574 matches
-
mai târziu. Henric a încheiat în cele din urmă pacea cu împăratul Hohenstaufen în 1194, revenind pe stăpânirile sale mult diminuate în jurul Braunschweigului, unde a murit în 1195. Fiul lui Henric Leul, Otto de Braunschweig a fost ales rege și încoronat împărat, sub numele de Otto al IV-lea. În 1215, este excomunicat de Papa Inocențiu al III-lea și forțat de Frederic de Hohenstaufen să abdice de pe tronul imperial. Nepotul său, Otto "Copilul" a devenit duce al unei părți din
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
cel Gras din 887, Guy a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de Reims, Fulk, manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în Francia occidentală, drept pentru el s-a deplasat până la Langres, unde episcopul la încoronat ca atare. Însă din cauza încoronării în același an a lui Odo (888), Guy a revenit în Italia, pentru a plănui obținerea coroanei Italiei și a titlului imperial. Guy a întâmpinat ooziția lui Berengar I de Friuli pentru Coroana de fier
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
Konrad der Ältere), fiul unic al contelui Henric de Speyer (Heinrich von Speyer) cu Adelaida de Alsacia (Adelheid von Metz). În acea epocă, ținuturile Speyergau și Alsacia erau provincii ale Franconiei. Conrad a fost ales rege german în 1024 și încoronat împărat al Sf. Imperiu la 26 martie 1027. Cei patru regi din dinastia saliană — Conrad al II-lea (Konrad II), Henric al III-lea (Heinrich III), Henric al IV-lea (Heinrich IV) și Henric al V-lea (Heinrich V) — au
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
Adelaida, Lambert a mai avut un fiu, Guy, care îi va succedă mai târziu că duce de Spoleto. Fiind descendent din Carol cel Mare prin Adelaida de Lombardia, fiul lui Guy, având același nume va fi la un moment dat încoronat că împărat.
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
capitală a longobarzilor de la Pavia, iar în 951 s-au căsătorit. Otto a fost încoronat ca împărat la Roma la 2 februarie 962 de către papa Ioan al XII-lea și, fapt la acea vreme neobișnuit, Adelaida a fost și ea încoronată ca împărăteasă în cadrul aceleiași ceremonii. Dintre copiii avuți cu Otto, patru au ajuns la vârsta maturității: Henric (n. 952); Bruno (n. 953; Matilda, devenită prima abatesă de Quedlinburg (n. 954; și Otto, viitorul împărat (n. 955. În Germania, zdrobirea în
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
frecvent. Soțul Christianei Eberhardine s-a convertit la catolicism pentru a putea deveni rege al Poloniei însă ea a rămas credincioasă credinței protestante și nu a fost prezentă la ceremonia de încoronare a soțului ei (ea nu a fost niciodată încoronată ca regină a Poloniei). Christiane Eberhardine a devenit electoare când Augustus și-a succedat fratele ca elector în 1694. La carnavalul sărbătorit cu acestă ocazie, când membrii curții au mers prin Dresda îmbrăcați ca zei și zeițe, amanta soțului ei
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
Francisc al III-lea (; 28 februarie 1518 - 10 august 1536) a fost Duce de Bretania și Delfin de Viennois ca primul fiu și moștenitor al regelui Francisc I al Franței și a reginei Claude a Franței. Încoronat Duce de Bretania după unirea ducatului de Bretania cu Franța, în 1532, Francisc moare prematur în 1536. Cauza morții premature a fost obiect de controverse, contemporanii spuneau că a fost otrăvit din ordinul Împăratului Carol Quintul, adversarul principal al politicii
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
V-lea a fost singurul fiu al lui Ștefan Uros al IV-lea Dusan cu Elenă a Bulgariei, sora lui Ivan Alexandru al Bulgariei. A fost încoronat că rege, în calitate de co-conducător, dar după ce Dusan a murit a fost el însuși încoronat împărat în 1346. Deși până în momentul succesiunii sale că domnitor unic și împărat în 1355 Ștefan Uros al V-lea nu mai era minor, a rămas în mare măsură dependent de mama sa sau diferiți membri ai curții. Incompetent pentru
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
sterline, precum și revenirea terenurilor Ponthieu și Montreuil. Eduard avea atunci 60 de ani și era cu 40 de ani mai în vârstă decât soția lui. Nunta a avut loc la Canterbury la 8 septembrie 1299. Margareta nu a fost niciodată încoronată, fiind prima regină neîncoronată de la Cucerirea normandă. Curând Eduard a revenit la frontiera scoțiană pentru a-și continua campaniile sale și a lăsat-o pe Margareta la Londra, care era însărcinată. După mai multe luni, plictisită și singură, tânăra regină
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
-lea, a reintrodus din punct de vedere administrativ separarea Ungarie ca regat pe al cărui tron să fie un rege habsburgic. În 1791, Dieta a votat Legea X, care stabilea statutul de regat independent al Ungariei, guvernat de un rege încoronat legal în conformitate cu prevederile constituționale maghiare. Această lege avea să devină mai apoi baza juridică pentru cererile maghiarilor de reformare a statalității imperiului în perioada 1825 - 1849. Legile care priveau Ungaria au început să fie din nou supuse aprobării Dietei și
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
unde, la 10 aprilie, s-au logodit oficial. În același an, la 25 iulie ea a fost încoronată regină a Romanilor printr-o ceremonie la Mainz. Matilda și Henric s-au căsătorit în iunie 1114. Ea nu a fost niciodată încoronată împărăteasă de către papă ci a fost încoronată la Roma de către arhiepiscopul de Braga, Maurice Bourdin, care a fost excomunicat de papă în aprilie 1117. Matilda a acționat ca regentă a soțului ei în Italia, câștigând o valoroasă experiență politică. Mandatul
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
străinii fără funcții oficiale. Titlul de ambasador este derivat din cuvântul celtic care însemna „servitor” și a devenit uzual nu mai devreme de secolul al XVI-lea când Carol Quintul a stabilit că el poate fi acordat numai reprezentanților capetelor încoronate și reprezentanților Republicii Venețiene, el neputând fi folosit pentru a desemna pe trimișii altor republici sau orașe libere. Inițial nu a existat obiceiul de a alege ambasadorii din cadrul nobilimii sau al clasei guvernamentale. In timpul lui Ludovic al XI ambasadori
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
adult, nu a arătat niciodată vreun interes la tron, aratând loialitate Casei de Lancaster. Când Richard de Conisburgh, al treilea Conte de Cambridge - care mai târziu avea să comploteze și să-l folosească pentru a-l înlocui pe fiul noului încoronat, Henric - l-a informat pe rege de conspiratori și cei care au fost găsiți vinovați, au fost executați. Cu toate acestea, căsătoria nepoatei sale cu fiul lui Richard, a consolidat moștenitorii la tron din Casa de York. Henric plănuia să
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
iar celălalt frate, Prințul Miguel, era la Viena, regina Carlota Joaquina de Borbón a fost exilată la Palatul Queluz iar surorile mai mari ale Isabelei erau căsătorite cu infanți spaniloi, Isabel Maria a fost regentă a regatului până la întoarcerea recent încoronatului împărat al Braziliei (Pedro I al Braziliei și viitorul Pedro al IV-lea al Portugaliei). Imediat, Pedro al IV-lea a abdicat în favoarea fiicei lui Maria da Glória (care a devenit Maria a II-a a Portugaliei), care era la
Infanta Isabel Maria a Portugaliei () [Corola-website/Science/330083_a_331412]
-
Anacreonian. El este descris ca fiind tânăr, nu încă la vârsta încoronării, și mai degrabă interesat de vânătoare decât de conducerea planetei. Unchiul său, Prințul Wienis este Regentul curent. Povestirea are loc atunci când Lepold ajunge la vârsta la care trebuie încoronat. Wienis îl convinge să atace Fundația, cu scopul de a deveni conducătorul galaxiei. Lepold, deși nu are o încredere oarbă în Wienis, acceptă. Când planul lui Wienis este dejucat de Fundație, Leopold este obligat să accepte conducerea de facto a
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
folosească pentru început textul adresării standard: „" ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΕΝ ΧΡΙΣΤΩΙ ΒΑΣΙΛΕΙ ΑΙΩΝΙΩΙ ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΡΩΜΑΙΩΝ ΠΡΟΣ ΤΟΝ Ι∆ΙΟΝ ΥΙΟΝ ΡΩΜΑΝΟΝ ΤΟΝ ΘΕΟΣΤΕΦΗ ΚΑΙ ΠΟΡΦΥΡΟΓΕΝΝΗΤΟΝ ΒΑΣΙΛΕΑ (Constantin, întru Cristos Domnul Veșnic, împărat al romanilor, către propriul [său] fiu, împăratul Romanos, de Dumnezeu încoronat și născut în purpură)"”. Constantin a folosit un limbaj îngrijit dar accesibil, ceva mai elaborat decât cel al Evangheliilor, ușor de înțeles pentru grecii educați ai zilelor noastre. Singurele probleme care le-ar ridica textul este legat de folosirea unor
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
acestea, Wu și-a păstrat noul împărat într-o izolare,fără să facă nimic pentru a ofensa pe împărăteasa văduva. În 690 d.Hr., Wu a preluat tronul însăși, fiului ei, Ruizong,fiindu-i redusă titulatura,devenind doar un prinț încoronat . Acest lucru a determinat multe nemulțumiri în rândul tradiționaliștilor, pe care Wu le-a manipulat în mod eficient, de obicei, în mod brutal. Ea a extins competențele poliției secrete, și sute de opozanți au fost exilați, închiși sau chiar uciși
Wu Zetian () [Corola-website/Science/328744_a_330073]
-
(sau Æțeling, Aetheling, Atheling, Etheling) sau Edgar al II-lea (c. 1051 - c. 1126) a fost ultimul membru pe linie masculină a casei regale de Wessex. A fost proclamat rege al Angliei în 1066 dar niciodată încoronat. Edgar s-a născut în Ungaria, unde tatăl său Eduard a trăit mare parte în exil, fiind trimis după moartea lui Edmund și după cucerirea Angliei de către regele Knut cel Mare, în 1016. Mama lui a fost Agatha, care a
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
în Bătălia de la Mohács, iar regele Ludovic al II-lea al Ungariei a fost ucis în luptă. Coroana maghiară a fost disputată de către voievodul Transilvaniei, contele maghiar Ioan I Zápolya, și principele german Ferdinand I de Habsburg, cei doi fiind încoronați ca regi ai Ungariei. Mai târziu, a fost încheiat un pact secret prin care Zápolya ceda regatul după moartea sa lui Ferdinand, pact ce a fost aflat de către sultanul turc Soliman Magnificul. Enervat, el a ordonat în 1541 ca armatele
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
amantei sale. Aranjamentul financiar delicat din timpul înființării SICA (Société immobilière Côte d'Azur) a amânat începerea lucrărilor. Hotelul de lux a avut parte de o inaugurare strălucitoare la 4 ianuarie 1913, în prezența a mai mult de șapte capete încoronate. Toată lumea a fost extaziata de marea sală eliptica în stilul Ludovic al XVI-lea, de rotonda luminoasă, de covorul imens ce a costat 300.000 de franci sau de mobilierul creat de Paul Dumas în cele 450 de camere. Bolta
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
Hispanidad`, `Gală de Murcia` (ambele în Spania) și `Festival de la Calle 8` în Miami. Cea mai mare realizare a Nataliei la acest moment a fost interpretarea sa muzicală în Chile la festivalul Viña del Măr din 2000, unde a fost încoronata Regina evenimentului. Albumul a fost nominalizat la premiile Latin Grammy pentru Best Pop Female Vocal Album, dar a fost surclasat de Christina Aguilera cu albumul "Mi Reflejo". Pe 1 iunie 2002, ea a lansat al treilea său album "Turmalina", sub
Natalia Oreiro () [Corola-website/Science/331128_a_332457]
-
Constantin Brătianu. Monumentul a fost finanțat prin subscripție publică. În vârful monumentului cu o înălțime de aproximativ 9 metri, era înfățișat, în picioare, Ion C. Brătianu în postura de orator cu mâna întinsă spre dreapta, alături de figura alegorică a României încoronate, arătând cu mâna dreaptă către nord. Mai jos, pe piedestal se afla România Nouă, reprezentată printr-o femeie tânără ce rupe lanțul robiei (în Războiul de Independență al României din 1877), iar pe partea opusă, România muncii, reprezentată printr-o
Monumentul lui Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/335700_a_337029]
-
Aversul piesei reprezintă un cap laureat al personificării Republicii Franceze, din profil, spre stânga, legenda circulară și, sub gât, semnătura artistului gravor: La marginea monedei, de jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Pe revers, sus, sunt gravate inițialele încoronate ale statului emitent, , iar central valoarea nominală a piesei, pe două rânduri, , și, mai jos, anul emisiunii: . De o parte și de alta a milesimului se află semnul Monetăriei din Paris, cornul abundenței, respectiv o aripă, semnul gravorului șef, Lucien
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
1933 și 1939, au fost emise de exemplare din nichel. Între 1939 și 1947, au fost emise de exemplare de bronz-aluminiu. Între 1947 și 1952, au fost emise de exemplare din aluminiu. Pe avers, în centru, este gravată "Acvila României" încoronată, ținând în cioc o cruce, iar în gheare un paloș și un sceptru, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (un dublu C întretăiat), având valoarea nominală, , de o parte și de alta
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]
-
Între 1947 și 1952, au fost emise de exemplare din aluminiu. Pe avers, în centru, este gravată "Acvila României" încoronată, ținând în cioc o cruce, iar în gheare un paloș și un sceptru, având pe piept un scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (un dublu C întretăiat), având valoarea nominală, , de o parte și de alta a păsării heraldice; sub acvilă, este gravat anul emisiunii, . De jur împrejur, a fost gravat un cerc perlat. Pe revers, este
André Lavrillier () [Corola-website/Science/332581_a_333910]