654 matches
-
două: scăderea și împărțirea. * După ce se stinge lumina, și becurile dorm. * Destinele nu se trag la sorți și nici nu se joacă la loterie. * Norocul nu-i chior, dar nu-i vede pe toți. * Speranța moare odată cu omul. * Cele mai înduioșătoare cântece de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
emoționeze cititorul prin descripția dramei puiului de pasăre care e părăsit de ai săi fiindtcă nu poate să zboare, este, în același timp, instrumentul marilor cinici care îl încurajează cu bătăi pe umăr să-și vadă liniștit de descripțiile sale înduioșătoare și să nu-și ridice privirea asupra lumii timpului său; o lacrimă smulsă cititorului, i se spune, face mai mult decât o tragedie, care mai mult sperie decât convinge. Care e rostul cuvântului și condiția scriitorului între aceste extreme? Nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era doar contrastul dintre chipul de Învățătoare obosită și trupul bine proporționat. «Am o fetiță de la tine», a spus, «a venit timpul s-o cunoști». Deși știam că nu aveam voie să-mi părăsesc postul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
concluzia că din familia lor nu putea ieși un artist. El însuși încercase în tinerețe pictura la Viena, fusese coleg de cameră cu Hitler și chiar arborase între războaie steagul cu svastică pe conacul său american. Totul, dintr-o inocență înduioșătoare care atrăgea parcă persecuția celorlalți. În luna de miere își cumpără o colecție de arme vechi de diverse calibre și dimensiuni, colecție pe care avea s-o distrugă imediat după ce Rudy comite crima. Personajele lui Vonnegut sunt victimele aforismului enunțat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
unde se adună la fiecare întâlnire, ca niște moaște, marele catalog adevărat dintr-a XI-a, un răboj de lemn pe care au fost scrijelite ultimele 30 de zile de școală, câteva caiete de amintiri și oracole de-un kitsch înduioșător, cărți făcute cadou la zilele de naștere de prin anii ‘60, zeci de fotografii începând cu a-ntâia, un chipiu, un ghiozdan, o servietă, manuale ferfenițite, un abecedar și o pereche de teniși, un carnet de elev și câteva maculatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea din lemn îi sperie și toată știința lor se năruie și cartea nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de Ion Antoniu (Palimpsest, București, 2006) reprezintă, în felul lui, o performanță. Textele din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
masa de scris, cu un pix în mână. Are aerul că spune: „Uitați-vă la mine, sunt scriitor!“ Stilul afectat Într-o carte intitulată Prin văile Golgotei (Dominus, Galați, 2002), Ion Avram povestește întâmplări din satul copilăriei lui. Întâmplări, probabil, înduioșătoare, dar care ajung greu - sau nu ajung - la cunoștința cititorilor, din cauză că autorul folosește în relatare un stil afectat, fragmentând, cu intenții poetice, fiecare propoziție. Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgând la un mod de exprimare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru fazele lunii, Perpessicius, București, 2006. Dumitru Dumitrică are o idee fantezistă despre filozofie dacă își închipuie că Iulian Nuță scrie o poezie filozofică. Versurile reproduse în carte cuprind de fapt reflecții naive, dacă nu de-a dreptul puerile, unele înduioșătoare, altele pur și simplu caraghioase: „În Cer / Stelele sunt stele / Și cumpără haine scumpe / Iar planetele / Sunt planete / Și cumpără haine cu defecte / Pentru că sunt ieftine. // Pe Pământ / De ce nu e ca-n Cer? / Pe Pământ / Oamenii răi cumpără/ Haine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le consideră înduioșătoare: „O să mă strecor într-o zi/ ca un hoț / să-ți răsfoiesc gândurile, / să-ți citesc inima, cuvânt cu cuvânt. /... Până la ultimul strop, / vreau să beau din inima ta / la sărbătoarea inimii mele“ etc. După cum se vede inima este intens
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca alții-anume: Fii sigur că în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac), dar această întâmplare merita, oare, eternizată? Prefațatorii - Vasile Moldovan, Ioan Găbudean - laudă, într-o atitudine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sunteți. — Izaura, o vezi pe doamna care este cu noi? — De ce mă întrebi, Prințeso?se uită Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o poveste înduioșătoare că mi-a venit să plâng. — Atât? — Cerceii ăștia cu piatră roză sunt exact ca cerceii Teofanei pe care i-a dăruit nașă-sa când a botezat-o, sunt cuvintele pe care o doamnă le-a rostit într-un magazin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
destinul le scrisese în cartea vieții cea mai tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu această idee până peste câțiva ani, când m-am dus la grădiniță și am facut un desen cu fortărețele mele zburătoare, iar educatoarea a râs de mine și mi-a explicat ce sunt ele în realitate. — Iată o poveste înduioșătoare, spuse Fanny. — Mulțumesc, zise Adrian. — Numai că dumneavoastră v-ați născut la doi ani după război, continuă ea. — Întocmai, îi dădu dreptate Adrian. — Iar amintirea cu pricina îi aparține unuia dintre eroii celui de-al doilea român al dumneavoastră. — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de băiețel. Iată‑l acum pe tata adolescent, prima lui pălărie, prima lui plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să‑și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dormi, ca și mine. Când a pornit iar, câinele s-a urnit și el, împleticindu-se, în spatele lui. Tușea întruna. — Non, non, câine-san. La revedere! Bătrânul câine și-a înălțat capul și l-a privit fix. Se putea citi ceva înduioșător în ochii lui. Păreau să-l implore pe Gaston să nu plece fără el. Gaston s-a lăsat pe vine și l-a mângâiat pe cap. Privind în ochii triști ai câinelui, părea că înțelege ce vor să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dătător de viață. Deși fusese imediat ridiculizată de ziarele concurenței, care reușiseră să smulgă inspirației redactorilor lor principali cele mai diverse și substanțiale titluri, uneori dramatice, alteori lirice, și, nu rareori, filozofice sau mistice, atunci când nu erau de o ingenuitate Înduioșătoare, ca În cazul acelui ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și Acum Ce Se Va Întâmpla Cu Noi, adăugând drept coadă a frazei ostentația grafică a unui enorm semn de Întrebare, deja amintita manșetă An Nou, Viață Nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
doctorului Rieux atunci când citea în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs festiv îl irita pe medic. Desigur, el știa că această solicitudine nu era prefăcută. Dar ea nu putea fi exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
da, asta e... un coșmar oribil în care mă simțeam... Unde suntem acum? Tot pe planetă? ― Nu. Am plăcerea de a te anunța, zise Ripley scuturând din cap. navigam în hiperspațiu, pe drumul de întoarcere. ― Gata de congelare, adăugă Brett înduioșător. La fel ca și ceilalți, era foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lăsau să ies pe ușa redacției din strada C. Mille, fără să mă ...controleze. CÎnd li se părea că sărisem calul, confiscînd o poză prețioasă, mi-o opreau; cu fotografiile obișnuite Însă, mă lăsau să trec, probabil și impresionați de Înduioșătoarea și inedita mea pasiune... Nostim a fost un episod dintr-o vară a acelor ani : primesc un telefon de la unul din redactori - Virgil Munteanu - și sunt luat la-ntrebări : Băi, ne-a dispărut registrul cu telefoanele colaboratorilor ; nu l-ai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din fiecare, un sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi creație a mini-infinitului. Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi plăcerea intuind procesul presărării condimentelor în fluidul existenței. Ajunsesem până acolo încât să fac, așadar, ca acești stropi de parfum să viseze, să-și expună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]