717 matches
-
vadă scos din casă cu picioarele 104 înainte și clevetesc pe la colțuri. Și aici, în palat. Se împrăștie tot felul de zvonuri alarmiste despre viitorul stăpân al imperiului. Murmurele au ajuns până la el. Cum că Agrippa Postumus, crud din fire, îndârjit chiar și mai mult din pricina surghiunirii sale, nu va fi la înălțimea unei sarcini atât de covârșitoare, nici prin vârsta sa și nici prin priceperea în treburi de stat. Aprobă fără să vrea. Este întru totul de acord. Și-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de râs, dar fără să-i pună în cârcă vreo acuzație clară. Scrâșnește din dinți. Cât de mult i-ar plăcea să-l calce în picioare, și prin el să-i umilească pe toți, mai ales pe Tiberius Nero. Repetă îndârjit: — Pe Nero. Se încordează din toate fibrele ființei lui. Blestemat să fie acest om! De mii de ori blestemat. Dacă n-ar fi fost el, Vipsania l-ar fi acceptat până la urmă, că doar nu e de lepădat. Dar cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se face vinovat, de e obligat să privească o asemenea oroare? Rufus înalță uimit privirea spre el. — Nenorocitul de spectator? îngână în batjocoră. Dar toți cei de aici au venit de bunăvoie, nu i-a adus nimeni cu sila. Continuă îndârjit: — Sunt unii care n-ar rata în ruptul capului un asemenea spectacol. Decât să-l piardă, mai bine se trezesc cu noaptea-n cap și sar peste masa de prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-o ocară pe care o porți după tine toată viața să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit, clatină dezapro bator din cap. — Uitați-vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperiale. Se întoarce din nou spre soție și-i aruncă o privire furi bundă. Cum a fost atât de dobitoc și nu și-a dat seama? Orgoliul ei sunt copiii. Cu ei se mândrește, nu cu el. Pentru ei e îndârjită și nestăpânită. Chiar nesăbuită. Cu el e doar aprigă. Aprigă la mânie, aprigă în pat. Trufia de a naște viitori împărați îi stâr nește trupul. Așa a conceput cu ea mai mulți plozi decât și-ar fi dorit. Șase până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fel de arbore genealogic, căci ramurile se îndreaptă înspre portretul fiecărui membru al familiei. Li se adresează în scârbă statuilor, care-l privesc impasibile din nișele lor: — Sunteți doar niște scuturi de bronz argintate la suprafață. Nu-i răspund. Continuă îndârjit: — Descendenții voștri, care se erijează în cuceritori, nici mă car nu caută în vreun fel să facă deosebirea între voi. Vă schimbă doar capetele din când în când. Se gândește că ar fi cazul să se întoarcă printre ceilalți. Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pijamaua. — Ajută-mă să mă ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită. Rupse ultima cusutură a pijamalei și aduse raza lanternei pe coapsa goală a bărbatului. Carnea se termina puțin deasupra genunchiului. Ciotul era rozaliu și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul se smuci din brațele mamei și Începu să plîngă din nou. Tatăl lui Duncan se sculă În picioare cu o expresie Îndîrjită și-și puse pălăria. Viv Îl privi pe Duncan de parcă ar fi vrut să zică Bună treabă! Îmi pare rău, zise el. — Ar fi și cazul. Vorbeau prea Încet ca tatăl să-i audă. Nu ești singurul care-o duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Amurgul acoperea întreg pământul, ca un lințoliu negru... ― Ce facem, doctore? izbucni deodată generalul, ursuz. Nu vezi că s-a întunecat? ― Datoria, excelență, răspunse medicul liniștit, cu ochii la ceas. ― Ce datorie?... Constată! Asta-i datoria dumitale! zise generalul mai îndîrjit. Doctorul ridică din umeri, se apropie de stâlp și pipăi pulsul spânzuratului, iar pe urmă murmură: ― A murit mai repede, parcă i-a fost silă de viață... ― Lasă comentariile! se înfurie generalul. Rezultatul! ― Excelență, condamnatul a expirat, raportă doctorul salutând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă, cu undulările aspre ca un cântec sălbatic, i se prelingea în suflet prin toți porii, îi alina toți nervii. Și în aceeași vreme ochii lui se odihneau pe buzele ei, puțin cărnoase, roșii-închise și umede, care se mișcau convulsiv, îndîrjite și cu un fel de imputare tainică. Când tăcu Ilona, Bologa se zgudui, ca și cum i s-ar fi rupt ceva în inimă. Îi întîlni ochii și zări acolo înfricoșarea ce se încuibase brusc și în sufletul lui. Apoi în tăcerea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sistem de robire! ― Oare fără binefacerile civilizației ai mai putea tu însuți să te ridici împotriva lor? întrebă Klapka cu un surâs. ― Atunci n-aș fi simțit nevoia să le disprețuiesc și aș fi fost desigur mai fericit! strigă Apostol îndîrjit. Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece "cucerire" a civilizației a dărâmat cîte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
n-am învățat în România, a fost de-ajuns! Așa că, nu știu cum, am terminat aproape tot bacalaureatul, mi-a rămas numai un examen dintr-a XI-a, pe care nu-l putusem pregăti într-a XII-a, cu toată munca mea îndârjită. Țin minte ca acum, scriam tezele la bacalaureat și încă nu stăpâneam ebraica, deci trebuia să găsesc tot felul de alternative... S.A.: ...la nici doi ani după venirea în Israel. M.I.: La un an și nouă luni. Parcă a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la atâta, șopti smerit novicele, mi-e de-ajuns că pot fi în preajma Lui”. „înțelept ai grăit, copile, zise Sfântul Petru. Nu căuta îndârjit să-i vezi, căci atunci când va voi, ți se va arăta El însuși. Uite, ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Probabil vreo salvare sau ambulanță care transportă sînge pentru transfuzii. Oricum... Nemuro... cum să vă spun?... Era un tip muncitor, serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zic, și acum îmi pun probleme, normal, dar sunt mult mai degajată cumva. Tocmai felul lui de a fi, foarte lejer, să o luăm încet, m-a dus mai departe decât m-ar fi dus un chin sau o muncă îndârjită. Nu spun că m-am delăsat, nici vorbă de așa ceva. Dar mi-am dat seama că trebuie să ai mereu o distanță, mică, dar să o ai tot timpul. Având acest control, e bine. Cu domnul Ilie Gheorghe cum este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
din leacurile mele nu i-au putut face bine. În delirul ei își chema mereu nepoții : "Artenie ! Vadim !", la care probabil fusese gândul Iulianei atunci când a încercat să îl apere cu trupul ei pe tânărul evadat. Vasili a devenit mai îndârjit și mai tăcut, de parcă și-ar fi pierdut copilăria. * * * "Miracolul" pe care îl desăvârșisem la Gherasimovka punându-l pe picioare pe Axel, nu a rămas fără urmări. Numai peste câteva zile, o sanie a venit să mă ducă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Se agăță, ca înecatul, de un nume auzit de multe ori, pomenit de Alexe și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text, entuziasmându-se tot mai mult pe măsură ce aprofunda opera autorului. O frază, o idee scrisă de creatorul total îi provocau reacții emoționale intense. Își neglija somnul și orele de masă cu o superioară nepăsare de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsit ținta mult căutată. „Umanitatea pe la spate“, așa suna sloganul lor. De atunci, criticii nu se mai satură să propage că „bârlogul trebuie curățat prin afumare de cei dinspre care bate o adiere delicată de parfum și vaselină“. Cel mai Îndârjit oponent se pare că era un fost coleg de-al său, care mai lucrase cu Froehlich Înainte de deschiderea fundației și a autorizat un studiu despre cluburile atletice, considerat un fenomen erotic. Însă imediat după inaugurarea din 1919, s-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era la fel, ochii inteligenți și constituția atletică, aceleași. Domnul cu Păr Blond ca paiul. Dora a născut În 1907. Dacă băiatul era un adolescent În 1919 la inaugurarea Fundației, când fusese făcută poza - având În vedere acneea și privirea Îndârjită - acum trebuie să fi avut cam douăzeci și ceva de ani. Așa mi se părea plauzibil. Oare Dora Începuse să bănuiască cine era chiar când am discutat despre poza asta pentru prima oară? Și a Încercat să afle mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să urc cu el la cota 1400 și am început să-i pocnesc. Erau îndîrjiți, clănțăneau la mine, dar eu eram și mai îndîrjit, trosc, buf, în dreapta și în stânga, până s-au împrăștiat sărind gardurile și arătîndu-mi cozile stufoase... M-am întors și am adormit satisfăcut... A doua zi,dimineața am văzut, mirat, cum zăpada din curte era plină de sânge și floace și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
terci“. Se uită după tatăl ei și în cele din urmă îl zări în celălalt capăt, cu un aer răzvrătit, cu micul dejun neatins în față. — O să-l mănânc când vine soția mea, insista el cu o demnitate fermă și îndârjită, adresându-se unui îngrijitor. — Ei bine, o să cam ai de așteptat, pentru că n-a trecut pe-aici săptămâna asta, așa e? îi râse în față îngrijitorul. Chipul lui Ralph păru descompus de durere și panică. Nu? întrebă el. Nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
schiaune cu jale. Gavril se opri, în cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]