1,581 matches
-
acțiunile ce aveau ca temă soarta minorităților, pomenită cu precauție tocmai de guvernul ungar. Toți cei care au luat parte la experimentul ungar din Transilvania de Nord, indiferent dacă au avut sau nu vreo vină, au plătit cu vârf și îndesat pentru acei patru ani. Mikó Imre s-a putut elibera din Gulag după patru ani, Bethlen Béla a plătit pentru postul de prefect cu aproape zece ani de pușcărie, iar comuniștii maghiari din Transilvania au colindat pușcăriile României comuniste. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
zile au început bătăile. La începutul lui aprilie 1950, a fost torturat într-o cameră de către Țurcanu: lovit de palma puternică a acestuia, a căzut sub fereastră și și-a spart timpanul. Măgirescu a fost apoi dezbrăcat, i s-au îndesat în gură obielele murdare, i s-au legat mâinile și picioarele la spate cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la camera 97, unde a fost introdus cu capul în hârdău. În momentul în care Țurcanu a aflat de poza pe care o avea Timaru, a început să îi insulte nevasta și copilul, i-a rupt fotografia și i-a îndesat bucățile în gură, obligându-l să le înghită, în timp ce îl lovea cu pumnii în maxilar, rupându-i câțiva dinți. După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
săpun./ Lesa roșie număra tactul, domol./ Aerul rămăsese gol./ Lumea se sufocă brusc./ Guri puse pe fața lumii ca niște bătături/ scoaseră, laolaltă, vaiete, gemete, lătrături.../ Și-n gălăgia colosală care urca în casă/ între suspin și efort, ea-și îndesă batista între dinți/ să tacă odată lumea cea ieșită din minți./ Iar sângele țâșni din batista vie, albă, răcoroasă.” SCRIERI: Cântece de trecut strada, București, 1981; Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
comision de livrare uriaș când stau chiar după colț. — N-o să intre. Taximetristul scoate capul pe geam și se uită la mine cu scepticism. — Ba da! Primele două picioare au intrat deja... Mai împing o dată, disperată. Dacă aș putea să îndes cumva celelalte două picioare! E ca atunci când îți duci câinele la veterinar. Plus că n-am asigurare, adaugă șoferul. Nu contează! Sunt doar câteva străzi. O țin eu în brațe tot drumul. O să fie bine. Taximetristul ridică din sprâncene și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îndreptăm spre taxiul pornit, Suze se uită la bagajul meu absolut șocată. — Bex... de ce-ai cumpărat o canoe gonflabilă? — E pentru când stai pe-o parte. Sau așa ceva. — Și stropitoare? N-am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray de plante? — Știi ceva, n-a fost ideea mea, da? zic defensiv. Hai! Grăbește-te! Printr-un miracol, reușim să băgăm toate astea în taxi. O vâslă scapă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu piureuri. Însă dl W. are obiceiul de a scuipa mâncarea în fața celui care îl hrănește. Într-o zi, în timp ce J. îl hrănește pe dl W., acesta din urmă îi scuipă mâncarea în față; J. se înfurie și începe să îndese mâncarea în gura dlui W., care începe să tușească și să se înece. Dl W. se îneacă, nu mai poate respira, aspiră mâncarea și decedează la scurt timp după incident. Deși a declarat că dl W. a început în mod
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
puterile gîndului: "Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strîngea țeasta ca și cînd i-ar fi fost mult prea strîmtă și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hîrtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră, învăpăiată, care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
povară, vocea slăbește și pare că-i leșinată, ochii se duc în fundul capului, iar fața ajunge întocmai ca un fruct cu coaja veștejită. Stomacul gol se strânge, pântecele începe a se lipi de spinare, măruntaiele se topesc încetul cu încetul îndesându-se unele în altele... Ce pedeapsă merită acel monstru care trece cu vederea, fără pic de milă, un astfel de corp? Acela pe care nu-l mișcă atâta mizerie, de ce fel de chinuri nu este vrednic? Există oare o altă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
profesională, nimic mai mult. Intru în rând în jurul orei 16.00. Nici nu am apucat bine să mă obișnuiesc cu ideea că voi sta în picioare mai multe ore de acum înainte și primesc (de fapt, mai mult îmi este îndesat în buzunar), un pliant al firmei Sallo din Giurgiu care fabrică, printre alte accesorii decorative, și „troițe pentru grădini”. Seamănă pe undeva cu mini- altarele de sacrificiu din culturile neolitice. Spre deosebire de Iași, la București, vânzătorii ambulanți propun pelerinilor și maieuri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
copii, pe care le întind peste gardul de fier unor elevi de seminar teologic, pentru a fi „date pe la raclă” și a se impregna astfel de sacru. Am văzut chiar și o bătrână având un pulover gros de lână gri îndesat într-o sacoșă din plastic, dar tinerii seminariști evitau să-l preia, prea voluminos fiind. Mai sunt vânate din priviri și femeile cu copii, deoarece acestea au „prioritate la raclă”, fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unele dintre ele sunt rugate să facă serviciul de cărăuș al obiectelor de îmbrăcăminte, la fel ca elevii seminariști. Un alt elev seminarist aproape că moțăie în fața unei mici mese de lemn, pe care scrie „Acatiste pentru Catedrala Patriarhală”. A îndesat în pripă pe el o haină de la un costum mai vechi al tatălui său sau al unui frate mai mare, peste o bluză de trening, îmi aduce aminte de felul de a se îmbrăca al elevilor de școală generală din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
gest, inclusiv cele mai tinere, chiar și fiica doamnei Mariana, care a renunțat pentru moment la telefonul mobil, la îndemnul mamei sale. Bărbații reacționează invers, se descoperă cu toții, aranjându-și părul cu mâna, ca în fața unei oglinzi imaginare, eu caut să îndes în rucsacul din spate șapca pe care am tot purtat-o pe cap. Din cauza oboselii, o tânără aflată undeva în spate se clatină pe picioare, mai să cadă. Cei din jur o sprijină imediat, fac zid în jurul său, cineva o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spiritual. De mine se apropie o fetiță de 10-12 ani, murdară, cu fața plină de bube, mă întreabă unde am găsit „atâtea sarmale”. Nu-i răspund nimic, doar îi întind caserola mea, fata ia direct cu mâna două sarmale, le îndeasă într-un colț de pâine scos de sub bluză, se așază lângă mine și începe să mănânce în tăcere. Cu genunchii strânși la gură, privesc cum zeci, sute, mii de oameni se scurg unul după altul pe Dealul Patriarhiei. Nu știu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
părăsite de către locuitorii lor. Un bărbat slab, îmbrăcat într-un halat larg, albastru, având o cruce mare de lemn în jurul gâtului, dublată și de o pereche de metanii largi, din lemn roșiatic, trage după el un sac uriaș în care îndeasă cu repeziciune resturile abandonate de pelerini. Mă apropii de el și-l întreb dacă-mi dă voie să-l ajut, ocazie cu care îmi dau seama că este unul dintre acei faibles d’esprit, care abundă pe lângă toate mănăstirile din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bătrânească: paza bună trece primejdia rea chiar și pentru cel mai iubit fiu al poporului. Pavilionul de expoziție al Apimondiei, construcție impresionantă de forma unei calote sferice, cu motive arhitectonice ce-l făceau aidoma unui imens stup de albine, era îndesat cu toate viitoarele bunătăți ale hranei noastre zilnice. Prin cupola și pereții aproape compleți de sticlă, razele soarelui mângâiau trufandalele expuse și le scoteau și mai bine în evidență împreună cu uriașele fotografii ale bazelor de materie primă pășuni cu vaci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
învârtea sabia în plin avânt și reteza capul, gâtul, o parte din umăr", a ajuns "incapabilă să țină un portofel"206. Imaginea bolnavului aflat pe moarte, construită pe detalii semnificative, accentuează finalul povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon sălășluia neverosimil în curbura șoldurilor"207. Simplitatea și naturalețea povestirii
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mea și mă măsoară din ochi. Îmi dă alta, dar rezultatul este același. Femeia caută înfrigurată, nu dorește să-i scape clientul. Scoate o pălărie din vîrful unui clid mare. O pun pe cap. Se oferă și vînzătoarea s-o îndese. O apasă cu foc. Pălăria pîrîie pe la îmbinări, dar tot nu merge. Așteptați puțin, mă roagă politicos. Fuge la un alt vînzător de pălării. Vorbesc între ei, caută și aleargă cu o pălărie în mînă. Aceasta este cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin, mă roagă politicos. Fuge la un alt vînzător de pălării. Vorbesc între ei, caută și aleargă cu o pălărie în mînă. Aceasta este cea mai mare care se face în Cuba, spune cu un ton ciudos. O încerc, o îndesăm, o sucim și o răsucim, dar pălăria se dovedește a fi... prea mică. Vînzătorul vecin vine și el la acest spectacol inedit. În spatele meu o aud pe vînzătoarea frustrată: Are un cap cît o coșarcă! Nu sînt sensibil la necazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile erau imense, dar găoacea în care să-ți bagi capul era mică de tot și nu-mi încăpea bostanul nici dacă îl îndesau 2-3 mexicani. Renunț la căutări cu un imens regret. Cînd ajung la Piramida Soarelui, pe un platou comercial erau fel și fel de mărfuri. O pălărie, spun fără speranță dorința mea. Indianul, adică vînzătorul, se uită la capul meu. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
feluri de pronunție a literei "s". Aa! Omul profită de o scurtă neatenție ca să-i facă Mioarei semnul că Veronica este "truli". Hai, mai spune o dată... Omul se conformă. Buenos días... señora. Nu, nu așa ai spus, răcnește Veronica. Îi îndeasă reportofonul în față că aproape îi ia nasul înainte. Dar nu știu ce vreți, se roagă omul. Spune cum ai spus atunci, erau trei vibrații în minus... Este speriat. Cu o forță uriașă, o împinge pe Veronica trîntind-o jos și o rupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apte să întrețină focul dătător de viață. După ce aveam destulă "marfă" adunată, urma etapa introducerii ei în saci. Stăteam cu fundul pe miriștea țepoasă și le introduceam cu foarte multă grijă una câte una fără să le presăm, să le îndesăm și să le rupem. Cerința era să le aducem acasă întregi, pe cât posibil. Asta era marea performanță! Transportul până acasă se făcea cu spatele. Adică: întindeam jos două funii paralele; deasupra lor puneam sacul; mă așezam în fund, treceam cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se părea că merită efortu, pentru cât băgaseră în ei pe cheltuiala nărodului, puteau și ei să zică îhî și să suporte pupăturile sale de fiecare dată când ei ziceau îhî. Târziu după miezul nopții, șoferul cel aiurit le-a îndesat în buzunare ceva euroi, le-a dat o sticlă neîncepută de whisky, i-a pupat pe frunte zgomotos și a adormit cu capu pe masă. Cei trei s-au cărat mulțumiți: au avut și ei o dată milă - nu l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
forță neînvinsă în unitatea ierarhiei, în luminozitatea învățăturii sale aplicate împrejurărilor actuale, în prestigiul tot mai ridicat al pontifilor săi minunați. „În întunericul ce învăluie o lume răzvrătită la învățăturile Sfintei Evanghelii - observa [revista] Civiltà Cattolica - ba chiar când se îndeasă aceste tenebre, o credință creștină corectă ne sugerează să credem că Dumnezeu nu pierde lumea, ci o mântuiește. Poate că densitatea acestor tenebre trebuia să se îndese până la punctul pe care îl vedem, pentru a-i pune pe oameni în fața
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]