2,093 matches
-
texte aproape condamnate la alertețe (jurnalele de plictiseală-s altceva...), prilej de comentarii uscate, mai degrabă decît crocante, mai mult sclifosite decît academice. E, deși - repet - însemnările zilnice sînt mai ,puternice" și mai puțin lesne de pervertit criticește decît este, îndeobște, romanul, o capcană. În care Liana Cozea reușește să nu intre. Tactica privilegiată, dacă-i pot zice așa, stă în obiceiul de-a cita pe larg și de-a ține, în urma rîndurilor ,intruse", pe care încearcă să le desfacă, același
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
preocupări relativ clare - ele nu coincid cu agenda publicului dreptei decât parțial, așa cum constatăm într-o analiză a temelor de agendă care împart România în două (o Românie a publicului dreptei, care vrea dezvoltare și accent pe modernizare - și care, îndeobște, votează anti-PSD; și o Românie a publicului stângii, care vrea măsuri de supraviețuire și un stat care să ofere susținere și servicii publice puternice - și care votează mai degrabă pentru PSD). Publicul de stânga de tip european (tineri, educați, din
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
mai fost publicate în volumul din 1999. Titlurile celor două volume vor să sugereze relativismul politic, imposibilitatea de a delimita clar - necum de a opta decisiv - între ceea ce, în disputele dintre partide, dar și în dezbaterile din mass-media, se numește îndeobște ,stânga" și ,dreapta". Mărturisesc că în climatul de harababură socială și anarhie mediatică de la începutul anului 1990 nu am citit textele de comentariu politic ale lui Dan C. Mihăilescu. Despre (ne)legitimitatea noțiunilor de ,stânga" și ,dreapta" l-am auzit
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
pe care ni le inspiră persoanele mult mai în vîrstă decît noi, ne-ar fi greu a da un răspuns afirmativ, să admitem că ea poate oferi scriitorului cîteva avantaje: o bună cunoaștere a epocii (ca să nu zicem a vieții îndeobște), sedimentarea și clasarea experiențelor, o cumpănire umorală ce favorizează obiectivitatea etc. Parcurgînd Jurnalul intermitent (1945-1947, 1964-1984) al d-lui Pericle Martinescu, ne dăm seama că autorul și-a preparat cumva din vreme, dacă putem spune așa, condiția longevivă, că, în
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
în contact personal cu Frunzetti, în calitatea sa de asistent la Catedra de Estetică, am putut constata persistența prejudecăților sale antisemite operând în paralel cu înclinațiile simpatetice manifestate unui șir de evreice, mai mult sau mai puțin tinere și care îndeobște îl admirau. Se cunoaște astăzi foarte puțin și în bună parte nu se cunoaște deloc cum a întâmpinat Frunzetti realitatea creată de evenimentele care s-au succedat imediat după 23 august 1944. Fapt este că după ce a rupt-o cu
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
Iohannis, analizarea cu atenție a ceea ce doresc, în general, românii, ar produce rezultate surpriză. Și cu alte ocazii, în trecut, românii au dorit o formă de limitare a puterii pentru cel care o deținea, doar că asta s-a făcut îndeobște prin "alternanta" (Constantinescu în '96, Iliescu în 2000, Băsescu în 2004) și mai puțin printr-un vot de coabitare. Rămâne de văzut dacă "coabitarea" va și rezista... Având în vedere faptul că diaspora a jucat un rol major în ultimele
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
hartă planurile de atac ale armatei împotriva participanților la revoluție. (...) La jumătatea lunii ianuarie 2005, generalul Constantin Degeratu a fost numit în funcția de consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din România". Pînă și pe profilul regretatului Marian Papahagi, îndeobște elogiat în lumea literelor, e așezată o realistă pată de umbră: "Fostul meu profesor Marian Papahagi mi-a pus în vedere explicit că, dacă doresc să devin cadru universitar, trebuie să încep prin a renunța la spiritul polemic". Același Papahagi
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
ne dezvăluie faptul că Eustațiu Stoenescu nu avea, în acel moment, mai mult de treisprezece ani. Or, acest aspect nu este unul lipsit de relevanță, întrucît un asemenea interes pentru pictură, la o vîrstă atît de fragedă, cînd motivațiile susțin îndeobște practici legate de universul copilăriei, dezvăluie, fără îndoială, în același timp o marcă a destinului și o alegere care, în ultimă instanță, va confirma această predestinare. într-o succesiune logică a faptelor, el își începe cu seriozitate studiile de pictură
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
o cultură temeinică, foarte bine plasat în epocă. Excelent este și eseul despre realismul pragmatic al femeilor care apar în scrierile lui I.L. Caragiale. Trecînd la celălalt Caragiale, Mateiu, Dan Ciachir face o foarte subtilă analiză unui personaj despre care, îndeobște, se crede că se știe totul: Gore Pirgu. Și aici, finețea observației eclipsează locurile comune ale exegezei. Observă cu justețe autorul: ,Ni se spune, în finalul cărții, că va deveni deputat, ministru, om bogat etc. Însă, cum bine s-a
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
așa cum știm din antichitate în armonia corpului, nu se mai află la vedere, s-a mutat sub crusta de piele. Ființele umane arată în viziunea poetei ca niște cadavre disecate cu organele la vedere, nimic din ceea ce oamenii se căznesc îndeobște să ascundă sau despre care evită să vorbesacă nu rămîne neobservat. Viziunea poetică a Elenei Vlădăreanu este, în spiritul generației sale, una fundamental antiromantică, anti-idilică și anticalofilă, de o duritate la limita patologicului, capabilă să-l zgîlțîie pe cititor din
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
identități într-o viață reluată din punctul zero. Ne mai amintim faptul că, la noi, toată lumea îi invidia pe cei care, la sfîrșitul anilor '80 reușeau să evadeze din infernul regimului comunist. Despre vecinul ,plecat definitiv" din țară se credea îndeobște că a ajuns direct în Paradis, indiferent dacă scrisorile trimise de el acasă purtau ștampila poștei din Paris, Frankfurt, Toronto, New York, Melbourne sau Tel Aviv. Tonul veșnic entuziast în care erau povestite reușitele lui în țara de adopție, fotografiile care
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
Simona Vasilache onversația, precum cafeneaua - (mic) pariziană, îndeobște - e, orice s-ar zice, o instituție. Un pointillage de păreri care, fără să se schimbe prea mult, fac, totuși, cumva și se-ntîlnesc. Și-atunci, nefiind de-ajuns să ai ce vorbi, intră la mijloc, între binețele cîtorva cunoscuți, un
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
de imaginar. în Caiete, unde le estompează, cînd nu și le pierde, unde e mai Ťsincerť, nu mai este el". Ca și: , Se întîmplă și ca Cioran să nu sesizeze tragicul". Ca și: , Și nu i se potrivește cultul actual. îndeobște, cultul e indus de o gîndire. La Cioran, nu o gîndire există, ci un fel de a gîndi și de a se exprima. El poate fi admirat. Beatificîndu-l, din nevoie de idoli, îl sufocăm" (în treacăt fie spus, ca și
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
stabilite, atît ca proiect cultural, cît și ca eveniment organizatoric, Bienala... dezvăluie, de la o ediție la alta, o anumită continuitate, o sumă de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica edițiilor, acestea nu trebuie căutate în structura expoziției și în configurația ei de ansamblu, ci în detaliile semnificative, în geografia participării, în mutațiile de atitudine și
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
fost misiunea sofiștilor, a manierismului, dar și cea a postmodernismului. Marta Petreu ne oferă șansa de a le revedea în toată duplicitatea, subtilitatea și vexația lor eristică adunând cu răbdare timp îndelungat mostre persuasive din opere literare ușor accesibile și îndeobște bine cunoscute de numeroase generații de cititori, de la Odiseea lui Homer la teatrul lui Aristofan, de la Goethe la Dostoievski, la Eugen Ionescu și nu în ultimul rând la Caragiale. Sofisme de limbaj sau din afara lui, toate cu o comună radix
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
carii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din lacrimi o ustură. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fața îngustă și palidă. Până azi, Martina a fost ceea ce numim îndeobște, o tipă independentă, nu feministă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că îi repugnă ca ta man ea, nepoata generalului Sâmbure să fie pusă în aceeași oală cu o sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
până la cele mai diversificate forme și prezentări. Ador toți poeții lumii, stigmatizați de dangaua muzelor și, subiectiv ca tot omul, le ridic, în gând, statui mai mari, sau mai pitice, dar nu-mi fac prea des publice sentințele. Eu nu-ngenunchi îndeobște la umbra niciunuia dintre poeții-mahări ai lumii, să-i sărut carevașuia manta-i de purpură. NU, fiindcă nu datorez nimănui nimic. Eu nu am profesori reali, mentori sau idoli. Universitățile mele poetice le-am făcut cu greu prin poduri și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu crezi că spun mofturi! Filosof: asta era nacafaua mea, nu negustor". Mai curînd decît cu un ,filosof" avem a face cu o inteligență spontană de artist, avînd un pronunțat vector actoricesc, cu o oralitate strălucită de om de lume, îndeobște sofistică, înrudită cu cea de factură țărănească a lui Creangă și avînd poate un precursor în ,finul Pepelei". între măștile pe care le arbora, cea de ,filosof" era una predilectă... Caragiale, socotește dl Vartic, s-ar întîlni și cu Kierkegaard
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
prezente, într-o mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindées cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
imaginației. Altfel spus, toată viața unui om cu bunele și cu mai puțin bunele. Demarcația dintre poezia și proza Norei Iuga este una iluzorie, ambele componente ale operei sale fiind crescute din același aluat. E drept, la ceea ce se numește îndeobște poezie tăietura este mai fermă, monologul (interior) este spart în mai multe bucăți, redactate, uneori, în registre stilistice foarte diferite. Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
proletcultismul. Următoarele două date pe care le invoc nu sunt atât de ferm și nici atât de clar conotate politic: după 1960 urmează neomodernismul, iar aproximativ după 1980 se declanșează (la noi) ofensiva explicită a postmodernismului, prin scriitorii optzeciști. Lucrurile sunt îndeobște cunoscute. Ceea ce vreau să subliniez e că fiecare din aceste epoci își edifică un canon literar propriu, aproape independent de cel din epoca anterioară. De pildă, pur și simplu se creează impresia că în perioada comunistă (fisurată, despărțită în proletcultism
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
vinovățiile torționarilor comuniști, poate sau nu poate fi absolvită vinovăția sistemului comunist în genere, care a făcut mult mai multe victime decît cel nazist și în unele locuri l-a depășit prin ingeniozitățile perverse ale cruzimii? în acest punct intervine îndeobște o opțiune individuală, de la mizericordia creștină a lui N. Steinhardt sau Richard Wurmbrand și larghețea morală a unor Corneliu Coposu sau Ion D. Sîrbu la incapacitatea de-a ierta a unei Monica Lovinescu, a unei Lena Constante, a unui Paul
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
muzici melancolice și muzici flegmatice. Patru varietăți, specimene, modele care, oricum le-am numi, arareori constituie pecetea unui întreg opus, în realitate fiind extrem de puține exemplele când o muzică deține, d^a capo al fine, sigiliul unei singure tipologii temperamentale. îndeobște într-o lucrare alternează două, trei sau chiar toate cele patru temperamente, colaborând la instaurarea intensității și complexității mesajului artistic, dar nu-i mai puțin adevărat că într-un anume segment din economia lucrării se impune un singur model temperamental
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea greutatea unei judecăți de valoare. De pildă, Russell precizează cu scrupulozitate că Immanuel Kant este considerat cel mai mare dintre filosofii moderni, pentru a-și mărturisi imediat
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
termen lung, derivate din informarea aproximativă (dată fiind izolarea informațională a României), să-și sincronizeze opțiunea estetică și actul artistic cu mișcarea de idei din Europa și din lume. Cînd în estul Europei și, în particular, la noi, se făceau îndeobște compoziții musculoase și se cînta patetic eroismul proletaro-colectivist, el vedea metafizic și compunea abstract, construia arhitecturi vizuale suficiente sieși, rememora codurile reprezentării bizantine sau intra în psihologia demersurilor constructiviste. Într-un cuvînt, scria în variate limbaje vizuale o amplă enciclopedie
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]