788 matches
-
unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ceea ce-ați spus dumneavoastră e frumos, nimic de zis - grăi deodată o voce care venea de nicăieri și cei doi călugări văzură cu uimire cum în patul doamnei Potoțki se deschide o trapă din care ieși capul, apoi trupul îndesat al intendentului castelului, pan Bijinski - dar pot să spun că ați vorbit in abstracto. Căsătoria este, finalmente, oricât am coti-o, un lucru concret, nu o lamentatio mentis - mai spuse pan Bijinski, scuturându-se de colb. — Vai, cum m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fier, în stare să înghită orice. Și nu numai bizantinul, dar și ceilalți: e o adevărată plăcere și un motiv de mândrie ca după numai două veacuri de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se tem pentru niște amărâte de pungi sau diamanticale, de parcă aurul le-ar da sănătate și nu necazuri. Păi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că Joe, gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei aparate atârnând de fiecare parte a corpului său îndesat, și duhnea a bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon, am spus pe un ton rece, din scaunul de șef din spatele biroului de recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bărbați ce se Întorceau de la lucru. Cred că tocmai sosise un autobuz. Privindu-i, eram tentat să accept ideea că omul nu este altceva decît un fel de animal umblător care, purtîndu-și de colo-colo povara trupului ca pe un sac Îndesat cu carne și măruntaie, pare angajat Într-o veșnică luptă cu gravitația. Toți se Întorceau. Da, reveneau la locurile pe care le părăsiseră. Ca să aibă unde veni, bineînțeles că trebuiau să plece. Cred că se duceau să-și procure materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îndesate până la ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața. La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus în mână câte o bucată mare de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat niște saci pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu este prea veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sovietice și-au continuat drumul și odată cu ele și Vasili. Așteptarea omului lui "de încredere" nu a fost prea lungă. De fapt nu a fost un bărbat, ci o femeie care nu mi-a plăcut de cum am văzut-o. Tânără, îndesată, cu o privire neagră, lunecoasă... Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu te privesc în ochi și femeia asta, care s-a recomandat ca ofițer de informații în Armata Roșie și prietenă a lui Vasili Vasilievici Cozmei, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
servieta burdușită, impunătoare, mai ales proprietarul care de mult se aștepta la așa ceva. Și dacă nu s-ar întârzia atâta cu făcutul actelor, de, așa când e să fii născut sub zodia racului. Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de a vizita clădirea. M-am uitat la Dora ca să-i văd reacția. — O adevărată onoare, nu-i așa? Trebuia să vorbească În numele amândurora. Froehlich se dovedi a fi un tip Îndesat, cu buze mari, lucioase, ascunse după o mustață stufoasă ca din secolul al nouăsprezecelea. Avea niște ochi miopi, dar atenți și constituție viguroasă, pe care o controla cu o delicatețe surprinzătoare. L-am găsit Într-un salon oriental, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o doică poloneză, care avea grijă de el ca și când ar fi fost maică-sa. Totuși, cu cât creștea mai mult, cu atât trăsăturile lui ereditare deveneau mai evidente. Manetti nu se referea la faptul că mebrii familiei Hatz era negricioși, Îndesați și scunzi, ca mulți oameni de origine galițiană, În timp ce copilul lor avea o Înfățișare nordică evidentă: păr blond, ochi gri, ca de oțel, și așa mai departe. Diferențele decisive Însă erau de natură spirituală. Tânărul Hatz avea semne clare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
supravegheată de soția sa, În fiecare an unchiul Dikran mai adăugase Încă un strat de grăsime la pântecul lui rușinos, așa cum un copac adaugă câte un inel de creștere la trunchiul său odată cu trecerea fiecărui an. Acum era un bărbat Îndesat și corpolent care nu avea nimic Împotrivă să atragă atenția asupra fiecăruia dintre aceste două lucruri. Acum doi ani i se oferise un rol Într-o reclamă la paste făinoase. Interpretase un bucătar voios a cărui bună dispoziție nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urma urmelor, Harry, există mai multe lucruri În cer și pe pământ decât Își poate imagina filosofia ta. Norman aruncă o privire către ultimul membru al echipei, Arthur Levine, biologul marin. Era singurul pe care nu-l știa. Scurt și Îndesat, Levine arăta Îngrijorat și palid, Învăluit În propriile gânduri. Era pe punctul să-l Întrebe și pe el ce părere are când Își făcu apariția căpitanul Barnes, cu un teanc de dosare sub braț. — Bine ați venit la capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care dă semne de industriozitate. Dar fie că profită de un talent spornic, fie că trăiește din economii, tânărul poet bucureștean poate cea mai marcantă apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt mod de a fi în poezie. (...) Găsindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nici că se putea închipui dacă ei ar fi fost cîștigători, dar n-a fost să fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă adusă de viscol, ca măzărichea de îndesată, numai acolo ningea așa, nicăieri în altă parte, povestea despre Tănase Berzea ca despre un damnat, ăsta îi fusese destinul, trebuise să-l ducă pînă la capăt, să se împlinească, "nu orice om are un destin, doar cei deosebiți, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
semnat, nu-i nimic făcut la întâmplare, cu hurta. Doar știi prea bine, ca să faci un bulgăre mare de zăpadă, care să curețe totul în cale, să fie în stare să pornească o avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ascunși de sprîncene stufoase și gene dese, ca niște perdele, încît nu poți decît cu mare greutate să-i prinzi privirea, spătos, herculean de-a dreptul, cu brațele mereu îndoite din cauza mușchilor care stau să-i plesnească haina ori cămașa, îndesat, picioare scurte, butucănoase, încît nu poate să meargă decît cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
izbucnise când fusese instalată statuia, darul unui tânăr sculptor care crescuse în Woodbury și care era deja pe cale să ajungă celebru. Primiseră valuri de scrisori care se plângeau de asta; că n-avea nici o legătură cu arta, că silueta stilizată, îndesată, era lipsită de realism, că speria copiii. Lui Ralph i se păruse minunată și susținuse acest lucru în prima pagină din Citizen. — E diabolică, nu-i așa? i se adresă paznicul în uniformă verde. Am sperat tot timpul că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat, cu mustăcioară albă, cu ochi mititei pe obraz zbârcit. Și venind acum încet spre căsuța de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba de stuh a bulgarului, ridicată în mijlocul grădinii - știam de bună samă că voi găsi pe acești doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul proaspăt ras. Am de unde da o cinste... Acasă mai am doi boi mândri ca ș-ai dumitale... Apoi oamenii cum se cade îndată se înțeleg, răspunse Ion Băieșu, celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca pana corbului, cu ochii verzi, iuți la privire. Dumitrache Hazu își cercetă în car sumanul și traista, după aceea se îndreptă, nalt, și-și pipăi în chimir punga plină de parale: două hârtii de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mulțime de-ale ei... Ce să-i faci? N-a venit ea prin pustietățile noastre, pentru c-a alungat-o binele de pe unde-a fost... „Madama“ trecu iar grabnic, ca o dungă neagră, pe după geamlâc. Apoi se auziră pași îndesați și boierul deschise ușa. Oamenii își scoaseră îndată cușmele din cap. Cuconu Jorj Avrămeanu, tânăr și voinic, cu fața bună și veselă, arsă de soare, sta cu mânile în buzunările pantalonilor și-i privea. Zâmbea. —Ei, moș Nastase, vorbi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bun. Ce era la el acasă, în valea Preluncilor, era una - și dincoace, în pădure, și aici la hochstand, adică la observator, era alta. Când să pășească peste rovină, la Parmac, văzuse pe muchea de deal din dreapta semnele mari și îndesate ale labelor ursului. Le urmărise un timp; după ce înțelesese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Eu aicea rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-a spus „dormi“, atunci întorcându-se cu totul pe o parte, cu fața spre el, ușor încovrigată, precum copiii mici, cu capul îndesat în pernă, acoperită de plete, cu pumnii aduși în dreptul bărbiei, strânși amândoi, lăsându-se învelită, închizând ochii ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai simțea mângâierile ușoare, el continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]