1,549 matches
-
la bătrânețe nu-l slăbea, mai ales că-l știa singur pe malul mării, unde putea să primească orice vizită. Văzându-l că de la o vreme își ia mai multă hrană ca de obicei, a devenit bănuitoare, când îl vedea îndesând în sacoșă o pâine și jumătate. Ba mai lua și tot ce era comestibil prin casă, în general produse de panificație. - Ia spune omule, pe cine mai ai cu tine la baracă? - De ce? - Uite așa, văd că mai hrănești pe
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
o-nvelește grijulie: „Vezi să nu răcești, în dimineața asta e cam răcoare!” Trec printre crucile din lemn, se pleacă una spre cealaltă, a Mariei spre a Ilenei, a lui Gheorghe spre a lui Ion, doar a lui Grigore se îndeasă îmbufnată: - Nici somnul de veci nu-l am, cum apare careva... șo, șo, șo!, nu vă mai săturați de sporovăit. - Taci și dormi măi Grig, un adormit în cioareci ai fost toată viața, noroc de Dumitrița că te-a cerut
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
de gând să intru, vor spectacol, să vină să vadă! Preoteasa se întoarce spre lume : E gatis băăă! El plecă privirea, vede cu colțul ochiului enoriașii, intră grăbit în casă. Rămasă singură pe scenă, fără replică, “coana-codana” intră în casă, îndeasă în geamantane ce apucă la furie, iese pe poartă, oamenii se dau la o parte precum faldurile cortinei, numai că ea nu așteaptă uralele... Bis! Bis! Direct la gară; își ia bilet dus!, iar soarele coboară cortina spre apus. Somn
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
ajuns în final la Înalt Preasfințitul Părinte. Dumnealui, Mitropolitul, s-a uitat în ochii mei și, vrând-nevrând, mi-am îndreptat atunci și eu privirea: - Ar fi păcat de tine, fiule, să te apuci iar de carte. Gata, ajunge! Ți-ai îndesat mintea destul: Filologie, Drept, Teologie! și nu ai prins firul vieții. Am să te trimit la Cer! și a ridicat degetul, iar eu nu pricepeam. Văzând uimirea mea, a continuat luându-mă părintește și pe un ton glumeț, că prea
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
dăduse seama că nu-l iubea nici un pic și că s-a măritat cu el dintr-un exces de milă și compasiune față de viața lui tristă și nefericită. Ce naivă a putut fi! Drept răsplată, a primit cu vârf și îndesat nefericirea propriei vieți. - VA URMA - Referință Bibliografică: D E S T I N E - ep.8 - / Luchy Lucia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340137_a_341466]
-
îi spuse: - Deschide gura, jegos infect și penal, ce ești! Suciu nu mai avea nici cea mai mică putere de-a se apăra, după pumnii și picioarele primite. Deschise gura și doamna Mariana îi băgă bucata de lână în gură, îndesându-i-o până în gât lui Suciu. După care ceru briceagul și comisarul il dădu de jos. Tăie o bucată de bandă adezivă și i-o puse pe gură, exact cum făcuse el și oamenii lui cu ea. Suciu avea obrajii
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
repetenți. Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale. Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam. Singur am rămas în Plazza, nici Sân Marco, nici Sân Razza. Un model tot alesei, pe prințesa Funigei, Om cu ochii cenușii mă-ndesa cu erezii, Proust desigur n-a fost prost, mag-maestru el mi-a fost, Cu un pic de Joyce și Harms, vă iubește, doamna, Brahms. BMM Referință Bibliografica: Însetat / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05
ÎNSETAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378838_a_380167]
-
dacă vreau sau gândesc și eu așa. Locul meu nu a fost de la bun început lângă tine. - Deci, nu îmi dai nici o șansă! Lăură rase ușor: - Nu mai are rost, mi-am învățat lecția, mi-am luat cu vârf și îndesat porția de nefericire. Chiar am ajuns la capătul puterilor! - Știu că ți-a fost foarte greu, regretele mele, desi tardive, sunt sincere, din toată inima. - Nu a fost ușor de loc, dar m-am descoperit pe mine, știu acum cine
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378854_a_380183]
-
Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte. Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi șaua să nu simtă cine-o poartă. Se scurgea prin lacrimi cerul din fuioru-i nins de viață, frați veniți să-ndure gerul prăznuiau sub cruci de gheață. Scrâșnea lutul
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
N-am auzit de mata. Dar îți mulțumesc că m-ai ajutat să mă găzduiești!... Văzându-mă instalat în cabană, las toate lucrurile în cameră și iau cu mine doar instrumentele, caietele, cursurile mele de mecanică și de astronomie, le îndes bine într-o sacoșă, și zic: - Plec, moșule, la Observator. Poate mai trec pe aici pe la prânz, să-mi gătesc ceva de mâncare... - Vino, băiete, când vrei!... Eu îs pe aci, prin preajmă, mai tot timpul! Poate mai plec până-n
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
nu renunță. Acceptă că sunt ale mele. Nu verbalizează mari nemulțumiri. Cred că e obosită de la alergatul prin magazine, altfel ar vocifera mai mult. Cumnatul meu adoptă figura aia inexpresivă, care l-a făcut celebru. Profit de situație și îmi îndes în saci trecutul. E al meu! Sunt gata să mă cert pentru zdrențele astea! Cei doi cad lați, istoviți de alte preocupări. Au scăpat! Acum, când scriu, sunt acasă la mine. Privesc cu plăcere sacii mei cu haine și umerașele
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
prea aglomerat. Femeia din fața sa, ajunsese în fața casierei și o putea vedea din profil. Trecută bine de cincizeci de ani, era îmbrăcată într-o haină scurtă, destul de uzată și decolorată, dintr-o piele groasă - probabil de porc - și purta bine îndesată pe cap, o șapcă de doc de culoare incertă. Fiind trasă bine spre față, de parcă ar fi încercat să-și ascundă sub borul ei ochii, i se dezgolise toată ceafa, lăsând la vedere părul de un bej-gălbui, scurt, zburlit și
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Părinții ei lucrau, fratele ei please la o întâlnire cu prietenii lui. Când intră în curte, se simți dintr-o dată mică și neajutorată. Erau doar câțiva copii și o depășise, grăbită, o mămică, trăgând de mână un copil cu șapca îndesată pe frunte. Copilul se chinuia să mănânce o înghețată. Observase lichidul galben și lipicios nu numai pe fața copilului, dar și pe coatele sale și pe poalele fustei mamei lui. Amănuntul acesta o făcu să zâmbească. Mira trase aer în
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
bătrâna, ca să rămână el stăpân”, cf. p. 35 - care Vasilici, la rându-i, o orbește pe Vronea, și, în final, o sufocă, sălbatic, cu banii/bancnotele ei inutili/e, devalorizate social:”- Na, bani, na! Să te saturi odată! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
Ori văduve, ori telefonul... Iar popi cu gușile răsfrânte Pornesc la fix casetofonul. Se scot târziu Sfintele Daruri Și-s binecuvântați cei care Din banii câștigați la zaruri Făcut-au o sponsorizare. Apoi sunt invitați creștinii Cutia milei s-o îndese În timp ce iată! Arlechinii Aspiră totul de pe mese! Și n-au răgaz de chicoteală Contabilii de la pangar, Rapid se face-o socoteală Ca un raport către altar. Atâtea lumânări vândute, Atâtea cărți și calendare, Câte fitile, câte plute Plus numărul de
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
Irod după ce băură din vinul de Falernus. Procuratorul nu se îndoise de altfel că motivele erau și altele deci nu păru surprins. -Ascult un aliat de nădejde al Romei, ilustre tetrarh, spuse procuratorul pe un ton ușor ironic. Tetrarhul își îndesă inelele pe degete și privi spre procurator care era preocupat să-și aranjeze toga și să îndepărteze niște scame imaginare. Privindu-l, Irod recunoștea în statura procuratorului o anumită măreție deși îl știa pe procurator ca pe un om crud
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
găsești când te întorci. (Păpădie pleacă. Trifoi își plimbă mâna peste rădăcinile de păpădie.) Scena II Trifoi: Cred că Păpădie face bani frumoși pe rădăcinile acestea. Și el se ia de iepurii mei. O să iau și eu câteva rădăcini. (Își îndeasă în buzunare rădăcini de păpădie.) O să creadă că uscându-se nu mai sunt așa de voluminoase pentru a umple o găleată. De fapt el se pricepe la rădăcini. Aleargă după ele an de an. Pe cine mint? ( Scoate rădăcinile de
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
am văzut că s-au strâns ceva bani în șapca ta. Stângaciul: - Mă duc să-i iau și îi dau nevesti-mi! (Iese. Prin ușa întredeschisă se vede cum ia banii, îi numără, după ce și-a pus șapca pe cap, își îndeasă banii în buzunarul stâng al pantalonului.Dreptaciul se îndreaptă spre ușă. O închide.) SCENA IX Dreptaciul: - Nu știu cum sunt oamenii... precum acest tovarăș de călătorie... Sunt buni de gură, dar când este vorba de muncă, fac pe dracul în patru să
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
fier forjat. Fuseseră siguri că era Securitatea, venită să-l ridice pentru că de zece zile, de când îi fugise secretara în Germania, lipsea din sertarul școlii ștampila oficială, cea cu care parafau diplomele de bacalaureat. Femeia nu putea uita cum îi îndesase în brațe soțului - îmbrăcat în grabă cu izmene și haine groase, ca să nu înghețe dacă-l duc la canal - o legătură cu cele trebuicioase, periuță de dinți, o fotografie cu copilele și ceva merinde. În acea noapte de pomină, intrusul
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
Klux Klan în jurul crucilor în flăcări mă bântuiau sufletele florilor ucise în numele dragostei amintirile ofilite în singura glastră sub formă de pasăre teama nu mai eram acolo în oglindă în locul meu apăruse o gaură neagră ca o centrifugă în care îndeși rufele umede viața... Referință Bibliografică: Delimitări / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DELIMITĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375456_a_376785]
-
ireversibilului. Aproape că nu mai respira. “Ilia Repin - Ivan cel Groaznic” - citi inscrisul literelor mărunte din josul paginii. Înfiorată, Aurelia privi încă o dată chipurile pietrificate ale celor doi morți, uniți și totodată pe vecie despărțiți, apoi închise cartea și o îndesă cu grabă la loc, pe raft. Era atâta răcoare și liniște în casă... Ușor înfrigurată, se ghemui încercând să-și îmbrățișeze ca de obicei genunchii, dar sezația usturime pentru moment uitată, îi aduse pe față o grimasă. Se ridică dintr-
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
-l așezați piatră de temelie propriei mănăstiri, pe care să v-o zidiți cu multă migală, cu răbdare, cu speranță și credință, dar mai ales cu dragoste! “Genunchii mei pe versurile tale/ Irump în aurore boreale./ Răchitele în mine se îndeasă/ Să-ți plângă poezia preafrumoasă./ Fântâna izvorâtă din cuvinte,/ Înrăurita dorului fierbinte,/ Îmi năpădește inima săpată,/ De fiecare strofă mângâiată./ Pe fruntea ta cerneala se răcește/ Și-n brazdele luceferilor crește./ Așază-se pe foile iubirii,/ Din toată plinătatea zămislirii
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
peste patul de fier, ia în brațe trupul cald al nevestei și nu știe ce să facă cu el. Se mișcă aidoma unui somnambul. De acolo s-a întors, ca un robot, a pus încet povara pe scaun, și-o îndesa, să rămână proptită de spătar, într-un gest demențial, parcă de a o ține în viață. Apoi i-a potrivit delicat cămașa de noapte și i-a acoperit picioarele...Cum trupul nesimțitor era gata să se răstoarne, Nadia, cu destulă
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
din conducerea USR că i-au solicitat 8.000 euro, cîrnați, carne de miel și pește pentru a fi primit ca membru! Banii trebuiau să ajungă la doi dintre vicepreședinții USR, Gabriel Chifu și Nicolae Prelipceanu, iar cîrnații au fost îndesați în frigiderul lui Gabriel Coșoveanu, președintele filialei Dolj a USR! „Gabriel Chifu s-a mutat de curînd în București, E VAI DE CAPUL LUI și trebuie să-l ajutăm și noi cu 2000 euro, ÎN DEFINITIV AȘA SE FACE TREABA
MITĂ LA UNIUNEA SCRIITORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371012_a_372341]
-
față mă privește un Prometeu în luptă calea o scurtează în vânt în ploi un astru o urmeză minoritar e gândul pe aripi mă scurtează apele cunosc adevărul libertatea rămâne un gând bâlbâiala frunzelor adunate în fuga vântului purifică destinul îndesându-l în aer simt neputință în următorul pas aștepți îndemnul mergi omule, ce-ai mai rămas? scriu despre vindecare strigă sufletul la întâmplare din victimă în pradă iubirea poposește vine un ceas înlocuiește visul îndepărtata fire reneagă nemurire copilăria vine
UNDE EXIST? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371105_a_372434]