700 matches
-
motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.). Pentru a ne înduioșa nu e nevoie însă de artă. Melodrama transpune tocmai pe scenă situații de așa natură, încât înduioșarea și mila să reiasă din simpla lor prezentare"93. Cu alte cuvinte, melodrama ajunge să nu mai fie considerată atât o specie literară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
limbajul, nu și puseurile belicoase de republicană gata să recurgă la "vitrion". Igeea e o Mița blândă, femeie dedată mai curând la visare decât la acțiune, soție și mamă devotată, așteptând cu înfrigurare să se supună voinței bărbatului. De aceea, înduioșată în fața "suferinței" junelui amorez, ea refuză totuși să dea curs pasiunii dincolo de limitele admise de gelozia presupusă a soțului, adică de etapa sărutului amical și a celorlalte atingeri nepericuloase. Apoi, când simte că lucrurile scapă de sub control, pleacă o vreme
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
stăruie pe lângă el să vină în ajutorul drăguței lui verișoare și îi oferă pământul său drept despăgubire. Se convine asupra unui dejun la care se va trata afacerea; nimic nu e cruțat la această masă, feluri suculente, vinuri alese; convivi înduioșați de situație și animați de libații copioase, nepotul încântat să joace rolul providenței, obținând în același timp un pământ frumos, unchiul vărsând șuvoaie de lacrimi și de vin: era o scenă în care fiecare își juca rolul de minune. "Spuneți
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ÎN AER. APOI ZGOMOTUL REACTOARELOR ÎNCETĂ BRUSC, IAR NAVA ÎȘI ÎNCEPU CĂLĂTORIA PRIN STRATURILE SUPERIOARE ALE ATMOSFEREI TERESTRE. CÂND PRESIUNEA SLĂBI, MARIN SE ÎNTOARSE SPRE VECINUL SĂU. ACESTA STĂTEA ÎNTINS ÎN SCAUN, CU OCHII ÎNCHIȘI, PĂRÂND FOARTE RELAXAT. SPECTACOLUL ÎL ÎNDUIOȘĂ PE MARIN, AI CĂRUI OCHI CERCETĂTORI OBSERVASERĂ O ASEMĂNARE IMPOSIBIL DE IDENTIFICAT. DACĂ ACEST TÂNĂR AR FI FOST FIUL MARELUI JUDECĂTOR, ATUNCI PENTRU CONDUCĂTOR ACESTA AR FI ÎNSEMNAT RECUNOAȘTEREA PATERNITĂȚII. "O, JUDECĂTORULE, SE GÂNDI MARIN, CINE TE-A INDUS ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de o anecdotă povestită de comandantul unui regiment cantonat în satul Mircova și consemnată de un memorialist, magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde: Nu pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în celălalt "fructe verzi"". Pentru reprimarea delictului consumării fructelor verzi, soldații prinși asupra faptului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
continuat și puține au fost nopțile de liniște. A sperat Viorica, a tras nădejde că odată cu venirea Polixeniei bărbatul ei va fi iar bărbat, se va opri, dar nu a fost să fie așa. Făptura nou venită nu l-a înduioșat. Viorica stătea în picioare lângă masă. Ion înfuleca lacom. - Ai zis ceva? - Nu, zise cu glasul stins femeia. - Ai zis ceva?!! Ce ai zis??!!! - N-am zis, măi omule, nimic... Pe jumătate adormit bărbatul încerca să mănânce. Cât intra în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fără întârziere. Jonas, de altminteri, nu trebuia niciodată să-și lase lucrul, căci Louise i-o lua înainte. Fără să mai aștepte țipetele copilului, ea intra întruna în atelier, pe vârful picioarelor, e drept, și cu mii de precauții. Jonas, înduioșat de grija ce i se purta, o asigură într-o zi pe Louise că nu e atât de sensibil și că zgomotul pașilor ei nu-l stânjeneau câtuși de puțin de la lucru. Louise îi răspunse că mai era și copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai urneau de acolo, flecăreau între ei, îi cereau lui Jonas părerea strigând peste capetele celorlalți sau dădeau buzna, pentru o clipă, în cămăruță. Aici cel puțin, exclamau cei care intrau, te mai poate vedea omul pe îndelete." Jonas se înduioșa: "Aveți dreptate, spunea el, în ultima vreme nu mai apucăm să ne mai vedem." Simțea și el cât îi dezamăgește pe cei pe care nu mai avea când să-i vadă, și lucrul îl mâhnea. Adeseori era vorba de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nemișcat în întuneric. Noaptea cobora și se culca lângă nevastă-sa, care la acea oră dormea de mult. După câteva zile o rugă pe Louise să-i dea să mănânce sus, ceea ce ea și făcu, cu o grijă care-l înduioșa pe Jonas. Pentru ca să n-o mai obosească și altă dată, îi spuse să facă câteva provizii, pe care le luă sus cu el. Cu timpul, nu mai coborî deloc ziua. Dar de provizii abia de se atingea. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Bologa, mâncând, îl asculta și se gândea că niciodată nu l-a ascultat cu atâta dragoste. Îl întrerupse și aduse vorba despre Parva, despre cei de-acasă... Petre oftă și umplu adăpostul cu fel de fel de amintiri, care îi înduioșau deopotrivă. Apostol simțea din ce în ce cum îi crește inima, cum îi bate năvalnic și cum bătăile se încheagă într-un cântec de biruință. O dragoste mare îi înfiora sufletul. Se uita la Petre mișcat, având impresia că într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Am trei medalii de vitejie, toate trei dobândite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt că am să mor... Și nu vreau să mor! Trebuie să trăiesc! Căzu pe pat, cu obrajii în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, l-ar năpădi plânsul și pe el. In văgăuna întunecoasă suspinele lui Apostol îngroșau aerul, iar lumina sfârâitoare de pe masă tremura pe pereți niște umbre neliniștite... Într-un târziu, după ce sughițurile locotenentului se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru că n-am putut și n-am vrut să-mi trădez armata și țara!... Asta-i barbarie, domnule... asta-i... Revolta prizonierului răsună mai violent, ca într-un microfon, în inima lui Apostol. Obrajii i se roșiră, privirea i se înduioșă... Simțea o nevoie cumplită să-și apropie sufletul prizonierului. Vru să-i întindă mâna și ridică puțin brațul, nehotărât însă, zicând cu glas tremurat de dragoste: ― Da, da, așa-i... chiar așa, căci... și eu sunt român... ― Dacă ai fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai adăugă câteva cuvinte, îndemnînd mai cu seamă pe Ilona să prețuiască norocul ce i l-a trimis Dumnezeu și să se silească a fi vrednică de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina strămoșească! zise Boteanu, scoțând și împăturind patrafirul. Ca și cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dată sosi servitoarea cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de unu mai muncitoresc! Meserie, te halesc! Pakistanezii cică nu știau nimic, vai mama lor, Îi trimiți după leuștean și ei vin cu cânepă indiană. Gore mângâie halba plină, abia primită, admirându-i spuma, apoi aruncă și el o privire Înduioșată către ecranul televizorului. Sandule, despre morți numai de bine, așa se spune. Ei l-au făcut celebru, ei i-au dat parale când cu rușii În afganistan, ei Îl scot din celebritate. Dar de data asta l-or fi omorât
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acestui loc, și nu se va stinge." 26. Dar să spuneți împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27. "Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfîșiat hainele și ai plîns înaintea Mea, și Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dispărut într-o mașină mică care tocmai oprise să le ia. Am înțeles... nu cumva să o caut ! Cel mai mult m-a deranjat Mimi; făcea fițe și o singură privire nu mi-a aruncat, sunt sigur că aș fi înduioșat-o... parcă aseară sau de dimineață, nu se pupa de mama focului cu mine. Aș fi prins-o imediat, aveam niște reflexe rapide și mă gândeam că Giulia, fiind ocupată aș putea să mă adăpostesc la ea, mai ales că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
patru dansul rugăciunii în raza rece a ochiului străin. Ochiul rămase nemișcat și deschis. Singurul mijloc de îmbunare nu mai putea fi deci decât alegerea celei mai frumoase fecioare din sat care să se ducă goală prin noapte, spre a înduioșa privirea rece a zeului străin, de nu cu frumusețea trupului ei tânăr, măcar cu lacrimile ei. Așa hotărâră, în a patra noapte, cei doi înțelepți din sat. Ntombi era fata cea mai frumoasă. Acum se spăla în lumina lunii și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot ce avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui, în ochi, în buzele care tremurară ușor, în fălcile strânse. Agbongbotile văzu această luptă și se înduioșă. Spuse tărăgănat: - Cu tine sau fără tine, străinii roșii tot își vor lua robii de care au nevoie... Fă-ți datoria, alege pe cine vrei și lasă-ne pe noi, nu ne mai cere sfatul. Auta văzu că n-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scurse destul de încet, deși robii purtători ai scaunelor celor doi preoți se schimbau la fiecare jumătate de ceas, ceilalți mergând toți pe asini, ca să fie odihniți. De câteva ori Marele Preot blestemă în sinea sa încetineala mersului și se gândi înduioșat la aripile de vultur făcute cândva de Auta. Înaintau grăbiți, dar i se părea că înaintează ca melcii. Și, cu toată graba lor de a ajunge cât mai era soarele sus, nu ajunseră decât noaptea. Cei doi preoți, înconjurați de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
amărăciune, iar eu sunt pe cale să răspund ceva de genul „pentru că ești o ștoarfă care vrea să se fută“, dar Îmi mușc limba. M-a sunat, Carole adaugă pe neașteptate, lovită de o inspirație vioaie, În speranța că o să mă Înduioșeze. — Mi-a spus că nu vrea să mai aibă nimic de-a face cu tine. Dacă Încerci să-ți vezi copilașul... — Eh! Ce știe ea? Nu știe nimic! Asta-i tot ce știe n pula mea. Să tragă linie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit, lovit în ce-i era mai scump, în libertatea sa, se tânguie și geme și chiar țipă, așa gingaș cum e, atât de tare, încât făcea lupii să urle și-i înduioșa pe urși. Și se chinuia fără nădejde: Sycorax murise între timp și nu putea să mai aibă speranță nici măcar în improbabila ei îndurare. Din ce fusese, se afla acum, printr-o parcă deliberată perversitate a răului din lume, prins în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a chinuit.“ Acolo, timp de douăsprezece ierni, nechibzuitul spirit, lovit în ce-i era mai scump, în libertatea sa, se tânguie și geme și chiar țipă, așa gingaș cum e, atât de tare, încât făcea lupii să urle și-i înduioșa pe urși. Și se chinuia fără nădejde: Sycorax murise între timp și nu putea să mai aibă speranță nici măcar în improbabila ei îndurare. Din ce fusese, se afla acum, printr-o parcă deliberată perversitate a răului din lume, prins în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
încheia cu fraza: And now we have a new King. I wish Him from the bottom of My heart, as I wish you, my beloved people, happiness and prosperity. God save you all. God save the King. Acest discurs a înduioșat pînă la lacrimi milioane de ascultători din toate păturile sociale. Punîndu-și augusta semnătură (conform prerogativelor sale constituționale) pe Legea abdicării votată de Parlament (Royal Assent), legea intră în vigoare producînd efectul așteptat: Eduard VIII îi cedează tronul ducelui de York
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
decât o casă în care tatăl bombăne, o fiică preocupată de pasiunea ei plânge, fiul își bate joc de amândoi, și câteva rude iau parte la scenă în mod diferit. Cineva își bate adesea joc într-o cameră de ceea ce înduioșează în camera învecinată, și aceeași persoană a râs și-a plâns uneori de același lucru în același sfert de oră. O doamnă foarte respectabilă, fiind într-o zi la căpătâiul uneia dintre fiicele ei care era în pericol de moarte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și abilitatea felină de menținere a imaginii verticale, va deveni, firesc, "pharmakosul ostracizat"98. Apologia regimului "curat constituțional" marchează incontestabil raportul de intertextualitate cu piesa caragialiană: Arzăreanu (intervenind mlădios): Îmi dați voie, domnule inspector... (Cu poză, patetic.) Să nu ne înduioșăm, domnilor, pentru o pedeapsă bine meritată! Democrația e severă și fără milă când sunt în joc interesele poporului!... Țara cere muncă și cinste multă celor ce o slujesc cu pasiune!... Da, domnilor!... Și de aceea trebuie să eliminăm dintre noi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]