888 matches
-
nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nici o variație în fluxul dinamului și nici a pilei atomice. Automat, o similariză pe Leej pe zona memorizată înapoia lui, dar nici nu se uită să vadă dacă-l urma. Ajunse la grilajul înalt și văzu că sulițele impresionante, erau încrustate cu aceiași ghimpi ca și grilajul din celula pe care o părăsise. Trei metri de metal imposibil de trecut - dar putea să vadă printre bare. Urmă lungul moment obișnuit - prea lung - pentru memorizarea unei zone, dincolo de grilaj. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră. Construcția data dintr-o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În interiorul primului cerc se desena un al doilea, format din numeroase gene care împrejmuiau ochiul lăuntric. Primul cerc (cel exterior), accentuat pe alocuri cu câte două sau chiar trei linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un spirit non-integrat. Dominat de temeri, de emoții incontrolabile, încrustate în sistemul nervos și mușchii Trupului. Partea fatală a acestei dominări era faptul că la Ashargin carnea vie reacționa la acest dezechilibru intern pe un plan non-conștient. Chiar și Gilbert Gosseyn, știind ce este adevărat și ce este fals, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici o variație în fluxul dinamului și nici a pilei atomice. Automat, o similariză pe Leej pe zona memorizată înapoia lui, dar nici nu se uită să vadă dacă-l urma. Ajunse la grilajul înalt și văzu că sulițele impresionante, erau încrustate cu aceiași ghimpi ca și grilajul din celula pe care o părăsise. Trei metri de metal imposibil de trecut - dar putea să vadă printre bare. Urmă lungul moment obișnuit - prea lung - pentru memorizarea unei zone, dincolo de grilaj. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră. Construcția data dintr-o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece, bunicu-său încrustase pietre de lapis, care noaptea păreau ca niște ochi vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi-i aici!...“. Numai ochii aceia văzuseră ceea ce nu se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ă Fără sânge, spuse doctorul. În cazuri de ștrangualre, este normal ca ochii să fie plini de sânge. Frânghia era prinsă în carnea moale de la gât. Doctorul o tăie cu bisturiul, trecând lama cu delicatețe peste funie, atent să nu încrusteze pielea. Apoi o îndepărtă cu o pereche de foarfece lungi. ă Aici, asta-i interesant, spuse el. Asta este interesant. Îi ridică barba ca să vadă și ei. Cu toții se aplecară peste cadavru și își concentrară atenția asupra urmei adânci lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Întors în biroul său, Porfiri așeză cutia pe care o luase din magazia lui Boria pe birou. Cutia, galben aurie, era făcută din lemn de mesteascăn finisat, probabil din Karelia, foarte plăcut la atins. Încuietoarea și balamalele erau din alamă. Încrustată în capac era o emblemă de alamă în forma unui vultur. Încercă cheia pe care i-a dat-o Zoia și pe care aceasta o găsise asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia se deschise. Înăuntru dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
silă la insolența lui Porfiri de a o privi. Pe moment, vru să o tragă afară din trăsură și să o ducă la locul unde știa că zăcea mortul. În schimb, se înclină simplu și se uită la balzonul familiei încrustat într-o frunză aurită pe ușa trăsurii. Se întoarse și, în sfârșit, trecu peste creasta podului. Cu o hotărâre bruscă, pentru a evidenția independența mișcărilor sale, privi în jos. Inevitabil, văzu capul, spart ca un fruct tocat. Zăpada din jurul adunăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În pânza lui de coarde vocale Încrustate cu polipi nituiți, l-aș fi auzit murmurând răgușit muzica sferelor, Turnul sorbea chiar În momentul acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Triconca și Magnaura, iată-ne în Chrysotriklinios, marea sală a tronului, cu cupolă și în formă octogonală, având pereții îmbrăcați în prețioase covoare de Persia și cam douăzeci de gigantice candelabre de aur. Tronul însuși era în întregime de aur, încrustat cu pietre prețioase și flancat de doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse Antonio, scuturând fără vlagă mânuța ei albă acoperită cu inele Încrustate cu pietre de diferite culori. Maja Își retrase mâna. — Unde e soțul meu? se interesă ea, mulțumită că Elio fusese punctual și că venise Înainte ca mamele acestor copii să se simtă neglijate și Înainte ca puștii să Înceapă baby-dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am venit la bancă la cererea ei. Vela e Însoțită de un bărbat foarte dichisit, cu figură de spaniol, de vreo douăzeci și opt‑treizeci de ani. E de față și un al treilea bărbat, un bancher care vorbește franțuzește. În fața noastră, Încrustate În zidul de marmură, sunt două monede: o monedă americană de zece cenți și un dolar de argint cu un diametru de trei‑patru metri. Vela m‑a prezentat Însoțitorului spaniol. Nu a fost chiar o prezentare, din moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nostimă”) nu schița nici un zâmbet. Iar eu, când amuzam oaspeții la cină, eram bănuit că fac din ea ținta glumelor mele. După toate probabilitățile, În timp ce mă imaginam Într‑o bancă, cu un ban de zece cenți și un dolar uriaș Încrustați În marmura șlefuită, nu eram conștient că fusesem salvat. Doctorii cu medicamentele lor, surorile cu Îngrijirile lor, tehnicienii cu meșteșugul lor, concuraseră să mă tămăduiască. Dacă și când voi fi complet salvat, aveam să‑mi văd Înainte de viața mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat, o, neputință! Dar n-ai înfrânt decât un fel de scut... Doar replica în care n-am crezut.
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
Gamberetto și-apoi cu deversarea ilegală de substanțe toxice ce pare să aibă loc În țara asta. Sorbi din vin. Voi fi foarte recunoscător pentru orice-mi poți spune. Contele Își termină vinul și așeză paharul gol pe-o masă Încrustată din lateral. Își Încrucișă picioarele lungi, expunând o bucată de șosetă neagră de mătase, și-și Împreună degetele Într-o piramidă sub bărbie. — Signor Gamberetto e-un afacerist deosebit de meschin și cu legături deosebit de bune. Nu deține doar cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lucru, dacă le dă o binecuvantare în situația de față. Preotul a spus că se poate, se mai fac excepții și că ar fi bine să aibă și verighetele. Cutia cu verighete se afla la Frusina acasă. Pe ele erau încrustate numele lor: Frusina și George. Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar în duminica aceea. Însă, preotul i-o luă înainte și-i spuse
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
da hidrei lovitura de grație. intru În sală și Îmi lipesc privirea de limbile focului care arde În mijlocul scenei. Una câte una, poveștile despre facerea lumii se deapănĂ, pline de durerea, violența și grozăvia cu care Șaman 157 au fost Încrustate În memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsĂri care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni Îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care Învârt astrele În mână se Învălmășesc laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dea să țin În mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta era ditamai sceptrul de fier, greu de cel puțin jumătate de kilogram. — Sunt veritabile, spuse Père Joseph referindu-se la pietrele cu care era Încrustat dorje-ul. — Ce fel de pietre sunt ? — Diamante. reprezintă indestructibilitatea, pentru că dia- mantele sunt mai tari ca orice alte pietre prețioase. Dorje-ul este simbolul fermității spiritului celui care obține iluminarea. În copilărie, Adi mi-l dăduse pe Domojo ca să nu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]