855 matches
-
sine și de mine. Singurul neajuns era acela că nu era fixată ca lumea, astfel Încât, deși destul de bine legată cu lanțul, avea tendința de a se balansa periculos ori de câte ori deschideam luminatorul și vântul pătrundea În cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea mai păsa că se legăna ca un pendul. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de clasă. Acele cuvinte, dușmani de clasă, i-au speriat pe bărbați și i-au făcut să împingă pixurile cât mai departe de ei, se duseseră pe apa sâmbetei familiaritatea și laudele, iar după ce s-au mai liniștit puțin, au încropit ei o scrisoare, însă una care nu mi-a fost de nici un folos.” „Ce era un dușman de clasă?” „Era așa, o chestie. Exact nu știa nimeni, în orice caz, nu țăranii. Puteai folosi denumirea pentru oricine îți era antipatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe fată în căsătorie. În comparație cu fostul meu iubit, pentru Liam relațiile amoroase nu se termină dezastruos și nu le-ar pune capăt doar pentru a fi scutit de o presupusă durere ulterioară. L-am văzut în show-urile lui TV încropind o cină splendidă din conținutul câtuși de puțin apetisant al frigiderului unui burlac și râzând în hohote, reușind să facă din rahat bici. Se droghează și are aere de vedetă, însă vede jumătatea plină a paharului. Te prinde vreo tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
speluncă tristă, unde trei oameni serioși dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ofițerului științific, căpitanul își mută privirea, încurcat, pe obiectul minuscul. ― Dar fiindcă este imperativă localizarea creaturii cât mai rapid cu putință, am pus la punct o invenție, născocită de mine. Parker și Brett au realizat o treabă demnă de laudă încropind un sistem pentru manipularea vietății. Iată sistemul pentru decelarea ei. ― Un radar miniatural? întrebă Ripley admirând instrumentul. Era atât de bine îmbinat încât părea montat într-o uzină și nu în laboratorul unui remorcher de comerț. ― Îl puneți undeva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
au trebuit să aștepte retragerea ultimei glaciațiuni, avansarea spre nord a pădurilor și trecerea la vînarea unor animale mai mici venite și ele cu pădurile, precum căprioare și iepuri, pentru a acoperi locurile lor de dormit cu blănuri și a încropi astfel un strămoș al patului. Se poate schimba acum și una dintre cele mai importante „tehnici ale corpului”, aceea a acuplării : față de desenele rupestre care arată totdeauna bărbatul în spatele femeii, ușor aplecată în față, cam din această perioadă ce a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de un zgomot neîncetat, cu care locatarii se obișnuiau repede, declarând vizitatorilor asurziți: „Eu nu-l aud“. „Se poate să nu-l audă, dar le afectează nervii“, îi spusese odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a încropit pe dată, ținând-o în rezervă, o mică monografie asupra efectului terapeutic al sunetului. Zăpăcit, aproape amețit de zgomotul pe care nu-l auzea, John Robert plutea, cu pântecul lui uriaș, ca de balenă albă, înainte. Mâinile mari, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cărți. Hattie făcu o expunere corectă, spunându-i că la școală li se cereau des asemenea „dări de seamă“. Pe urmă o întrebă dacă cunoaște vreo limbă străină și când Hattie îi răspunse că știa germana, o întrebă dacă putea încropi câteva fraze. Fata răspunse printr-o cascadă de observații într-o germană foarte fluentă, pe care preotul nu o putu urmări. Părăsind în grabă germana, o întrebă despre italiană. Da, domnișoara Meynell cunoștea și italiana. Părintele Bernard, când plecase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Anthea Eastcote. A doua zi dimineața, fără nici un fel de intenție răutăcioasă, îi povestise, râzând, lui Gavin Oare despre cheful din grădină. Gavin Oare și-a pus pe dată iscoadele în funcțiune (unul dintre aceștia era Mike Seanu) și a încropit o relatare mai bogată și mai savuroasă a faptelor. A doua zi după revelațiile Gazetei, rivala sa The Swimmer, gazeta săptămânală de comerț, reluă povestea, privită dintr-un unghi nou. Conform cronicarului lor „orgia“ fusese organizată de însăși domnișoara Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum s-ar zice, în largul acelui U, așa că puteam să văd ceea ce cândva avea să fie, poate, o curte interioară. Ziduri se construiseră foarte puține, numai într-o aripă. Așa că în acea aripă, la parter, peste demisol, se putuse încropi o cameră, sau poate un apartament întreg, pentru paznic. Pe paznic, un bătrân, îl vedeam ieșind uneori în curte să umple la cișmea o găleată de apă. Când se instalase acolo, sunt sigur că nu se gândise că șederea lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de artist, receptiv la toate nuanțele vieții -, poetul identifică o risipă de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul / Ritmat. Râul, pârâul, apa, în general, subliniază senzația unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apar mai ales noaptea La vârsta de douăzeci de ani, Biscornet era deja un meșter fierar aproape format. El a luat locul tatălui său, dar nu în fierăria domnului Jean. Fiind și un om ambițios, tânărul a reușit să-și încropească o fierărie proprie, în apropierea locuinței. într-un spațiu nu tocmai potrivit pentru o asemenea îndeletnicire, meșterul reușea, totuși, să se descurce destul de bine. Acolo, în clipele de odihnă, imaginația lui hălăduia pe unde nu gândea. Biscornet visa tot felul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept, dar intens patriotică, și boierimea autohtonă, cea care a știut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vlahuță, văr cu poetul Alexandru Vlahuță, pe care prefectul țărănist Ștefan Constantinov l-a dat afară din serviciu. Bietul Vlahuță lucra pe unde putea, cum putea, ca să poată trăi. Intr-o zi ia o cutie, o îmbracă în pânză neagră, încropește un trepied și merge la prefect. Domnule prefect nu vă port pică pentru darea afară. V-aș pofti să facem o poză cu toți funcționarii prefecturii. Va fi ceva de vis. Prefectul, gândind că ideea nu-i tocmai rea, adună
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la Bichigi trebuia să ajungem pentru a nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat în locuința rechiziționată de la Ilie Hudulin care mai avea una în altă parte a satului.Am încropit paturi și saltele cu scândura și paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sunt amici de-ai unor scriitori. Sau rude. Dar nici cu colegii cu care m-am nimerit în aceeași serie nu trec de schimburile, convenționale, de amabilități. Am oarecare faimă de individ ursuz, așa că nimeni nu se simte obligat să încropească o conversație cu mine dincolo de "Bună dimineața", "Cum e apa?" sau "Poftă bună". Și, la drept vorbind, chiar îmi convine să fiu lăsat în pace. La mare, eu procedez cam ca arabii care-și depun încălțările la intrarea în moschee
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încheiat pe loc, fără să se scrie vreun protocol. Dacă Manuche nu și-a făcut sânge rău, Garçon „a căzut din nou în borcanul cu melancolie” - cum a constatat Gruia. Pentru a mai îndulci amărăciunea, eu mi-am permis să încropesc un text, care, la nevoie, ar putea fi pus pe muzică și chiar interpretat: „Dans la forêt de sapins, / Manuche attrapait un lapin. / Elle l’apportait à la maison, / Et le donne pour Garçon”. Aceasta ar fi prima strofă. Iată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
localități, precum și cel venit din partea Marianei, care mă avertizează că în orele după-amiezii vor trece pe la mine Madily și Vrony, cu o anumită problemă... Până la venirea persoanelor anunțate de Mariana caut să rememorez impresiile de la Școala generală nr.2 și încropesc pe fierbinte eseul despre „Începutul noului an școlar 2009-2010”. Aștept cu drag musafirele ca mesagere din partea Marianei. Nu-mi fac și nu-mi pun probleme privind obiectul vizitei, mai ales că nu era chiar prima vizită cu un anumit mesaj
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
40 de ani, scris atunci cu scop educativ la comanda fostului secretar P.C.R. Tolescu, material ce urmărea formarea și modelarea persoanei educatorului. Cu praful istoric pe el, I.N.O. va alege bobul mascat al filonului educativ. La acest material am încropit și două pagini de inimă și suflet, gata de expediere. Bârlad, 20 dec. 2009 Dragul meu consătean I.N.O. Singur mi-am făcut de lucru vrând să-ți trimit acest material prăfuit de trecerea atâtor ani din data alcătuirii lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
era Stratica, o femeie cu figura fină, care nu se știe din ce imbold își părăsise locul de naștere, de la țară, și rămăsese toată viața să tânjească după el. O adusese în mahala bărbatu-său. Mecanic la o moară, acesta încropise o mașină de tăiat lemne, se asociase cu un țigan din margine care avea cal și amândoi cutreierau ziua prin târg. Noaptea se întorceau beți tun. Slabă și nervoasă, foarte frumoasă în tinerețe, Stratica avea mare înclinare spre întâmplările melodramatice
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pentru a-i acoperi chelia, lavaliera milimetric aranjată, ceea ce îi dădea un aer de bătrânel cumsecade, cu totul nepotrivit cu ceea ce auzise Julius, că, după nopțile de chef umbla tras la față, nebărbierit, cu gulerul cămășii murdar. Discuția s-a încropit anevoie și pentru că doctorul are probleme cu auzul. Trebuie să aplece urechea dreaptă spre interlocutor când i se vorbește prea încet. Din când în când, își ștergea fața roșie cu enorma sa batistă cadrilată și se uita spre pendula din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
umblăm după păstrăvi în apa, perfect cristalină, din Seaca. Uneori, după-amiaza, veneau dinspre Olt neguri bolovănoase și amenințătoare de grindină care întunecau cerul. Cum aveam o bună experiență meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dăduse tîrcoale și pînă la urmă Îl prinsese În vîrtejul ei pentru a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu tot ce reușise să Încropească În atmosfera lui, pînă și Întunericul se destramă, umplîndu-se de nenumărate fărîme de culori ce se roteau intermitent, nu mai rămîneau decît niște fîșii negre de care se putea sprijini ca să se odihnească Între două amețeli. Dar, Încetul cu Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]