1,250 matches
-
sau o adunătură de oameni rătăciți. Atenție la elementele de comentariu, implicate de fotografie. Ne gândim la unele portrete de oameni politici. În funcție de opiniile ziarului, el va fi prezentat fie într-o postură publicitar surâzătoare, fie într-o ipostază ridicolă: încruntat, strâmb, cu degetul în nas. Șarjarea fotografiilor reprezintă o tentativă ieftină de manipulare. Atenție la fotografia gen „santinelă”, izolată într-un colț de pagină. Nepoziționată corect (cu privirea spre exteriorul paginii), oferă senzația nedorită de ieșire din cadru, de alunecare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o viteză aiuritoare momentele de acalmie cu cele de alarmă pompieristică, cine nu are plăcerea și ușurința scrisului, nu are curiozitate și nerv, ar fi mai bine să-și caute o altă meserie. Nu vreau să cad în păcatul generalizărilor încruntate și pripite. Sper doar ca tinerii plini de entuziasm, care bat la ușa fără clanță a unei redacții (o ușă care se deschide tot timpul din interior, niciodată dinafară), să nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul vagabondajului la voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și insuficiențele ei, mărturia unei vocații de memorialist. SCRIERI: Însemnările unui belfer, I-II, București, 1935-1939; ed. îngr. și pref. Petru Poantă, București, 1974; Schițe și însemnări din
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
conservatoare, antifrivolă și profund constructivă a persoanei culturale, dar pierde omul rațional, tolerant, absolutist numai în relativizare; câștigă statura morală și vigoarea „militară” a etosului individual, însă natura socială a eului se alterează în ritm susținut, apucând-o tot mai încruntat pe calea unui anumit fundamentalism. În orice caz, cultul construcției nu poate face decât bine în perimetrul unei generații prea puțin interesate de temeinicie și de necesitatea naturii catalitice a omului de cultură. Pe de altă parte, B. este și
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
gândește se ofilește” (A patra). Alteori personajul acceptă viața ca pe o fericire edenică (Onu). Se întâmplă ca vreunul să manifeste și oarecare detașare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
aprinse la lampă o țigară groasă. Din mijlocul fumului se auzi o tuse răgușită. - Mai ai ceva din lefuri ? Morarul nu răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
panouri mai mici Înfățișau „celula embrionară“ a unui copil Învelită Într-un bulb de plantă, mirajul și spaima medicinei, fructele și semințele indigene ale statului Michigan și departe, Într-un colț, pe Henry Ford Însuși, bățos și cu un chip Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu un tremurat, traversă strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zoë, o fotografie Înrămată a patriarhului Athenagoras și un dulap plin de costumele lui Lefty, pe care bunica mea l-a obligat să le vândă, drept pedeapsă. Cu părul pus din nou la loc sigur, sub plasă, Desdemona se plimba Încruntată prin curte, cufundată Într-o disperare prea adâncă pentru lacrimi. Cerceta fiecare obiect, suspinând sonor Înainte de a Îi pune eticheta cu prețul, și Își boscorodea bărbatul pentru că Încerca să care lucruri care erau prea grele pentru el. ― Te crezi tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am întrebat pe un ton pe care l-am vrut iritat, dar nimic nu se auzi în acea peșteră goală. Am rămas mirat, dar nu total stupefiat, de parcă m-aș fi așteptat la așa ceva. Privește! spuse bătrânul calm și puțin încruntat. Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei, al cărei gust nu-l mai simțisem de mai bine de patru zile, căci nu mai stăteam în picioare. Nu mai simțeam piatra dură sub tălpile încălțămintei mele. Un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
profesor din tot liceul pretindea să-mi fie prieten? Cum era posibil? Mintea mea refuza tot ce era de înțeles din ce îmi spunea profesorul. Nu era posibil. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Ba da. Mă dăduseră de gol sprâncenele încruntate și privirea pierdută. Nu. Nu poți fi ceea ce pretinzi. Ești aproape cel mai urât profesor din tot colegiul! Și așa trebuia să fiu ca să nu dau de bănuit... Nu e posibil! Ba e. Spune-mi, cât știi despre Împărat? Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O durere m-a săgetat în acel moment în frunte. M-am dat câțiva pași în spate. Noaptea răcoroasă mi se dezvălui în toată măreția sa, iar mirosul îmbătător al florilor de seară mă cuprinse iarăși. În fața mea, Vladimir stătea încruntat și cu ochii închiși, concentrându-se. Ce curioși suntem noi, spuse el cu dinții încleștați, furios, deschizând încet ochii. Era prima dată când îl văzusem într-atât de mânios de față cu mine. Era, de asemenea, și ultima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
negru se coborî iarăși peste ochii mei cu o repeziciune incredibilă și, la fel cum se pogorî orbindu-mă, se ridică. Îmi simțeam gura uscată și căscată. Nu mai țipam. Deschisesem ochii și îl văzui pe Sergiu privind în gol, încruntat, cu picături de transpirație ce abia începeau să curgă pe pielea sa, udându-i fruntea. M-am uitat la umărul care mă durea și-l văzui pe Vladimir cu o mâna pe el, strângând ușor. Văzând că mi-am revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
părului aproape blond și a ochilor albaștri bulbucați? Era cel puțin a cincea oară cînd se Întîlneau. Prima dată, bărbatul se oprise brusc, și fața i se luminase ca sub efectul unei jubilări. Voise să deschidă gura, ezitase, În timp ce comisarul, Încruntat, se străduia zadarnic să și-l amintească. Silueta și fața i se păreau familiare. Dar cine naiba putea să fie? Unde Îl mai Întîlnise pe insul acela ilar și pe nevasta lui parcă făcută din marțipan colorat? — Zău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se mai așezaseră niciodată În viața lor atît de mult pe bănci sau pe scaune În parcuri. Întîrziase, dar nu-i făcu nici un reproș, mulțumindu-se să observe că nu mai arăta deloc la fel ca dimineața. Cunoștea fața aceea, Încruntată și Îngîndurată. — Unde mergem? Ne plimbăm... Ca În celelalte zile. Ca și celelalte cupluri. Probabil că soția criminalului nu știa nimic. Se plimba cu soțul ei fără să bănuiască că acesta tresărea cînd vedea o uniformă de polițist. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu se poate stăpâni să nu bodogăne în timp ce iese: Numai cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de autoritate. Nimeni nu dă crezare recomandărilor privind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta mi-e cunoscut, o întrerupe principele încruntat. Se îndreaptă de spate, indispus. — Știu cine e, își amintește cu asprime în glas. Un turnător notoriu. Vântură din mână: — În numeroase procese a reprezentat acuzarea poporului și nu de puține ori a adus în fața tribunalului oameni pe care eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mustăcește, schițând un mic zâmbet șiret. Tot atâtea așezăminte populate cu militari de origine latină. Un mare pas înainte pe dru mul lung și anevoios al anulării deosebirii dintre Italia și provincii... De cealaltă parte a mesei, Ianuarius se gândește încruntat că întreținerea unei atare forțe armate este de departe sarcina cea mai grea pentru buget... — Așa am pus capăt războiului civil, murmură la un moment dat Augustus. Pare deprimat. Secretarul își acordă o clipă de reflecție, apoi rostește: — Legionarii nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își amintește că discutau despre altceva. Se indispune și mai mult. I se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme. Pierde șirul ideilor, trece de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate câmpii. Încruntat, ridică privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus al tău are înclinații literare. Râde în barbă. — Nu mi-aș fi imaginat. Se încruntă intrigat. — Da’ cum a ajuns el în casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înfruntă interlocutorul. — Și tu deții probe acum că cineva ar fi conspirat împotriva statului sau a mea? Fulcinius ezită. Este vizibil intimidat. Se hotărăște în cele din urmă, dar nu reușește decât un mda. Augustus nu-l bagă în seamnă. Încruntat, se concentrează asupra glasului ce vine din interior. Un caz de trădare ține inevitabil de jurisdicția sa. Nu s-ar mai putea eschiva - în teorie cel puțin - dacă lumea află că sunt în joc siguranța și propriile lui interese. Bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
venit el personal? Își răspunde singur: — Pentru că a găsit un bou iresponsabil ca tine care să se lase târât într-o asemenea aventură periculoasă. Urechile lui Fulcinius dogoresc, deși le simte reci ca două slo iuri de gheață. Sub mina încruntată, bătrânul împărat reușește cu multă gre u tate să-și ascundă încântarea. Speră din tot sufletul ca vor bele sale să ajungă la Livia. Inima îi tresaltă la gândul dispe rării care o va cuprinde. Poate că spaima o să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sever, este la latitudinea principelui să se lase sau nu ghidat de lege. În cel mai bun caz, se preface doar de ochii lumii că-și dă silința să o respecte. Și asta va face cu el... Augustus îl întreabă încruntat: — Ce dovezi ai? Fulcinius reușește cu greu să-și stăpânească nervozitatea. Bâi guie speriat: — Corupe femei... — Ce fel de femei? îl presează îmbufnat bătrânul. Dacă Libo își bate și el joc de legislația cu care de atâta amar de ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
timpul lângă el, se apără nefericita. — Tot timpul, ce să zic, o îngână nervoasă Vestala Mamă. Ai măcar decența să-ți recunoști greșeala. — N am lipsit decât câteva clipe... După glas se vede că e înnebunită de spaimă. Cu fruntea încruntată, Occia deliberează. Să fie doar ome nească nebăgare de seamă? Sau vrerea zeilor? Mai ales într-o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă ceea ce spun e neplăcut urechilor tale, domniță! Vipsania întoarce capul înapoi fără să răspundă. Nu-i place să fie numită astfel. Numai cei care vor să-i intre pe sub piele îi zic așa. Vocea lui Maternus răsună tare. Ridică încruntată privirea spre el. — Să mă tem oare de comparația cu poeții dinaintea mea? Rumoare în sală. Nu voi numi pe nimeni dintre cei în viață, ca să nu dau impresia că umblu cu lingușiri. Vipsania e din ce în ce mai conștientă de propria stare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a gelozit Li... Livia... — Ei, aș! îl țistuie mama lui nervoasă. O fi fost Livia geloasă pe Scribonia cât a trăit, dar acum, după ce a murit... — Nu p... pe ea, replică iute Claudius, pe... Își mușcă brusc buzele și tace încruntat. Era gata să spună ce nu trebuie. Bine c-a reușit să se oprească la timp. Nu însă îndeajuns de repede pentru Vipsania. În urechi i-a răsunat cuvântul nerostit: Cornelius. Cornelius!? se alarmează instantaneu. Fratele mai mic al lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face tot ce-i stă în putință să o ia înapoi. Poate chiar mai devreme. Reflectează încruntat. Ar trebui mai întâi să-l zdrobească pe Nero. Încuviințează adânc din cap. Neapărat. Fără el, ea nu va fi în stare să lupte. Oftează. Dar cum? Povestea cu bastardul s-a fâsâit. Prin ce alte mijloace îl poate împiedica
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]