2,268 matches
-
cei mici. Ei nu sunt accesoriile doamnelor venite la petreceri. Obrajii ei se îmbujorau de enervare, amintindu-și scena. M.Joseph își turnă vin și gustă din el. Vocea lui șoptită, profundă, o tulbura. - Ești geloasă? - Nu înțeleg, sire! se încruntă. - Ești geloasă pe viața doamnelor din înalta societate? Pe bogăție, bijuterii ... oportunitățile lor și atenția domnilor Din nou stătea aproape de ea, captându-i privirea și zâmbind șăgalnic. Îl amuza aerul ei ofensat. -Sire, cunosc viața din înalta societate destul de bine
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
sănătoși, parc' n-ai ști! Că și io îi mai spun lu' Vasilică, să nu să mai bată, ca îs ca frații și că nu-i frumos, și știi ce-mi spune? - Ce-ți spune, Călino? întreba Maria curioasă și încruntându-se. - Da care-i treaba matale, buno? Ce-ai cu noi? Că noi ne batem, noi ne-mpăcăm. Vezi-ți de treburile matale, de gătit și de curățit, și asa, și noi ne vedem de-ale noastre! - Măăă, să știi
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
atâta forță, că tu dărâmași mesele pe jos, nu prietenul tău. El aruncă scaunele, că n-avea loc să te pocnească! Auzind ultima frază, toți începură să râdă. Patronul începu și el să râdă, dar pe urmă tăcu și se încruntă. După câteva secunde întrebă: - Dar eu tot trebuie să vă dau pe mâna Poliției, că mie cine-mi plătește stricăciunea asta? Măcar, dacă rămân cu pagube, să plătiți și voi cumva, nu? - Nuuu! Domnu' Jean, eu vă plătesc tot, și
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
să-i lipsească îngâmfarea, aroganța, dar să fie integru, tranșant; să aibă demnitate, să nu se lase ispitit de provocări, insulte; să aibă umor, desigur numai în situații posibile, acel umor specific spiritului românesc, cu care poate descreți frunțile cititorilor, încruntate din cauza provocărilor cotidiene ale vieții; să nu fie ranchiunos, ci prietenos, și să admită cu seninătate că și el poate greși; să știe să-și ceară, în această situație, scuzele necesare; să fie îndrăzneț, curajos și cu iubire de Dumnezeu
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
fiu pe-aici din nou stăpân , Deci nu mai pot să te slujesc . -Dar lupe altfel mi-ai vorbit , Când de prin râpi te-am adunat, Bolnav ,flamand și și jigărit Și te-am hrănit și te-am tratat . Se-ncrunta lupul maniat , ‘Și arată colții furios , Pe bietul o l-a sfâșiat , Lasandu-l inca-n viața jos . Venind vecinii l-au găsit, Zăcând acolo-nsangerat , L-au luat la ei ,l-au îngrijit Și de-ntamplare-au întrebat. I-
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
să-i lipsească îngâmfarea, aroganța, dar să fie integru, tranșant; să aibă demnitate, să nu se lase ispitit de provocări, insulte; să aibă umor, desigur numai în situații posibile, acel umor specific spiritului românesc, cu care poate descreți frunțile cititorilor, încruntate din cauza provocărilor cotidiene ale vieții; să nu fie ranchiunos, ci prietenos și să admită cu seninătate că și el poate greși; să știe să-și ceară, în această situație, scuzele necesare; să fie îndrăzneț, curajos și cu iubire de Dumnezeu
PROFIL DE JURNALIST ŞI AUTOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342463_a_343792]
-
să-i lipsească îngâmfarea, aroganța, dar să fie integru, tranșant; să aibă demnitate, să nu se lase ispitit de provocări, insulte; să aibă umor, desigur numai în situații posibile, acel umor specific spiritului românesc, cu care poate descreți frunțile cititorilor, încruntate din cauza provocărilor cotidiene ale vieții; să nu fie ranchiunos, ci prietenos și să admită cu seninătate că și el poate greși; să știe să-și ceară, în această situație, scuzele necesare; să fie îndrăzneț, curajos și cu iubire de Dumnezeu
JURNALISTUL OCTAVIAN CURPAŞ (PHOENIX, ARIZONA) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342497_a_343826]
-
gândul. Agățat de fusta ei, își fac casa lor. Îi ajutăm și noi, că așa se cade, nu? Își cresc copiii și... - Da’ de ce să rămână la țară, fa Ioană? De ce vrei tu asta? a întrerupt‑o bărbatul, ridicându‑se încruntat de pe marginea patului pe care stătuse. Nu ești sătulă de munca asta proastă, toată ziua bună ziua? Uită‑te și tu la palmele tale cum arată! Uită‑te la călcâiele tale crăpate! Nu‑ți mai încap în pantofii de mireasă, femeie
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
să mă duc șî eu la școală, a început războiu’, dup-aia, tata nu m-a măi lăsat, aveam oi, capre, aveam vite... Deodată, Hobzoaica a tăcut, s-a uitat câteva clipe chiorâș la mine și apoi s-a răstit încruntându-se din ce în ce mai tare: - Ha! Ia stăi! Nu cumva ăștia te fac pioner că te-ai dat cu ei, de-m’ vorbești mie așa despre ruș’? - Sovietici, mamă mare, sovietici, nu ruși. - Ha, ruș’, sovietici, tot un drac! - Stai liniștită, mamă
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
de profet, Oskar și Erick stau la coadă la bufet. Am uneori o poftă nebună să discut cu Domnul la telefonul din lună. Minune, retrăiește-ți viața, încearcă, inima ticăie, parcă se ceartă. Nu se vede capătul coridorului, nu te-ncrunta, prăjește oul condorului. Și dovleceii se căsătoresc, așa este cel puțin în Vest. Cu trenul de noapte ajungi precis în clasa a șaptea. O mimoză urcă pe zidul lichid, numai roza știe că este granit. Meandre printre Andre, una-i
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
pare rău că am izbucnit așa, cred că nu trebuia,” spuse Virgil. Dar poate că mai ai și tu nevoie de o lecție despre cum trebuie să te comporți, mai ales cu femeile,” spuse Nicoleta. Virgil se uită spre ea încruntându-se și spuse: ,,Tu taci din gură, nu începe cu ale tale. Ce vrei să mă provoci acum când avem musafiri?” Se așternură câteva clipe de tăcere după care Mihai spuse: Nu a fost intenția mea să te jignesc pe
POVESTEA UNUI ÎNVINS (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341177_a_342506]
-
putea să discute de la egal la egal cu lordul, așa cum era firesc. - Sunt copii deosebiți, cu siguranță ne vom înțelege. Fiecare copil e unic în felul său. Leon are un mare talent. Cântă foarte bine la pian. - Știu asta, se încruntă ușor M.Joseph. Doar că nu a mai vrut să interpreteze dupâ ce mama lui a părăsit această lume. Alma tresări ușor: - Regret pierderea dumneavoastră și a copiilor. Lord M.Joseph se înnegurase la față, poate nu era necesar să
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
Mă îngrijorezi, Alma. - Maman, dacă nu reușesc să-l descopăr pe lord, mă duc la mănăstire! Mama se ridică brusc de pe scaun. - Nici să nu te gândești la prostia asta! Nu accept! - Alma fii rezonabilă, dragă mea! tatăl ei se încruntă ușor - Am glumit, papa. Nu te speria maman! Pariul e altul, nu așa extrem. E o glumă - Nu-mi convine deloc situația. Dar fie, întotdeauna ai fost încăpățânată! se îmbufnă lady Catherine. Alma o strânse tare în brațe. O iubea
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
cartier, unul ce era vecin cu el îi spuse: ,,Virgil pe taicătu l-ai bătut pentrucă te-a maltratat de mic, dar pe maicăta de ce ai lovit-o? Asta numai înțeleg, cum de ai putut să faci așa ceva?” Virgil își încruntă fruntea, iar ochii săi verzi îl priviră pe cel ce-i adresase acele cuvinte cu o privire rece, plină de duritate, și de dorința de al lovi și pe cel ce-i adusese acel reproș. Pentru câteva clipe se așternu
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
dar prea îndrăzneață pentru o simplă guvernantă. O prinse de braț și o opri din mers. - Nu ești simplă! Este ceva cu Tine,domnișoară. Mă voi lămuri! - Doream, să vă vorbesc. Pot pleca mai devreme de o lună? Lordul se încruntă. Oh, iar acea expresie. - Imposibil! Copiii vor fi dezamăgițiPeste o luna. Așa am convenit! - Dar... - Am hotărât! Era ferm. Apropierea lui o neliniștea. Vântul adia mai tare. Nu-i răcorea obrajii fierbinți. Lacrimile îi înțepau ochii. - Dar ei se vor
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
Ai obiceiul sâcâitor să contrazici. Nu te rețin cu forță la conac. Ești liberă să pleci când hotărăști după această luna. Pentru prima oară zâmbea. Expresia feței devenea mai relaxată. Alma simțea lacrimile că se scurg pe obraji. Lordul se încruntă: - Îți displace viața de aici? - Nu sire, nicidecum. Am fost tratată cu respect și apreciere. Sunt mulțumită. Nu acesta e motivulIi susținea privirea - Ai obligații față de o anumită persoană? Respiră precipitat, situația era delicată. Îi simțea răsuflarea pe frunte. El
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
dimineață la oi în Muncel șî n-are cini tuna cu magariu. Dacă ai face binie să vini, că n-am de cinie mă ruga. - Aș veni, Tușă, m-am eschivat, dar n-are cine sta la magazin. Pe cât mă încruntam eu mai tare, pe atât devenea Tușa mai senină. - M-am temut ieu că trăbuie, ș-am trecut întăi pe la mamică-ta să te cer. Am tăcut. Aveam sub tejghea un pachet de țigări; îl sorbeam din priviri. - Noa, ce dzâci
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
lupte în care m-am așezat între el și celălalt copil, i-am zis: „Radu, ești furios? Dacă ai furie în pumni te rog să lovești aici!”, arătându-i spre burta mea. Mereu se dădea în spate, își ridica sprâncenele încruntate a surpriză și spunea: „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată.” Mereu, dar mereu-mereu, la cuvintele astea vedeam în el un om matur. Nu-mi dau seama ce vedeam; un respect real pe care mi-l purta (deci
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
dracu, mai demult ierea, acu, de-o vreme, nu s-o mai audzât. Abia atunci am înțeles de ce se amuzase Unchiu văzând reacția ciobanilor. Din păcate, când i-am cerut să-mi spună ce mai știa de șoloimânari, s-a încruntat și a schimbat subiectul: - Băăă, trăbuie mers după cepi. Bagă-te-n gios, pe la cotețu lu Mărcuț, că îi acolo on brad căzut, are cepii buni. Am luat toporul și m-am intors cu o cârca de cepi groși că
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
vă fac nici un rău perșilor! spuse el oprindu-și oamenii cu un gest. Pe unul din degetele de la mâna stângă a lui Hasim, Matan zări un inel de aur având o imensă piatră de safir montată pe el. Persul se încruntă, aducându-și aminte de întâmplări petrecute cu mulți ani în urmă. -Acum parcă te recunosc...negustorule din Rekem, spuse el sumbru! -E adevărat. Eu sunt persule! Hasim din Rekem, spuse acesta întinzând mâna în așa fel încât inelul să fie
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
la mine, ci mâzgâlește ceva pe o coală de hârtie: cercuri, pătrate, dreptunghiuri, le suprapune, le umple cu cerneală... Cred că așa se poate concentra mai ușor. Nu scoate un cuvânt. Îl pot observa în voie. La unele pasaje se încruntă, la altele zâmbește amar, la altele rămâne cu stiloul suspendat deasupra hârtiei. Când ajung la sugestia Aguridei Huidum de a transforma răcnetele personajului în ceva pedagogic, nu se mai poate abține, aruncă stilouașul pe birou, ridică amândouă mâinile spre tavan
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
erau câteva minute până la orele 10.00. Subit, ceasul sună. Tare de tot, ca sirena unei locomotive. - O palincă dublă, comandă bătrânul. - O dublă și pentru mine, cerui eu, deși eram conducător auto. Bătrânul își priponi privirea asupră-mi, se încruntă un pic, eram doar un străin pentru el, apoi îmi făcu semn să vin la masa lui. M-am conformat tăcut și l-am privit ușor amuzat. - Câți ani îmi dai tinere ? - Șaptezeci și... ceva ? îndrăznii eu timid. Bătrânul începu
LEACUL ÎMPOTRIVA CANCERULUI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377366_a_378695]
-
e suspectă! -Citiți acest pergament mai înainte de a intra, spuse omul care apăruse în pragul ușii și care îi înmână centurionului Iunianus un sul pe care acesta îl desfăcu. -Cunoașteți pecetea, nu? spuse omul aflat în fața sa. Centurionul privi înscrisul încruntându-se. Transpirația apăru pe fruntea acestuia de sub casca galeea. Totul i se păru centurionului un fals abil pus la cale. -E pecetea inelului de cavaler al procuratorului Ponțiu Pilat, spuse centurionul Iunianus citind textul pergamentului. Citi apoi câteva fragmente din
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
poată fi ruinat de o femeie (Mihai Batog Bujeniță). Copiii de astăzi sunt insuportabili, mai ales dacă nu sunt ai tăi. Când mănâncă săracul supă de găină? Când ori el e bolnav, ori găina e bolnavă (umor evreiesc). • Cine-i încruntat, nu înseamnă că gândește. Poate-i numai constipat. • Primul care moare ăntr-un conflict e adevărul. • Nu îmi plac clismele, d-apoi cataclismele... (Beatrice Vaisman). • Noi, slavă Domnului, suntem atei! • Înainte, e prea devreme... După, e prea târziu. • S-a urcat
ZICERI (241/242) – INCREDIBIL & CU BUZUNARELE GOALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378514_a_379843]
-
mi-a venit), poate dorința de a afla părerea unui medic, i-am povestit de experiența prin care trecusem în tipul operației de sutură de ligament la umărul stâng din anul 1989. M-a ascultat cu mare atenție, s-a încruntat puțin, după care mi-a spus : - Eu personal nu cred în așa ceva. Dar, fiind medic anestezist, am întâlnit multe persoane de-a lungul carierei mele care mi-au povestit despre experiențe de acest gen. Noi, medicii, ne distanțăm mereu de
SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378504_a_379833]