643 matches
-
și neînfricat, ce cunoaște meșteșugul armelor, pe când fratele său era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-a latul împărăției. Băieții creșteau văzând cu ochii și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tot, ați fript-o! Va trebui să vă retrageți imediat, să fugiți în fundul pământului și să vă ascundeți. Până acolo să vă duceți să scăpați de ea, deși ea o să vrea să știe și acolo ce faceți, cu ce vă îndeletniciți în absența ei. Sinele Mare: De fapt, doar eu sunt de vină că am ajuns aici. Ea avea dreptul să știe tot în calitate de soție, n-ar fi trebuit s-o mint, să-i ascund nimic sau să fac ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
această cunoaștere originară a vieții ce stă la baza culturii, prin ce diferă ea de cea a conștiinței și a științei, până la punctul de a le exclude din sine în mod iremediabil? Să luăm un student la biologie care se îndeletnicește cu cititul unei lucrări despre codul genetic. Lectura sa este repetarea printr-un act al propriei lui conștiințe a proceselor complexe de conceptualizare și teoretizare conținute în carte, adică semnificate de caracterele tipărite. Însă în vreme ce citește, pentru ca lectura sa să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale de iubire aleargă chiar și pe buzele celor care, ca mine, se Îndeletnicesc cu alte zone ale spiritului. Și tare Îmi este drag să stau de vorbă cu dumneata... „Căci se poate prea bine cunoaște un om, stând de vorbă cu dânsul, dacă are minte...“ Dincolo de plăcuta noastră Întâlnire În Cerul al Treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi procedat astfel? — Speram să știi dumneata. Se spune că motivul ar fi fost legat de șederea sa la Roma. Poate că În acele zile s-a Întâmplat ceva la care ai fi putut fi martor și domnia ta. — Eu mă Îndeletniceam doar cu studiile mele, messer Alighieri. Iar domnia ta, care ești de asemenea un om al studiilor, știi bine că aceste activități te izolează și te Înstrăinează de lume. Dar, acum că stau și mă gândesc mai bine, există, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străzii. 10 În aceeași zi, În jurul amiezii Dante trecu, cu capul plecat, pragul porții de la Ospedale della Misericordia. Din grupul de bărbați cu glugi ai confreriei ospitalierilor care staționau pe sub portic, nici unul nu păru să Îl bage În seamă. Se Îndeletniceau cu băutul, pe rând, dintr-un mic ulcior, rezemați de marginea căruței pe care o foloseau pentru morți. Ajuns la etajul superior, Își deschise drum de-a lungul galeriei fostei mânăstiri, până la chilia medicului șef. Intră fără să bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse cu semne grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu pregetau să le vină acestora în ajutor, oferindu-le la prețuri exorbitante perdele provenite din propriile lor magazine. Filantropia imobiliară este într-adevăr pentru ei doar o ocupație de agrement. În mod obișnuit acești prinți ai timpului nostru se îndeletniceau cu vânzarea stămburilor și a catifelelor. Jonas se extaziase în fața avantajelor apartamentului și trecuse repede peste neajunsuri. "Fie cum vrei", îi spusese el proprietarului când venise vorba de plata caloriferului. În privința perdelelor, era de aceeași părere cu Louise, care găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sau o fermă, cu „civilizația“ - și descoperirea se termina. Prețul pentru toate acestea este că n-am căpătat niciodată gustul pentru ceea ce se află dincolo de experiența descoperirii solitare - În termenii explorării geografice adevărate, pentru exploatarea propriu-zisă a descoperirii. M-am Îndeletnicit, ca amator, cu multe dintre ramurile istoriei naturale (și umane) și nu posed În nici una cunoștințe solide - lucru valabil pentru nenumărate alte lucruri. Îmi place să mă familiarizez cu pădurea cutreierând-o, atât; ca un diletant, nu ca un virtuoz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
El câți câini a omorât?” Dar nu l-a aprobat nimeni. După o vreme, Hingherul a fost auzit bolborosind fraze amenințătoare, iar Domnul Andrei s-a întors din bălării cu o noutate care ne-a pus pe gânduri. Hingherul se îndeletnicea acolo cu o treabă foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iahuben, plictisindu-l steaua, se uită prin gard și-l zări pe bătrânul Agbongbotile. Începuse să se descurce câte puțin în graiul băștinaș, iar vederea bătrânului rob negru îi făcu plăcere: avea cu cine schimba o vorbă atâta timp cât Auta se îndeletnicea cu steaua aceea a lui. Îi făcu semn și-l strigă pe Agbongbotile și acesta se apropie de gard. Dar ochii îi căzură pe Auta, și bătrânul văzând încotro se uita acela tăcu, deși deschisese gura să spună ceva. Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alăturați, dar nu erau decât patru străini, fără cel care l-a adus. Cei patru ședeau în niște jilțuri albastre, înalte, n-aveau hainele argintii cu care umblaseră pe-afară, nici globurile sticloase cu săgeată în creștet, și fiecare se îndeletnicea cu câte ceva deosebit. Unul avea în față, pe un fel de masă, câteva sticle și țevi, pline cu felurite ciudățenii: într-unele clocotea ceva, în altele Auta văzu aburi galbeni sau portocalii, în câteva se loveau de pereții de sticlă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apropia de sfârșit. De la înălțimea la care se afla minunata lor luntre, călătorii vedeau pământul ca pe o lună mult mai mare și așteptau întoarcerea între arborii și râurile lui. Toți călătorii erau neliniștiți, fiecare în felul lui. Auta se îndeletnicea mare parte din vreme cu învățătura, în restul vremii cu dorul de a se vedea pe pământ. Ajunse mai înțelept și mai învățat decât toții învățații pământului, dar nici învățătura, nici deprinderile noi nu-i putură lua neliniștea de a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
miazănoapte se înșirau de-a lungul lui Hapi satele neamului negru luo, neam liniștit de pescari și vânători sau crescători de vite. Auta cunoștea acest neam pe care-l iubea și pentru că mulți oameni luo, în rarele lor răgazuri, se îndeletniceau cu făurirea din bronz sau din lut topit în smalț a unor ciudate și foarte frumoase închipuiri de oameni și duhuri, sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe unele, le-am cercetat... Sunt unele urme. - Ruine de temple, de palate? făcu Auta. - Nu! zise Hor și râse. Ruine n-am văzut. Dar anumite urme găsite în piatra lor, unele semne palide... În sfârșit, învățații noștri care se îndeletnicesc cu asta au privit toate urmele laolaltă și au aflat adevărul pe care vi l-am spus. Vezi, Auta, de ce nu e bine să umble cu asemenea puteri cine nu are stăpânire de sine și nu s-a dezvățat să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mării dintre Pământuri, la marginea unui oraș din țărișoara Uț, pe un maidan, zăcea un om lepros care de multe luni se tânguia și-și blestema zeul căruia altădată i se închinase smerit. Omul acesta nu era filozof, nu se îndeletnicea cu înțelepciunea: își închipuise un zeu, lăudat ieri, pe care azi îl blestema. Odinioară bogat și sănătos, de când se îmbolnăvise și se făcuse sărac era nevoit să blesteme pe cineva și să caute cuiva pică. Ținta cea mai liniștită părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se vărsa și ieșea de sub el"? Nu-ți amintește decolarea unei rachete cosmice? Fără îndoială că acel Daniil habar n-avea ce ascunde legenda auzită. A folosit-o mecanic numai pentru că îi convenea în meseria lui de profet care se îndeletnicea cu metafizica... Și apoi altceva: când toată Biblia susținea cu smerenie îndărătnică și naivă că pământul ba e așezat pe stâlpi, ba se reazemă pe niște balene, când alți ignoranți străvechi îi dădeau planetei noastre drept scaun un crocodil și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de Aur. În seara aceea, după ce-i mai ghici două ore despre ceilalți șase regi și îi cită și versetul 27, capitolul 20, din Leviticul Vechiului Testament ("Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.") pentru a-i releva vizitatorului în ce păcate de moarte tocmai o târâse, Maria C. Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit, din trestii, îți răsărea. Obligat pe piept îți pica. Mulți s-ar fi întrebat de ce umanitatea își pierdea timpul, neîndeletnicindu-se cu învățatul, de dimineața până seara, a literaturii române. Sub comanda doamnei Nicolici. Aproape toți tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care Yahweh (sau Iehova), Dumnezeul dezvăluit de Biblie, o prăvălise deasupra spiritismului. În plus, rafala sentințelor din Leviticul 20:27 amintea, ea singură, de pregnanța unui poem: " Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea. Să-i ucidă cu pietre. Sângele lor să cadă asupra lor." Nemaipunând la socoteală că și Isaia, la rândul său, în cartea sa, la capitolul 8, versetul 19, nu se dăduse la o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-ar fi urmărit conversația. Dar acum, iată că o urmărea. Iar dacă domnii aceia și-ar fi păstrat politețea de a i-o cere, el, unul, n-ar mai fi ezitat și, chiar din acel moment, s-ar fi îndeletnicit cu elaborarea unor texte ce ar fi smucit omenirea din loc. Să mă ocup cu câteva din lucrurile fundamentale? Să scriu ceva cu adevărat important?? - Dă-o numai pe lucruri importante, Maiestate! trâmbițară mulțimile, azvîrlindu-se și pocnind de-a dreptul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară, înjghebată de zelul cine știe cărui nepricopsit cercetător al zburdălniciilor climatice. Zburai și gata. Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura de colo până colo într-o completă uitare de sine, bodăgănea și intona titlul unui poem pe care-l reținuse de la un june scriitor, împreună cu care se dinamitase el o dată într-o crîșmă: "Am lăsat puțin lebăr în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se Întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei vii, deoarece În povestirile sale nu venea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puțin până în ziua în care atmosfera creată în oraș de către Astaghfirullah l-a silit pe sultan să se arate mai prudent în alegerea însoțitorilor săi. — Erau oameni de știință și de lipsă de conștiință, reamintea taică-meu; când nu se îndeletniceau cu băutura, spuneau adesea lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin nelegiuirea și ermetismul lor, îi exasperau pe oamenii de rând. Atunci când ești bogat, în aur sau în știință, trebuie să știi să menajezi sărăcia celorlalți. Apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]