606 matches
-
nu știi s-o deschizi. * Dacă îți mănânci colacul de salvare, nu mai ai nici o șansă de scăpare. * Drumurile vieții nu sunt marcate cu semne de circulație. * Unele curse sunt contra-cronometru, altele contra-cost. * Nu alerga, dacă nu te fugărește nimeni. * Îndărătnicul e întotdeauna de acord, dar mereu împotrivă. * Rob cu rob sporește puterea stăpânului. * În timp ce unii adună bani albi pentru zile grele, alții strâng bani negri pentru zile cu zăbrele. * Când ai sufletul înnorat, nu cerul e de vină. * Acul în
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și nici degenerescență fizică", așa încât ereditatea "e o cantitate necunoscută și nu are atâta importanță din punct de vedere psihologic". Factorii externi sunt însă determinanți. În acest sens este analizată relația cu tatăl său, Gheorghe Eminovici, un om "autoritar, brutal, îndărătnic și grandoman, lipsit de delicateță și de orice tendință de a-i face pe copiii săi tovarăși de muncă (subl. aut.), astfel că i-a împins pe toți cu fața în poalele și atmosfera sufletească a mamei necăjite, care nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dacă nu le-aș fi văzut eu Însumi În sticla cu apă uitată câteva zile pe pervazul geamului Într’un institut din București, poate n’aș fi avut ce spune acum... Pentru un om care toată viața lui a iubit Îndărătnic plantele, acuzația era prea gravă: plantele ucid? ele, pe ale căror cloroplaste stă Viața de pe Pământ? Desigur că nu. Nu mă feresc să beau apa În care trăiesc plante; așa cum arătam În capitolul anterior, planta purifică; acesta e și răspunsul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mi-o Înalț“; zadarnic, căci toate astea sunt stări, aș zice, endemice, identificate de mult și co mune mai tuturora care s-au trezit pe această lume cu o minte În continuă și dureroasă gestație, cu un condei mai totdeauna Îndărătnic la treabă și cu foaie de hârtie albă dinainte, albă de toate frigurile și chinurile creației (Caragiale nu scria nici el cu plăcere, spune fiul său Luca În Ideea Europeană din ianuarie 1920) [...]. Păstrez și azi originalul acestor Scrisori bănățene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unora; sau spectacolul melancolic al altora, neluate azi În seamă de nimeni, nici chiar de bărbații lor, și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută mâinile plângând după un trecut ce nu vrea să dis pară din amintirea lor Îndărătnică; sau, În sfârșit, singurătatea mea de astăzi, hrănită doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci și Fanache. Orchestra a amuțit și ea. În liniștea teribilă care s-a lăsat am auzit toți, limpede, ce a rostit domnul Toma amenințător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să se balanseze parcă ar fi fost un sac cu nisip. -Recunoaște, bă, femeie, i-a cerut el pe ton mai degrabă molcom, în joacă. Mama tăcea, ca și cum uitase să vorbească. Forțându-se să nu arate că de fapt muierea îndărătnică îl scosese din sărite, tovarășul Cameniță a continuat să o împingă pe mama încoace și-ncolo, iar când ajungea în dreptul lui o izbea cu pumnul său greu ca o măciucă de fier unde nimerea, în stomac sau în spate sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
semănăm câteodată cu altcineva. Am dorit dintotdeauna să semăn numai cu mine însumi și, în ultimii ani, cred că am reușit. Nu în totalitate, în mare parte. Din păcate, am încă zile când semăn cu tot poporul român. Sunt fatalist, îndărătnic, miștocar, dezbinat. Nu-i nici o greșeală: sunt dezbinat cu întreaga mea ființă. Nu mă plac, nu mă mai suport, mi-aș pârî toate defectele la Securitate, să se ocupe și alții de ele, nu-mi place deloc ceea ce văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ale cucoanelor și fracurile de dinainte de război ale unor domni în etate, probabil că prima mea întâlnire cu opera ar fi fost și ultima. Un bărbat între două vârste, a cărui înfățișare mai mult decât îngrijită impunea respect și unui îndărătnic din naștere ca mine, m-a abordat în felul acela civilizat în care se adresează niște persoane bine educate una alteia când vor să facă neprotocolar cunoștință. M-a întrebat cum găseam spectacolul, fiindcă lui i se părea magnific. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apă. Până și în ziua de azi porumbiștile lungi mă întristează, și ori de câte ori, în tren sau în mașină, trec pelângă una dintre ele, închid ochii, cuprinsă de spaima subită că porumbiștea dă un ocol vertical întregului pământ. Uram acel câmp îndărătnic și obtuz, devorând plante și animale sălbatice ca să hrănească cu ele plante și animale crescute de om. Orice ogor era panopticul de o întindere dezmărginită al soiurilor de moarte, un praznic înfloritor. Fiecare ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce și cu șurubelnițele, în loc de furculiță și cuțit. Dar nici caișii cei îndărătnici din curte nu se jenau să înflorească. Se întâmplă deseori ca sentimentele noastre să ni le împărțim în afară în mod ciudat: între câteva obiecte, puține, pe care, fără motiv anume, le găsim potrivite să ne deslușească amintirile din creier
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să pun în plic ceva personal, și nu una dintre obișnuitele vederi surprinse cu patriotism local de fotografi. În timp ce citeam în tren ziarele, lipeam pe un carton alb un fragment de imagine laolaltă cu niște cuvinte sau o propoziție-două: „cuvântul îndărătnic deci“, ori: „Dacă un loc există cu adevărat, el frizează dorința“. Abia uluirea în fața a tot ce poate fi scos din niște cuvinte disparate din ziar a atras după sine rimele. De mult începusem și acasă să decupez cuvinte. Zăceau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le-au săvârșit în timpul vieții. De bună seamă că în cer nu trebuie să le meargă mai bine ca pe pământ, altminteri moartea n-ar mai putea fi o pedeapsă mai mare decât, să zicem, munca anevoioasă pe un câmp îndărătnic, când soarele dogorește sau când e ger. În primii ani de la oraș, cerul nu m-a preocupat: era prea îmbucătățit, iar eu - bucuroasă de-a fi scăpat de fanteziile unui copil ce n-avusese acasă nici o singură carte de basme
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
au refuzat cu orice risc să adere la noua formă de organizare a vieții țăranului, un număr de 35 de familii, deținătoare a 215,84 ha. teren, din care 82,70 ha., arabil. Locuitorii satului Oprea Cârțișoara, au fost mai «îndărătnici» în ce privește acceptarea noii forme de proprietate asupra pământului, despre care știau că e de fapt al lor. Dar din noiembrie 1961, «tovarășii» activiști de la raion s-au pus pe treabă. S-au organizat echipe ce se aflau zilnic în teren
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
martor fidel al timpului cînd am făcut și eu parte dintre zeii ce se jucau În țărînă fără să se Întrebe ce este fericirea, dar trăind-o.. Însă nimeni nu mi-ar reda și sufletul de odinioară, iar memoria mea Îndărătnică nu vrea să priceapă că e o lege firească să nu mai am harul de a mă desprinde din cuvinte și de a mă apropia de lucruri cu simplitatea de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
urcat să-ți scriu că mi-e tare dor de tine, preaiubita mea. Acum am să cobor ca să mă mai bucur de soarele frumos, blând și calm. Poate am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita Chiranei, nenorocită din pricina lipsei de bani, apoi m-am plimbat prin oraș și pe faleză. Cinat la restaurantul Comino: raci - eu opt -, Irène, șapte. Ne-am întors împreună. M-am gândit tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
secretar de partid căruia nu-i plăceau ochii mei. Prin mai-iunie 1989 sunt tot mai mult înfierat de secretar! Din timp în timp amintea că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a scoate în evidență atitudinea mea îndărătnică, dușmănoasă! În ședința lunară din iulie îmi toarnă din belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
destul de aprinse. În conformitate cu mentalitățile contemporane, Îmblânzirea scorpiei a fost văzută adesea ca o „bătălie a sexelor“, În care titlul de Învingător e atribuit când unui sex, când celuilalt, În funcție de „orientarea“ arbitrului de serviciu. Cei ce simplifică reductiv consideră că femeia Îndărătnică, „scorpia“, e Îmblânzită de bărbatul macho, Petrucchio, iar monologul final al lui Kate marchează supunerea ei În fața lui. De la Mary Pickford Încoace a Început o nouă tradiție de interpretare, după ce aceasta a jucat-o pe Kate Într-o versiune cinematografică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în realitate din teama că odată scos din slujbă el nu și-ar mai putea continua planul său gigantic, zămislit pe vremuri în umbra paravanului și pus de atunci în aplicare cu toată furia vădită a firii sale întunecate și îndărătnice, de a deveni, prin acumulare, un capitalist, un stăpân, un Napoleon. Dar domnul Proharcin este încă în prea mare măsură un slujbaș pentru a putea realiza un proiect de asemenea amploare. Visul puterii, care se înfiripă fastuos pe ecranul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu El o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la cer, la cerul Dumnezeului adevărat, a reprezentat în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atunci tocmai bine actualul ministru de justiție) ? Ce fel de justiție se poate spera într-o țară în care alți magistrați se solidarizează, de asemeni în văzul națiunii, cu acest ministru sperjur ? Într-o țară în care justiția se eschivează îndărătnic vreme de trei ani și jumătate, răzbunările nu pot decât să mocnească și va fi groaznic dacă vor izbucni. Nu vă jucați cu focul, domnilor. Și, mai cu seamă, nu vă amăgiți cu ideea dementă că sunteți infailibili și eterni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
obișnuite, folosește timpul liber pentru a vizita bolnavii din spitale. Prin tactul și afabilitatea sa a reușit să-i cucerească și pe cei mai rebeli și refractari. Și astfel și-a dobândit faima de confesor desăvârșit. Când exista vreo persoană îndărătnică în primirea sacramentelor, surorile spitalului sau chiar și parohii declarau: « Aici e nevoie de vicarul de la Santo Stefano!». Vocea s-a răspândit și a ajuns și în ambientul curial. Atunci, cardinalul, ca să nu apară neînțelegeri sau dificultăți cu parohii orașului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
împotriva poziției absolute a lui Titu Maiorescu, după care scriitorul n-ar fi influențat de mediu, dar combate și teoria mediului a lui Gherea, sub cuvânt că acesta nu ține seamă că artistul se naște cu un temperament puternic și îndărătnic. A nega orice influență e a admite punctul de vedere al lui Schopenhauer; a admite totala putere educativă a mediului, ori a scriitorului, e punctul de vedere al lui Locke, concepția tabulei rasa." Ibrăileanu utilizează, în vederea concilierii celor două poziții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]