599 matches
-
mistică e constituit din anume semne fizice și fiziologice, pe care le suferă corpul celui rămas în contemplație. Dar contemplația supranaturală poate să fie desăvârșită chiar dacă trupul nu e supus fenomenelor extatice. Sunt mistici care consideră aceste fenomene, cum e încremenirea într-o atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de o libertate spirituală, aceea de a urma calea Domnului și de a nu renunța niciodată la vocația de mărturisitor al Adevărului Revelat, indiferent de piedicile, obstacolele și suferințele care constituie drumul spre fericirea eternă. O perspectivă a ceea ce numim încremenirea în proiect este și surprinderea relației existente dintre spațiul închis și spațiul deschis, unde ideea de libertate se manifestă într-un mod aparte. Spațiul închis este locul în care libertatea poate fi cenzurată și, totodată mediul de producere a unor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
interioare, intrând atunci în contact cu un fenomen intitulat generic lupta cu spiritul. Spațiul deschis este spațiul posibilităților de a alege între diverse formule care corespund construcției spirituale, între o îngrădire a spiritului sau o dorință de refuz la acea încremenire în proiect. Dinamica acestor spații alternative este dată de gradul intens al ființei umane de a uza de libertatea conferită de Dumnezeu pentru a acționa într-un sens sau altul. Posibilitățile de opțiune ale ființei umane sunt variate și ele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
matematici, profesor de fizică și chimie. Într-un capitol din cartea amintită, supraraționalismul, pornind de la o aserțiune a lui Dostoievschi: Rațiunea cunoaște numai ceea ce a reușit să învețe", susține necesitatea unei revoluții spirituale care să oblige rațiunea să-și depășească încremenirea: "A întoarce atunci raționalismul dinspre trecutul spre viitorul spiritului, dinspre amintire spre tentativă, dinspre elementar spre complex, dinspre logic spre supralogic, iată sarcini indispensabile unei revoluții spirituale. Este nevoie, pentru aceasta, ca prin tentative subtile să determini rațiunea nu numai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
memoria socială, totodată, cum cu îndreptățire afirmă filosoful comparatist, este absolut crucial pentru societate să aibă la dispoziție un ajutor ca literatura, în care elementul interactiv atît tradițional, cît și experimental este prezent cu cea mai mare intensitate. Literatura refuză încremenirea, este o campioană în susținerea constantă a unei tradiții a schimbării, în care emanciparea omului în diversele momente ale istoriei este urmărită și redată într-o permanentă conexiune între trecut, prezent și viitor. "Literatura e construită - iar aici terminologia se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și administrației. Cu greu am găsi opinii și/ sau teorii economice depășite sau în parte desuete în raport cu starea economică și politică a zilei de azi. O actualitate care nu ne onorează, una ce subliniază, la acest nivel, o stagnare, o încremenire din care sîntem datori să facem efortul de a ne scutura și intra în armonie cu Uniunea Europeană din care sîntem parte. Astfel, vom ajunge să vedem în aceste pagini mai mult o istorie a ideilor care dominau epoca în care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apropiindu-se, prin îndrăzneala neobișnuită și "arabescurile" simbolice ale expresiei, de incandescenta limbajului rimbaudean din Iluminări, meditația, creionata, aici, doar în câteva paragrafe fulgurante, de maximă concentrare ideatica, plasându-se, ea însăși, "la limita investigării exacte", încearcă să prindă în încremenirea de "piatră" a cuvântului, momentul în care "linia" gândirii științifice se apropie asimptotic de "orbită" poeziei, să definească, cu alte cuvinte, ceea ce Paul Valéry denumea "atitudinea centrală, de la care demersurile cunoașterii și operațiunile artei sunt deopotrivă posibile"4. Mai bine
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
intelectualitatea locală ce depune eforturi creatoare pentru promovarea unui colț de țară marginalizat. Pentru fiecare dintre orașele Botoșani, Dorohoi, Fălticeni, Suceava, Rădăuți, Siret, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Vatra Dornei am încercat să surprindem atmosfera specifică, dominată de liniște și încremenire, ce contrastează totuși cu o activitate culturală bogată desfășurată în cadrul societăților culturale, liceelor, ateneurilor, teatrelor, bibliotecilor, dar și la redacțiile revistelor și ziarelor locale. Ambianța culturală se transpune astfel atât în mediu formator pentru viitorii intelectuali, cât și în scenă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
prielnică creației, și nu să preia modelul centrului. Misiunea realizării acestei directive aparține intelectualului provinciei a cărui "evadare spre Capitală, denotă și o abdicare dela personalitatea omului care trebuie să învingă și să dinamizeze viața acolo unde nu este"52. Încremenirea provinciei pe care o deplânge intelectualitatea locală se datorează, deci, în parte, și lipsei de implicare a celor ce aleg calea renumelui dobândit în marile centre urbane. În sens contrar celor exprimate de Petrescu sunt și răspunsurile lui Constantin Noica
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
din (semi)centru de dominație în periferie subdezvoltată, cu industrie și comerț în declin, imprimând acestui colț de țară renumele de "loc în care nu se întâmplă nimic". Descrierile monografice, memorialistica, presa locală constată sau deplâng la unison atmosfera de încremenire, liniștea fiind cuvântul de ordine ce însoțește orice trimitere la provincia nordică. Totuși, nu putem ignora faptul că ritmul acestei vieți în surdină a favorizat formarea unor intelectuali de valoare, a constituit tărâm de inspirație și cadru benefic creației pentru
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
te afli aici și nu în altă parte, admiți că aici e locul tău, chemarea ta, ascultarea ta. Cine spune că e simplu?! Profesoratul este și o treabă de creativitate, de inspirație. După ce te accepți pe tine, dar nu cu încremenirea ta cu tot, îți propui să îi accepți și pe copii cu toate ale lor. Și ei sunt imperfecți și unde mai pui că ei au cele mai mari șanse de perfectibilitate! Omul este o ființă atât de surprinzătoare și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
probleme pe care le regăsești în multe cărți românești, nu numai de literatură. Textele Mihaelei Miroiu sunt fermecătoare, deși oferă o direcție de mers de la care România se abate fatalmente. Ele sugerează mersul spre capitalismul democratic dar constată o anume încremenire. Nu pot fi numite literatură decât dacă acceptăm că literatura cuprinde și acest tip de eseistică, conceput ca articol. Occidentalizarea e constant ratată de România postdecembristă. Cu ce emoție ajunge autoarea în America, polul democrației, la începutul anilor 90, și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sau cu umor, tăios sau dimpotrivă, cu duioșie. Ceea ce rămâne despre țara lor din scrierilor a lor este asemeni unei chirurgii: se arată tumorile, chisturile, excrescențele, anomaliile tocmai pentru a elibera trupul țării lor de exotica povară a prostiei, a încremenirii, a inadecvării, a trivialității, a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
decid că trebuie să și aplice idealurile lor romantice, începe drama și culpabilitatea. Nu puține sunt acuzele pe care cetățenii, începând cu propriul tată, le formulează față de neostoitul Kazantzakis. Anumite idei, anumite atitudini, deși par că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
începe drama și culpabilitatea. Nu puține sunt acuzele pe care cetățenii, începând cu propriul tată, le formulează față de neostoitul Kazantzakis. Anumite idei, anumite atitudini, deși par că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
abțină totuși să le privească. Cum erau peste tot, era imposibil, replică el. Altădată vorbește despre vitezomania americanilor care omorând oameni cu accidentele lor de mașină, stau la poarta iadului. Fericirea lui înseamnă seninătate, netulburare, rămânere pe poziție, dar nu încremenire. Nu cunoaște frica. Nici disprețul. În afară de femeile emancipate, nu disprețuiește pe nimeni. Există un episod când Andrew întâlnește o astfel de femeie la fel de dârză cum e el, și pe care o desființează post festum, în fața soției sale, spre satisfacția amuzată
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cel bogat, cei doi se asociază ca să suprime acest termen, scăpând astfel de grija nevoii de evoluție. Mihaela Miroiu este deci intelectualul care propune țării sale alt reper, reperul occidental, eficiența, competitivitatea, impulsul creativ, ieșirea în larg, nu stagnarea, nu încremenirea, nu contemplația leneșă ci reflexivitatea alertă. 3. „DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT” SAVATIE BAȘTOVOI Omenirea poate aluneca oricând pe coridoare nebănuite. Nu doar pe cel propus de Saramago în Eseu despre orbire... Politicieni și gânditori pot propune lumii o cale spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prietenos. Dar clipa trece, chiar dacă cerul e senin și sub irizările lui copacii își tremură ușor frunzele nespus de verzi. Azi se întâmplă ceva. Timpul pare suspendat precum natura transfigurată din pictura impresionistă. Și spațiul meu vital e altul. O încremenire cu rost, o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru prins de furtună o mogâldeață totuna cu trunchiul de care se lipise. Ceasuri întregi a durat prăpădul, timp în care trupul chinuit căzuse într-o amorțeală aproape de încremenire. Sub cerul din nou senin, copacii se profilează clar, fiecare detaliu își recapătă forma dintotdeauna, pădurea întreagă reintră în zona de lumină domoală. Dar starea de suferință și neliniște l-a părăsit demult pe cercetătorul nostru, corpul lui întins la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
retrag ca melcii în cochiliile lor. A.B.V-am auzit deseori afirmând că nu v-ați îndrăgostit în viață decât de... poeți. Da, de fapt, tot ce am spus până acum, explică, într-un fel, singura mea "formă de încremenire în proiect". Pentru că, în rest, îmi place să văd tot ce mișcă în lumea asta, râul, ramul, și... să mă las dusă înainte de val. Doar, ai văzut. Probabil că familia mea a purtat arta ca pe un stigmat... Mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și a Întregii epopei care poartă titlul În căutarea timpului pierdut -, gustul madeleine-i sau acea piatră din pavaj care se clatină, de la intrarea casei din Combray; Proust unifică formidabil existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a rășinilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde nonșalanța este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și ale celor trei mușchetari, din vremea când mai-marii Bisericii erau încă prinți de capă și spadă iar purpura era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui, în zadar. Începu să alerge o șoaptă: E gata! Apoi în curând: S-a dus! A murit! Toți stăteau încremeniți. Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu sufletul tulburat nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]