682 matches
-
Îi rămână fixați În direcția lui Logan. Un zâmbet vag Îi apăru pe față, dar dispăru la fel de subit. Nu e de mirare, dacă stai să te gândești cum arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi din sticlă. Nu iese afară singur. Toate jucăriile lui sunt pentru un copil cu doi ani mai mic. Am senzația că Îl sufocă. Insch ridică o sprânceană, făcând ca pielea roz și fără păr a capului său să se Încrețească. Nu zise nimic. — Nu susțin că n-ar fi fost răpit, spuse Logan, ridicând din umeri. Totuși... — Punct luat, zise Insch așezându-se confortabil În scaun. Spre deosebire de Range Roverul murdar și urât mirositor, el arăta impecabil. Dar dacă minimalizăm chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dure Închisori pe care le avea Scoția. O câștigase cu mult chin. Mârâind, se Împletici cu spatele, ieșind din raza lui de acțiune. Apoi atacă, Încleștându-și mâinile pătate cu nicotină În jurul gâtului lui Logan și strânse, fața i se Încreți și deveni brutală, căci strangula un sergent. Logan apucă mâinle ce-i Încercuiseră gâtul, Încercând să le Îndepărteze, dar strânsoarea bărbatului era de fier. Deja lucrurile Începuseră să capete o nuanță roșiatică, iar urechile Îi țiuiau din pricina presiunii din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tăcere. — Sergent, spuse Insch În cele din urmă, putem discuta ceva afară, te rog? Suspendară interogatoriul și Logan i se alătură lui Insch pe coridor, lăsându-l pe Cameron sub ochii vigilenți ai polițistului celui tăcut. Fața lui Insch se Încrețise din cauza Încruntării, transformându-i colțurile gurii Într-un rânjet deloc plăcut. — De ce nu mi-a zis nimeni că am găsit spermă În gura fetei? Întrebă el, cu o voce periculos de neutră. — Pentru că n-am găsit, Îi zâmbi Logan. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În valuri? Ce contează toate astea, pe lângă mâinile tale Împuternicite parcă de un zeu fără nume să aducă pacea și liniștea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu totul altfel. - Și degetele. Rhyme indică cu capul mâna stângă a criminalului. Pentru a face mai credibilă contopirea degetelor, acestea fuseseră legate cu o fașă, apoi acoperite cu un strat gros de latex. Ca urmare, cele două degete erau încrețite, se mișcau cu dificultate și de-a dreptul albe, dar normale în rest. Sachs le examină. - Chiar îl întrebasem pe Rhyme de ce nu le-ai descoperit la târgul de meșteșuguri, din moment ce noi căutam un bărbat cu o diformitate a mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
hârtia. —Unsprezece lire treizeci. Dându-i bancnota de douăzeci de lire, nu am putut să mă abțin să nu mai arunc o privire sănătoasă acestei fete-gogoașă din fața mea. Părul îi ajungea până la umeri, tern și atârnând, cu excepția vârfurilor, unde se încrețea în bucle mici care păreau a avea o viață proprie și aproape nici o relație cu restul capului. Mai ales pe frunte, linia cu bucle strânse părea complet nelalocul ei, parcă îi fusese atașată separat, undeva lângă cărarea cea dreaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că alesu’ n-are legătură cu el. Domnu’ Chipstead a fost o dată managerul lunii. Arăta trăsnet în Sava News - are niște poze superbe. Păru’ îi era cam scurt, pe bune; se tunsese special și mie-mi place când i se-ncrețește un pic peste guler. Da’ avea așa un zâmbet frumos. Scria „Warren Chipstead conduce un magazin însuflețit în inima Londrei, pe Victoria Street. Popular printre angajații săi și apreciat de clienții din zonă, Warren inițiază regulat programe de strângere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cinci ani prefera să poarte chiloții ei și pe tine te deranjează cuvântul pe care l-a folosit? — Vreau doar să spun că e cam grosolan. Femeilor nu le place deloc cuvântul ăsta. Chiloți. Zi și tu — chiloți. Mi se încrețește pielea pe mine. — Adriana! Purta lenjeria ei intimă! — Știu, crede-mă, am auzit-o. Ziceam și eu — așa, ca o paranteză, pardon — că pe viitor nu cred că ar trebui să mai folosim cuvântul ăsta. Chiloți. Îh! Nu-ți sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plăcea să fie femeia-bărbat — atunci ce rost avea? Și-apoi, chiar avea nevoie de o astfel de expunere? Publicitatea era una, dar expunerea pe web, cu toate siturile alea de prost gust și tot felul de obsedați...bleac! I se încrețea pielea numai când se gândea. Era timpul să pună capăt acestei aiureli odată pentru totdeauna. — Oh, nu? Ce păcat, zise ea cu ipocrizie. Îți mulțumesc că m-ai sunat să— — Adriana! Taci odată din gură și ascultă. Este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deja de o jumătate de oră, când moțăind, când citind, sub jetul plăcut de apa caldă pe care o lăsa să curgă la interval de câteva minute ca să mai împrospăteze apa din cadă. Nu-i păsa că mâinile i se încrețiseră, că pe frunte începuseră să i se scurgă șiroaie de transpirație sau că era de-a dreptul iresponsabilă față de mediului înconjurător. Ce mai contau toate astea când putea să stea întinsă acolo în prima zi din Anul Nou, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-l Întrebe ce-a vrut să spună cu „a cam luat-o pe arătură“, așa că renunță. —Sam, zise ea, schimbând subiectul, pot să te Întreb ceva? — Sigur. Ia zi. Ținea mâinile În buzunare, zâmbea și felul În care Își Încrețea ochii Îl făcea și mai atrăgător. — Ce te-a făcut să te specializezi În ginecologie? Adică, e un pic... Ridică din umeri, În căutarea unui cuvânt care să nu-l jignească. —Ciudat? Pervers? Misogin? spuse el, mai mult amuzat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o văd pentru prima oară, ca și cum corpul acela sub halat nu fusese niciodată al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În sfârșit. Și ieși cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
niște omizi. Am zâmbit, mi-am făcut de lucru cu pardesiul. Stăteai întinsă pe pat, cu ochii tăi negri, mari, cu fața alungită de pisicuță slabă. Mă apropii și mă aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu-mi vine nimic. În momentul acesta ești numai a mamei tale, eu sunt un musafir stângaci, din aceia care răstoarnă paharele. Îți ții mâinile pe burtă, picioarele îndoite, nemișcate. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
totdeauna. Razele de lună îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi plăcea s-o spionez. Eram fericit, nu ne dăm niciodată seama că suntem, Angela, și m-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne găsește întodeauna nepregătiți, rătăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Avea capul ușor aplecat, umerii înguști mișcându-i-se în timp ce trebăluia. Ridică o mână ca să își dea la o parte de pe frunte părul negru și drept și privi îndelung curtea cu ochii ei negri, imenși. Deodată, fața ei delicată se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă sau o bucurie ascunsă - și îmi imaginam, deși nu le puteam vedea de la distanța asta, gropițele din obrajii ei. De ce vrei să zâmbesc mereu? Pentru că faci gropițe în obraji. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
instrucțiunile neobositului doctor, În apartament este adusă o canapea cu rotile fixate sub picioare, cu ajutorul căreia Henry poate fi mutat cu ușurință din dormitor În salon. Burgess Împinge canapeaua lângă fereastră, pentru ca să se poată uita la vasele și barjele care Încrețesc apele cafenii ale râului. Este o priveliște care i-a plăcut Întotdeauna și pe care pare să o găsească alinătoare, de aceea mutatul la fereastră intră În rutina zilnică. Se uită pe geam ceas după ceas, tăcut și aparent mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copilului și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum te cheamă, tinere? — Edward Montague Compton Mackenzie, răspunse băiețelul, extrem de clar. — Un nume foarte frumos. Dar cum se face...? Henry Își Încreți nedumerit fruntea, lăsând Întrebarea neterminată. Compton râse. — Pe mine mă cheamă În realitate Mackenzie, ca pe tatăl meu. A renunțat la el când a urcat pe scenă, pentru că rudele din Scoția aveau o părere proastă despre această meserie, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu tot ce se-ntâmplă În sinea mea.“ Numai că Norman nu era perfect convins că așa era. Deplina cunoaștere de sine putea fi un țel filozofic, dar, În realitate, nu putea fi atinsă. Conștientul era ca o piatră care „Încrețea“ suprafața subconștientului. Oricât de mult se lărgea aria conștientului, dincolo de ea tot mai rămânea ceva care ținea de subconștient. Întotdeauna mai rămânea ceva, chiar și pentru un psiholog umanist. Stein, bătrânul său profesor, spunea: „Fiecare din noi are propria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
botez ca pe mama ta. —Cum? a urlat Helen oripilată. Nu poți să-i spui Buni Maguire. Ăsta nu e nume de copil. Nu, Helen, am zis obosită. O s-o botez Kate. Helen s-a holbat la mine câteva secunde, încrețindu-și fruntea deasupra nasului ei frumos și drept, pentru ca apoi să priceapă. A, am înțeles, a zis ea râzând. Apoi a bolborosit, nu foarte discret: —Ei, nici ăsta nu e nume de copil. Apoi mi-a înapoiat fetița, cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ochiului și înseninează, pe când ridicarea sprâncenelor și încrețirea pielii în dungi aproape cât lățimea capului urâțesc; văzuse copiii de prin împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care începu prin a-i tăia titlul, apoi îi întinse o coală de hârtie peste birou, după ce se uitase plictisit peste articol câteva clipe. — Nu cer mai mulți bani, spuse el. — Poftim? — Minerii. Nu pentru asta fac grevă. Hilary își încreți fruntea. — Sunteți sigur? Foarte sigur. — Dar eu credeam că toate grevele se fac pentru a cere mai mulți bani. — Ei bine, uite că asta a fost declanșată de închiderea unor mine. Consiliul Național al Cărbunelui prevede închiderea a douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]