4,674 matches
-
acea sală. Ei sărbătoresc, deși sunt conștienți de faptul că la etajele superioare se află încă Gardieni. Nu. Nu mai sunt Gardieni în clădire. Aneriu Dutrumof, din același an cu noi, a strâns o mână de elevi care nu aveau încredințări de la tine și s-a dus la etajele de mai sus. A fost urmat de o mulțime de învățăcei. Holurile s-au mai golit, iar colegii noștri sunt mai bine echipați. Cu toate astea, suntem într-o mare încurcătură. Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest regulament spre aprobare 461. La 8 mai 1879 Remus Opreanu îi comunica: "Domnule primar! Regulamentul interior al consiliului primit cu adresa nr. 600 vi se înapoiază confirmat de noi cu modificările trecute la finele lui. Primiți D-le Primar încredințarea considerațiunii mele"462. Regulamentul privind administrația orașului Constanța era structurat în 15 capitole și cuprindea 80 de articole. Capitolul I intitulat "Despre curățirea orașului" cuprinde primele 10 articole și grupează prevederi referitoare la menținerea curățeniei străzilor. Nerespectarea acestora era pedepsită
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ar fi spus: «De mâine treci la stadiul următor!» Așa e. Eu nu am avansat deloc și nici nu am primit un nume sfânt. - Dar, ați făcut antrenament vreme îndelungată. Oare de ce nu ați avansat? Aum era foarte realistă în încredințarea mântuirii celor care contribuiseră masiv la organizație. Normal că și nivelul spiritual era important, dar donația avea un cuvânt greu de spus. În cazul bărbaților era foarte important C.V.-ul. Cei care absolviseră Universitatea Tokio, atingeau mai repede mântuirea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un ochi somnoros. Spre lumina aceea m-am urcat, cu pași repezi. Un câne, în lanț, începu să latre; auzii pași dupăind pe scânduri. Simții că în prag a ieșit femeia lui Dragoș. Ridicai capul. Pot să-ți spun cu încredințare că prin întuneric i-am văzut foarte deslușit ochii. Uite, asta voiam să-ți spun. Acuma îmi aduc foarte bine aminte de împrejurările acelea. Nevasta vătafului meu era așa cum am înțeles-o eu la început. Abia putea să îngâne două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Petrișor Damian, privindu-i cu ochi tulburați, se simțea mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orizont, forme nouă, cu linii necunoscute. Încă stătea pe loc, judecând și cumpănind în sine, când ziua începu să se întunece și împrejurimile părură a pluti subt un abur vioriu. Culi își schimbă locul: trecu mai la deal și avu încredințarea că și-a recunoscut direcția de întoarcere. O luă încet pe un colnic, coborî într-un găvan. Aici era o mlaștină veche, scăldătoare a mistreților. Calea îi era cunoscută acum, nu mai rămânea nici cea mai mică îndoială; dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să cumpănească un cuvânt rostit - cu o grupă armonică de semne. După cum, în sinea lui, pretindea răvașului să spuie cu mult mai mult decât scrisese el, badea Toma avea și încredințarea că nu atât raportul între sunet, literă și înțelegere va face pe domni să știe despre ce-i vorba, ci o altă putere, al cărei simbol e cartea în sine, cu călătoria ei tainică și cu bunăvoința lui Dumnezeu, carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este o dogma care există și în alte culte ale creștinismului, dar pentru ortodocși ea capătă dimensiuni particulare chiar extraordinare, motiv pentru care suntem acuzați din nou de habotnicism. Acest fenomen există, dar nu acolo unde îl văd ei. Poate încredințarea problemelor instanțelor divine în al căror har se încred în totalitate denotă, într-o oarecare măsură, slăbiciunea poporului nostru, dar mai plauzibilă ar fi lipsa încrederii lor în altceva. Acesta este una din urmările istoriei noastre tumultoase, a poziției noastre
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
-l în vâltoarea confruntårii concrete. Fårå så-și dea seama, fiecare se supunea aceluiași ritual al împårtåșirii. Nu că cel religios, izvorât din necesitatea ascunderii lase în umbră unei providențe, care și-a asumat påcatul generic contrazicându-și întregul efort de încredințare, de reconștientizare a creației, ci o dezvelire a spectrelor incandescentei în ființårii, håurile interne descoperindu-și putință sau necesitatea acordårii la rezonanță logosului, spontan, firesc: “Ochii? nu-i așa, Dionis — ochii!” Aș fi vrut så am puterea de a scrie
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
nu găsește plăcere în el." 39. Noi, însă, nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mîntuirea sufletului. $11 1. Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. 2. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3. Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
decît ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că pînă la sfîrșit veți cunoaște, 14. cum ați și cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15. În această încredințare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har. 16. Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi, din Macedonia să mă întorc la voi, și să fiu petrecut de voi în Iudea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
care Îl știa de copil și Între tâmple i se Învârteji aceeași amețeală care Îl apuca de câte ori adulmeca albia fluviului. În mintea ce porni să lucreze din nou năvăliră amintiri, chipuri, vorbe, gusturi și mirosuri, simțiri ale sufletului. Avu deodată Încredințarea că lucrurile stăteau bine, că toate cele În neorânduială urmau să treacă și că nimeni n-avea să clintească nimănui vreun fir de păr. Se ridică Încet și cuprinse cu ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știuse foarte bine pe ce axă a punctelor cardinale sălășuiau grajdurile cele lungi, se oprise și dăduse alarma, ca și cum abia atunci descoperise năucitoarea nepotrivire: „Tovarășu’, tovarășu’! Ăștia ai noștri au construit pe nord-sud, nu cum scrie În manual!”. Arăta, spre Încredințare, busola cu ac tremurător. „Ia, mă! Ia, mă!” se arătaseră iscoditori nevoie-mare ceilalți, apoi ochii li se Îndreptaseră nerăbdători către Director, ca să vadă cum avea să iasă din groaznica Încurcătură În care Îl băgase Vieru. Păi, cartea - care nu minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl lămurise pe Director cum că fiu-său, prefăcut În alte alea, Îi speriase noaptea trecută iapa care o luase la goană peste șleauri și șanțuri până rupsese o roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi fost lucrul cel mai rău - Directorul pălise -, căci o roată se poate drege, iar pielea, dacă n-are vreun ciolan rupt pe dedesubt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar putea spune. N. Iorga își intitulase memoriile „O viață de om - așa cum a fost”... Viața fostului învățător și ostaș Alexandru Mânăstireanu, inclusă între coperțile volumului „Călător...prin vâltoarea vremii”, n-a fost cea a unui om obișnuit și justifică încredințarea tiparului amintirile unui om care are ce spune și știe cum spune. De unde și titulatura acestor note de lectură, datorate unuia care, și el, „a bătut la porțile vieții” într-un sat „de la apa Nistrului”, a ajuns la o vârstă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai 1755 (7263) casăle noastre cu pivniță de piatră, care sânt pe Podul Vechi, în Armenime”... --Până aici nimic deosebit. --Uite ce scrie la sfârșitul zapisului... --Ce spune giupâneasa Anița, mă rog frumos? --Ascultă: “Și noi încă pentru mai mare încredințare am iscălit cu slova armenească”. Îți place au ba, ipochimene? --Îmi place, fiindcă armeanca îi mândră de originile ei, lucru de care noi... --Care noi? --Noi, românii... --Fii mai explicit, vere. --Noi, cei care în ancestrala noastră devenire, îi avem
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de pe Muntele Măslinilor, trădarea lui Iuda, răstignirea, coborârea de pe cruce, punerea în mormânt; domnul slavei. Chipul lui Iisus îl găsim pe icoanele numite prăznicare: nașterea, botezul, întâmpinarea la templu, schimbarea la față, învierea lui Lazăr, intrarea în Ierusalim, răstignirea, învierea, încredințarea lui Toma, înălțarea, pogorârea Duhului Sfânt. În cele mai multe icoane îl vedem pe Iisus săvârșind multe minuni. Fondul auriu înseamnă atemporalitatea (de exemplu: nașterea, schimbarea la față). Când veșmintele acoperă tot trupul (excepție făcând icoana botezului și răstignirea), înseamnă că icoana
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu strigă și apoi, un moment mai târziu, moare. Moartea sa se manifestă în sine ca un strigăt. Exprimându-se în acest fel, evanghelistul Marcu, dacă nu chiar tradiția de dinaintea lui, arată că însăși moartea lui Isus demonstrează puterea sa; încredințarea duhului său (așa cum sugerează verbul exepneusen) este impresionantă. Uluit de scena la care este martor, centurionul declară: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39). Impresionat de felul în care a murit Isus și de semnele care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
după care, se mișcă gândirea contemporană, în continuitate cu descoperirile filosofiei clasice în domeniul structurilor principale care stau la baza gândirii omului, dar și care marcau, până acum câteva decenii, o separare clară a orientărilor dominante. Dezvoltarea fundamentală constă în încredințarea cercetării filosofice a misiunii de a clarifica situații, contexte ale experienței, după ce au fost eliberate de orice fundament. Nu mai este vorba, așadar, de căutarea fundamentului, ci de o raționalitate lucidă în vederea unor clare alegeri operaționale. Mirarea din care își
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu toate orașele și locurile acelui pământ, ca supus credincios, de astăzi se va socoti sub apărarea Maiestății Noastre Imperiale și, după primirea acestui al Nostru act, ne va face nouă, Marelui Domn, mai întâi secret, veșnicul jurământ și, spre încredințare, îl va scrie și subscrie cu mâna sa cu punerea sigiliului Princiar, pe care apoi îl va trimite Maiestății Noastre Imperiale cu un om sigur și credincios, cât mai în grabă, cel mult pe la finele lunii lui mai s.v., și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
temporar sau definitiv de părinți, la domiciliul unei persoane fizice sau familii (familie extinsă, asistent maternal, alta familie/persoană). Beneficiari: • copiii pentru care urmează a fi instituită tutela, în condițiile legii; • copiii față de care a fost stabilită, în condițiile legii, încredințarea în vederea adopției; • copiii separați, temporar sau definitiv, de părinții lor, ca urmare a stabilirii, în condițiile legii, a măsurii plasamentului; • copiii pentru care a fost dispus, în condițiile legii, plasamentul în regim de urgență; • tinerii care au împlinit vârsta de
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
care el însuși le face cunoscute și le manifestă: veșnic, atotputernic, omniprezent, atoateștiutor, iubitor, milostiv, adevărat, drept, etc. Dialogicitatea lui Dumnezeu se manifestă de la început în existența omului. „Dumnezeu, suflând în om, începe să vorbească cu omul, sau îi dă încredințarea că Dumnezeu îi vorbește și el trebuie să răspundă”. Omul apare ca un „tu” al lui Dumnezeu, care este după chipul lui Dumnezeu. Acest „tu” al lui Dumnezeu, adică omul, poate să spună la rândul său „eu”, iar lui Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rămân necunoscute, se consumă în anonimat. ― Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. Crezi că noi am putea să realizăm o mare pasiune, sau o capodoperă de amor cum zice Balzac? ― Sânt sigur că da, i-am răspuns cu încredințarea că n-o mințeam. ― Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare și nu știu dac-o avem. Dealtfel, aleșii dragostei absolute sânt excepții tot atât de rare ca și geniile... ... Trecuse de miezul nopții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spre ludic. Desigur, unii copii, deja ajunși la vârsta visărilor, realizează creații străbătute de melancolie, ”filozofând” asupra vieții, a dragostei ori a trecerii ireversibile a timpului. Astfel, conform principiului conform căruia ”întregul este mai mult decât suma părților lui”, avem încredințarea că acești copii, printr-o conlucrare creativă, au reușit să constituie un caleidoscop, un mozaic de creații care să reprezinte pentru ei un nou început și, totodată, un stimulent și o motivație pentru viitor. Proiectul în cadrul căruia a apărut această
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
iulie 1875, când am încetat de-a fi bibliotecar. Toate actele citate în anexe sunt trecute în registre și le-am estras din dosarele bibliotecei, încît adevărul lor se poate controla orișicând din partea Înaltei Curți. Primiți, vă rog, domnule prezident, încredințarea deosebitei mele considerații. M. Eminescu Domniei sale Domnului Prezident al Înaltei Curți de Compturi Anexa A Cu adresa bibliotecariului N-o 17 din a. 1875, martie 22, s-au trimis onoratului Ministeriu al Instrucției un inventar sumariu, cuprinzând 1) cifra efectivului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]