochii verzi, ca și cum ar fi avut încontinuu febră. Purta întotdeauna cămăși albe, largi, cărora le întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită. Nici o dictatură, nici o închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot îngheța inima definitiv. Topește-mă, îți șoptește încontinuu inima. Pe măsură ce o topești în căușul palmei, bucata de gheață se transformă în abur exploziv, de aruncat în aer orice tentativă de înțelegere a lumii. Iubirea topește instantaneu și ultima fărâmă de îndoială din inimă. În clipa în care m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peste umăr, bucuros să scape de mine ca să cerceteze mai îndeaproape eticheta. Privindu-l cum se îndepărta, senzația că visez a devenit și mai pregnantă. Oamenii, ca și înțelesul lucrurilor, mi-au părut întotdeauna ca niște nori care își schimbă încontinuu forma. Dar senzația de irealitate pe care o trăiam acum și care reprezenta - simțeam asta - falimentul total al vieții mele de până atunci îmi spunea că depășisem perimetrul de securitate al propriei mele ființe și al propriului meu destin. ieșisem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Păi, cam tot ca la mașini. O mașină rezistă la turație maximă tot timpul? Nu. E nevoie să meargă și În regim normal. Ei bine, la fel e și organismul omului. Dacă omul vrea să-și solicite organismul să lucreze Încontinuu, fără pauză, În același ritm, atunci organismul său, ca și motorul mașinii, nu va mai rezista multă vreme și va Începe să se uzeze. E destul de clar? Nu prea. La mașină, În funcție de tipul mașinii, știm exact care e puterea motorului
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o „bulimie” de texte, de reflexii, de stimuli despre experiența noastră de viață, iar în această excesivă abundență de stimuli și de texte riscă să se mascheze un fel de disperare. Una dintre solicitările pe care papa Francisc o adresează încontinuu Bisericii și, prin intermediul creștinilor, întregii umanități este: «Să nu lăsăm să ni se fure speranța»! Nimeni, însă, nu ne poate fura speranța atât timp cât noi nu permitem ca inima să ne fie atacată de nefireasca dorință de a rămâne așa cum ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consacratele - avem înscrisă în carnea noastră această mare, imensă dorință de a ne putea asocia pentru ca, astfel, să ieșim din singurătate. Însăși trupul nostru, într-un anumit sens, suferă și își amintește mereu de această nevoie imperioasă datorită limitelor ce, încontinuu, ni le impune. Pentru a putea trăi fecioria consacrată, în afară de protejarea acestei dorințe fără a o ucide, trebuie să fim capabili să cultivăm o iubire mai mare și o dorință tot mai fierbinte, care să facă din partea interioară principiul ordonator
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe sărmanu'domn profesor Iacovachi... de stă pe scară cu Nușa, care, tot așa, a pus botul să priceapă la stricăciunile muierești?!... S-a gândit el, încontinuu, zi și noapte, numai la ce le face pe muieri să se comporte așa cum se poartă. Iar acuma, după două săptămâni, vorbește singur la bec. Iar singura concluzie la care a ajuns e că pleacă, în fiecare dimineață, cu găletușă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le așază într-un vid categorial. Pentru un om, cam cât "ține" un adevăr? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar cerșetorii nu le schimbă niciodată. Întru cât ești însă în rând cu viața, trebuie să te primenești încontinuu, căci plinătatea unei existențe se măsoară după suma de erori înmagazinate, după cantitatea de ex-adevăruri. Nimic din ceea ce știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
femeile sânt avide de dureri, participă la el. Nevinovăția e antipodul spiritului. Tot așa fericirea și orice nu-i durere. Parcurile sânt deșerturi pozitive. Când nu mai ești acordat lumii nici prin gând și nici prin inimă, trebuie să alergi încontinuu, pentru ca în ritmul pașilor să te ocolești și să uiți alcătuirea lacrimală a firii. Altcum, redevii grădinar al sinuciderii... Nebunia-i o prăbușire a eului în eu, o exasperare a identității. Pierzîndu-ți mințile, nimic nu te mai poate opri să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e superior faptului de a fi sau a nu fi. Întocmai ca eul, El devine o irealitate care se caută. Nu poți atinge echilibrul în lume, atâta vreme cât existența nu e mai mult de o stare. Căci, în asemenea condiție, ești încontinuu fie în acord, fie în dezacord cu ea. În mod firesc, existența e ireductibilă, o rezistență pur și simplu în fața căreia ne aflăm fără să fim nevoiți a o acorda sau nu subiectivității. Dezechilibrul în lume, fruct al exasperării conștiinței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ating niciodată starea în care realitatea ta corporală îți este în fiecare moment prezentă în conștiință. Căci această prezență în conștiință a realității corporale indică o boală esențială a vieții. Și nu este o boală în a-ți da seama încontinuu de nervii tăi, de picioare, de stomac, de inimă etc., în a ajunge la conștiința fiecărei părți din tine? Nu indică acest proces o dezintegrare a acestor părți din funcțiile lor firești? Realitatea corpului este una dintre cele mai groaznice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
altceva decât o înfăptuire a unei expresivități absolute. Mă gândesc plin de tristețe cum trec oamenii pe lângă ei, cum își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment, de ce nu am mări încontinuu luminile din noi sau ne-am ameți de adâncimile întunericului? Nu trebuie să dăm o expresie infinită tuturor contingențelor noastre? De ce nu am scoate din durere tot ceea ce ea poate da, sau de ce n-am cultiva un zâmbet până am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]